15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal http://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
Victor Nafiru
În politică nu rezistă oricine. Nici măcar cei care la un moment dat par intangibili și se cred nemuritori ori cei deștepți, trecuți prin ciur și dârmon de-a lungul anilor. Mai degrabă supraviețuiesc mediocrii, fariseii și cei care știu că proverbul cu capul plecat, sabia nu-l taie este valabil tot timpul. Când devin incomozi, periculoși pentru interesele altora și refuză să se supună ordinelor, oamenii puternici, cu caractere tari sfârșesc prin a fi îndepărtați din viața publică. Citește
Bă, ce a ajuns și școala asta! Din afară, din stradă, și la televizor, mai arată, cum mai arată . Mai ales până în clasa a VIII-a, când se spune, că dascălul este dascăl și că elevii încă mai știu, dacă nu de frică, măcar de rușine. Ar arăta bine și în continuare, dacă n-ar fi examenele: cel de capacitate și bacalaureatul, când nu vrei să știi cu ce rămân copiii după atâția ani de școală școală. Te iei cu mâinile de cap, nu alta. Citește
Nici nu au așteptat să treacă starea de alertă sau să se stabilească data alegerilor locale, că liberalii au și început campania electorală, mascat, bineînțeles, potrivit zicalei: Cine se trezește de dimineață, departe ajunge. Mai harnic, Orban a ajuns la Suceava, unde a fost întâmpinat pe strune de vioară cu Balada lui Porumbescu. Robu și Alina Gorghiu la Liebling, unde au petrecut weekend-ul la o miuță pe noul „Maracana“ din localitate, alții la Constanța, dar au fost și din cei ce au rămas în București, că și acolo vin alegerile. Citește
Universitatea „Eftimie Murgu“, din Reșița, a ajuns la capăt de drum. Și nu oricum, ci gâfâind precum locomotivele cu aburi care urcau cândva dealul Balotei. După 30 de ani de autonomie, speranțe, entuziasm și glorie, UEMR se predă. De fapt, este predată de către cei care au condus-o spre acest moment dezastruos din ultimii ani. Nu dau numele celor care au condus-o, însă, sper ca într-o zi aceștia să aibă curajul să vină în fața reșițenilor și cărășenilor și să spună: „Da, noi am fost groparii acestei universități“. Să recunoști neputința și nepriceperea nu este o rușine, ci dimpotrivă, virtutea bărbaților adevărați. Citește
Pandemia asta de Covid-19 ne-a adus nu doar tristețe, izolare, la propriu, față de prieteni și colegi de muncă, suferință fizică, măști, plimbări după program, ci și răutate. Multă răutate. Chiar mai mult decât înainte să apară perfidul ăsta de virus, bacterie sau ce o fi el. Și asta o spun pentru că văd că oamenii nu mai sunt la fel de toleranți, de binevoitori cu semenii lor. Dimpotrivă. Nimic nu le mai convine, tot ce fac unii puși să ne conducă este rău, caută nod în papură la orice. Tipic românește. Citește
Odată, la o beție, un politician cărășean, mutat cu serviciu în București, a povestit cum a avut nevoie de aproape patru luni să se obișnuiască cu traseul ce îl avea de parcurs de la garsoniera din Militari, unde locuia, până la locul de muncă. Într-un carnețel în care își notase toate traseele posibile de autobuze, firobuze, tramvaie, ora de plecare de acasă, timpii între stații, opriri la semafoare, schimb de mijloace de transport, sosiri la locul de muncă. „Bă, după patru luni de chin și jale, de ajunsesem să mă plimb și noaptea-n somn pe rutele alea, s-au făcut restructurări acolo unde lucram, și m-au trimis acasă, la Reșița. Așa că, la ce bun, bă, că am învățat traseele alea ca pe tabla înmulțirii? Că nu mi-a folosit la nimic în viață după aceea.“ Citește