Deci, Marcelu s-a separat de mama copilului său. Până acum nu s-a auzit că și-ar fi băgat dracu’ coada, momindu-l ca și pe Livache cu o Irinucă de 20 și ceva de ani. Dar tot la fel de adevărat e că nu e timpul pierdut și că n-o să meargă la mănăstire când în jurul său roiesc atâtea femei frumoase. N-o fi el Făt Frumos sau Florin Piersic din vremea în care se iubea cu Angela Similea, dar totuși… Un președinte de partid face cât toată agenția lui de modeling a lu’ Botezatu. Așa că…
Un adevărat gentleman, așa cum îl știu toți buzoienii, dar nu numai, Marcelu i-a lăsat totul fostei: casă (un fleac de vreo 250 de metri pătrați), afacerile, inclusiv celebrul chioșc de pe urma căruia s-a îmbogățit vânzând fursecuri, cozonaci, prăjituri, sticksuri bio, cornulețe cu gem și câte și mai câte, pentru a se dedica politicii social-democrate, renunțând la naveta zilnică Buzău-București. Că, între noi fie vorba, la câte are pe cap de când a făcut rocadă cu nea Ciucă, eroul de la Nasiriyah, numai de navetă nu-i mai arde: pleacă dimineața cu noaptea în cap, întoarce-te acasă la ora când unii sunt sătui de somn. Și asta doar pentru faptul că fosta lui nevastă nu vrea să se mute în București. E mai conservatoare și mai atașată de valorile perene ale locului. Că i-ar fi zis acestuia, mai de mult: „Marcelu, tu du-te și fă ce-ți place la București, că eu rămân să am grijă de chioșcul nostru. Că dacă te dau ăștia afară din PSD, să avem din ce trăi la bătrânețe.”.
Lăsând răutățile la o parte, ar fi nedrept să nu recunoaștem că omul ăsta chiar are de gând să se sacrifice pentru binele meu, al tău, al nostru al tuturor. Să nu fim răutăcioși și să înțelegem că, uneori, separarea soților duce la progres și bunăstare, două puncte importante trecute în Programul de Guvernare al PSD, partid pe care cu onor și responsabilitate îl conduce don Marcelu.