Că de ce scriu toată ziua de rău despre Romi. Altceva mai bun de făcut nu am decât să mă leg de Romeo că, vorba aia, doar e președintele Consiliului Județean, iar eu un pârlit de ziarist. Zău, mă? Află că, tocmai pentru că e președintele Consiliului Județean scriu despre el. Despre prostiile pe care le face și tâmpeniile ce le dă pe torogoată.  De asta scriu. Iar el nu se supără, doar uneori îmi spune că am cam exagerat. Nu că n-am dreptate, ci doar că am prea exagerat.

Unii îmi reproșează că publicația la care scriu este una de tot căcatul. Că în ea îmi vărs toate frustrările și că sunt plătit de alții ce să scriu. O fi, gusturile omului trebuie respectate, dar dacă este așa, de ce mai citesc stimabilii detractori? De ce, aproape zilnic, vin cu comentarii în care sunt făcut în fel și chip. Inclusiv, să-mi fie rușine că la anii mei, în loc să-mi văd de bășinile mele scriu toate tâmpeniile de pe lume. Sau că am contracte cu instituțiile statului. Pe cei care sunt îngrijorați de modul în care mă „înfrupt” din banii publici îi întreb un singur lucru: Câți bani ați scos din buzunar să ne citiți, pe mine și colegii mei, zilnic? Nici un leu, vă spun eu. Câți dintre voi, cei care mă înjurați și mă faceți cum vă vine la gură sunteți dispuși să plătiți un abonament lunar, de 3, 4 euro (cât un pachet de țigări)? Nimeni, sau foarte puțini, nu-i așa? Atunci, vă întreb: Vi se pare normal să beneficiați gratuit de roadele muncii mele? E ca și cum v-ați duce la supermaket cu cardul și buzunarele goale. Faceți experimentul ăsta, să vedeți dacă casiera vă lasă treceți moca cu coșul plin de cumpărături. În plus, Subiectiv este opinia personală a celui care scrie (de asta îi și spune Subiectiv), iar pamfletul este un gen literar în care laudele și poveștile despre panseluțe nu au ce căuta.

Și atunci de ce mă înjurați? Nu mă mai citiți, și gata. Schimbați foaia. De mâine treceți pe alt site sau ziar unde sunt lăudați toți cei care vă sunt dragi: politicieni, șefi de instituții. Și va fi bine pentru voi care tot înjurați zi de zi presa asta din Caraș-Severin. Sau făceți-vă un ziar online în care să scrieți cât de frumoși și deștepți sunt cei pe care îi proslăviți, cât de colorată este toamna asta și cât de buni sunt (o parte) din cei care ne conduc. Făceți-o și eu vă promit că nu o să vă înjur. Dimpotrivă, o să vă respect opiniile. În plus, voi face abonament  căci, vorba aia: Nici pâine fără muncă, dar nici muncă fără pâine! Dar până atunci, vă întreb, precum regretatul antrenor de fotbal, Titi Teașcă: Ce rău v-am făcut?

Dar până atunci, protagoniștii se tatonează, participă la tot felul de workshop-uri, fac sondaje, trag sfori, dau din coate să ajungă la televiziuni, întocmesc liste de candidați și își iau angajamente care de mai care mai năstrușnice. De pildă, Comisarul, alias Ionuț Popovici, vicele PSD-ului cărășean, mărturisea că, dacă Silviu Hurduzeu nu va ajunge președinte al Consiliului Județean, va pleca din oraș, din județ și din țară. Din Europa nu, că America ar fi prea departe  ca să facă naveta săptămânal.

N-am avea motiv să nu-l credem, deși Romi ne vinde un pont, precum Oracolul din Dămăroaia: „Stați pe pace, că n-o să plece niciunde. Ce să să facă în afara țării? Acolo nu merge cu vrăjeala, acolo trebuie să muncești. Apoi, astăzi în România găsești cam tot ce e și afară.” La rândul său, întrebat fiind, Silvică Hurduzeu se declară de acord să demisioneze din fruntea PSD-ului, dacă pierde alegerile. Că așa e și la fotbal. Nu ai calificat Naționala la Campionatul European sau Mondial de fotbal, îți dai demisia și pleci. Corect, don Silviu.

Dacă credeți că acestea sunt cele mai sincere declarații de responsabilitate politică, înseamnă că nu l-ați auzit pe „ursulețul” Dunca într-un LIVE la Express de Banat, când sugera populației să-l aleagă la pachet cu consilierii. Cât mai mulți, consilieri și dacă s-ar putea, fără număr, fără număr, ca la maneliști, ca să nu se trezească ca în mandatul ăsta, că va rămâne în curul gol, dacă îi vor pleca cinci, șase consilieri la alt partid. Altfel, își va da demisia în secunda următoare.

Bă, frate, ce vremuri am ajuns să trăim! Ptiu pe voi, să nu vă deochi!

Iar tu, după cum ți-e năravul, ai reacționat în secunda următoare. Că așa ești învățat, tot ce-ți bagă unii  în cap, dai pe torogoată. Ești ca un prunc neumblat prin lume și care pune botu’ la orice. Imediat ți-o sărit țandăra. Ai sărit de cur în sus. Nu pe dracu! Ți s-o urcat sângele în cap când l-ai văzut pe Brian pozând alături de dușmanii tăi. Ce ți-ai zis: „Doamne, cu ce ți-am greșit, Doamne, de rămân și fără Brian? De ce mă pedepsești, Doamne, în halul ăsta?” Zi că nu este așa? Ai încercat să o scalzi, să-i găsești o scuză lui Brian, cum că ar fi un câștig imens pentru PSD, dacă s-ar da de partea lui Silvică, dar n-a ținut. Și știi de ce nu a ținut? Pentru că ai dat cu bățu-n baltă, spunând : „Primarii noștrii PNL în foarte multe situații sunt faini și corecți pe când conducătorii PSD din județ (cel puțini cei din fotografie) sunt alunecoși, profitori sau escrocii ca în cazul traseistului de la PMP.”.

Bă, Romi, tu te auzi ce spui? Sau vezi ce prostii scrii? În primul rând, „noștrii”, adjectivul ăsta posesiv (îi spune așa că aparține cuiva) nu se scrie niciodată cu doi de „i”, dar niciodată. Asta trebuia să înveți în clasa a IV-a sau a V-a. Iar, în contextul dat, „escrocii” nu trebuie articulat. Adică, scris cu doi de „i” . Cu cine ai făcut, bă, puiucule, gramatica? A, cu profesorul de latină. Limba Latină veche. Ei, așa mai ai o scuză.

Dar postarea ta a avut și o parte hazlie, demnă de Gala umorului românesc ce se difuzează pe TVR 2. Aia cu „Primarii noștrii PNL în foarte multe situații sunt faini și corecți”. Auzi, la el, în foarte multe situații. Și în rest nu… Ha, ha, ha. De unde dracului le scoți, bă, Romi?  De unde?

„Ce râzi, bă, ca prostu’, bă, Gogule? Ce ai găsit de râs în treaba asta, dacă așa l-o chemat pe om? Că așa cum te cheamă pe tine la carte Gogu, tot la fel răspundea și el când era întrebat al cui era: «A lu’ Flocea, neică, al cui să fiu?» Asta nu-i poreclă, așa cum avea fotbalistul ăla de la Steaua, Florin Marin, ci chiar numele lui. Nimeni n-a luat în seamă numele său, dovadă că, dintre atâția oameni care au făcut ceva pentru neamul ăsta, el a fost ales să devină sfânt, iar cei care au făcut propunerea, cu siguranță au avut suficiente motive să ceară asta. Așa că numai râde ca proasta-n târg, că n-ai de ce.”

Așadar, de anul viitor, să nu vă surprindă auzind-o pe soție spunând că se duce la biserică să aprindă o lumânare și să se închine la SF. Flocea. Sau să pupe, mâine, poimâine, racla cu probele de ADN ale sfântului. Și nici să nu vă surprindă că localnicii din Pojorâta vor sărbători Zilele Comunei, exact de numele din calendar al cuviosului. Că nu numele contează, ci faptele cele bune săvârșite  aici, pe pământ.

Lasă, Gogule, nu mai da atât din fleancă, că tu și așa nu te prea duci la biserică. Zi mersi că nu l-au canonizat până acum pe Terente și roagă-te la Doamne, Doamne să nu o auzi într-o bună dimineață pe nevastă-ta: „Azi noapte am visat că am fost la biserică și m-am închinat la icoana Sf. Pomohaci, cel făcător de minuni, și ce ușurată mă simt bărbate!.”

De pildă, ieri, chiar de Ruga de Sf Dumitru, Comisia de Învățământ din Camera Deputaților, din care face parte și nea Marius al nostru, s-a întrunit în teritoriu. Și din toate locurile atractive din țara asta, au ales taman Teregova. Bă, mă lași? Ce să facă, bă, o comisie a Parlamentului României într-o comună? Ușor, Gogule, ușor. Nu te ambala, că-ți reproduc ad literam din însăilarea postată pe Facebook: „Am avut dezbateri constructive alături de colegii din Comisie, alături de Inspectorul Școlar General, alături de d-na primar, alături de profesori și elevi ai liceului Sf. Dimitrie din Teregova.”. Zău, mă? Dezbateri constructive alături de unul, de altul? Pe bune? Hai, bă, nea Marius, chiar ne crezi copii? Ai invitat Comisia la Teregova să aibă dezbateri constructive cu elevii? Care elevi, nea Marius? Ăia din Comisie știu care e promovabilitatea la BAC, la liceul cu care te lauzi? O pus vreunul vreo întrebare? Nu? A, înțeleg, ei or fost la număr, să dea bine în poze.

Pe cine prostești matale, măi, nea deputatule? Voi care lucrați două zile și jumătate pe săptămână, v-ați găsit taman de Sf. Dumitru să vă întruniți în ședință. Ce chestie, domnule! De ce nu spui că ți-ai invitat colegii la negeie, la mâncat, la băut și la distracție? Să te făloșești, plimbându-te cu ei la braț pe ulița principală. Să le arăți oamenilor că nu ești un ciuri-buri la București. Nu ești, nea Marius, că ce ai reușit tălică să faci cu aducerea Comisiei la dezbaterile constructive de la Teregova, nimeni din județul ăsta nu a reușit. Nici Frunzăverde, nici Mocioalcă și nici Vela. Și nu că nu ar fi putut, dar cui să-i fi trecut prin cap una ca asta?

Mai o chestie, nea Marius, după care te las în pace. Protocolul cu colegii din Comisia de Învățământ a fost suportată din bugetul local sau din donații? Întreb, nu dau cu parul!

Mi-am amintit de toate astea zilele trecute când, palestinienii din Fâșia Gaza au „explodat” pur și simplu când au deschis TIR-urile cu ajutoare umanitare trimise de ONU. Toate ticsite cu orez și linte. Oamenii ăia s-au blocat când au văzut una ca asta. Ei toți se așteptau să primească pesmeți, biscuiți, grisine, conserve, fructe și când încolo ONU și-a demonstrat prostia. Sau perfidia. La fel ca occidentalii la revoluția română. Cum să trimiți orez și linte, cât timp apa în Gaza e mai scumpă decât aurul? Că până și copilul de țâță știe că fără apă, nici orezul, și nici lintea, nu se pot prepara. Bătaie de joc, ar spune unii. Imbecilitate, ar replica alții. Imbecilitate din partea ONU, să ne înțelegem. A înalților comisari responsabili și specialiști în momente de criză umanitară. Dacă ajutoarele ar fi provenit din donații, treacă, meargă, dar așa…

Și asta nu e totul pentru că, după ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a mărturisit: „este important să recunoaștem că atacurile Hamas nu au avut loc din senin”, e posibil ca ajutoarele umanitare ale ONU să nu mai ajungă în Gaza. Oficialii israelieni s-au înfuriat atât de tare, încât i-au cerut lui Guterres să demisioneze. Și până cînd Guterres va băga la cap că libertatea nu înseamnă să spui tot ce simți și că nu e bine să te pui rău cu cei care conduc lumea, este posibil ca amărâții ăia din Gaza să moară pe capete, fără ca unora să le pese prea mult de soarta ori de cauza lor.