La Reșița lucrurile sunt chiar simple. Cum te dai jos din tren, cum dai cu nasul de cele două piețe: Reșița Nord și Reșița Sud, după numele celor două stații CFR. Una mai acătări (Reșița Sud), cealaltă, uitată de lume. De la depărtare, pare o tabără de refugiați, cu  copertine „coapte” de soare, cu marfă expusă pe jos, cu câini care-și fac veacul acolo. De oriunde ai privi-o, din drum, dinăuntru, din dronă, de la nivelul tejghelelor îți dai seama că, săraca n-a mai văzut o reparație de o veșnicie. Unii zic că ultima vopsea dată pe stâlpii ăia ruginiți datează de pe vremea lu’ Mao, fostul administrator. Asta se întâmpla în urmă cu vreo 10-12 ani. Ăla da, meseriaș. Ce visa noaptea, făcea ziua. Dacă nu ar fi fost el, n-ar fi existat nici hala de la Reșița Sud, iar cea din Govândari ar fi ajuns ca vai de capul ei. A făcut-o boboc și ca să reziste în timp, trebuia doar întreținută.

Cât o fi costând un kil de vopsea, domnule administrator actual? O vopsea și vreo două-trei pensule? Mult? Nu ai buget pentru așa ceva? Hai să fim serioși, la banii pe care îi câștigi, aproape 10.000 într-o lună,  puteai măcar atâta lucru să faci. Să dai un exemplu pentru cei ce vor veni după matale: „Uite, domnule, stâlpii ăștia au fost vopsiți din banii lui Dorin Bistrian.” Măcar asta să fi făcut și tot ar fi fost ceva. Numai că, tălică, de vreo trei ani încerci să vinzi castraveți grădinarului și ne tot aburești cu nu știu ce mega, extra proiect de piață nouă în Govândari, care ar trebui să rupă gura târgului. Ai făcut și niște gropi, ai luat probe de pământ, ai întins ruleta în lung și lat, adică te-ai făcut că muncești, după care te-ai plictisit și ai lăsat totul baltă. Zi că nu e așa? Și atunci cine să te mai creadă domnule administrator? Cine? Că, vorba cuiva: abureli, Dorin Bistrian, abureli.

Sute de școli și grădinițe se vor (re)deschide fără a avea la dosar autorizație sanitară de funcționare, dar asta are mai puțină importanță. Alte mii de unități de învățământ din toată țara nu dețin autorizație de securitate la incendiu. Vi se pare exagerat numărul? Poate, însă nu e deloc așa, în condițiile în care doar în Caraș-Severin, mai bine de jumătate dintre ele (246) nu au așa ceva. Alte mii nu beneficiază de paznici ori de sisteme de supraveghere, în timp ce un număr mare de elevi de toate vârstele vor parcurge zilnic  pe jos distanța până la cea mai apropiată școală. Numai cârcoteli…

Veți spune: „și, ce-i cu asta? Pe vremea noastră ne făceam nevoile la privata din fundul curții, ne spălam la fântâna de lângă școală, iar drumul până la școală ni se părea floare la urechi pe lângă alte privațiuni din acele timpuri. Și pentru asta nu am mai murit.” Ei, nu mai spune. Dacă voi ați dus-o greu, vreți ca și copiii ăștia s-o ducă la fel într-o școală fără autorizație sanitară sau de securitate la incendiu? Îi vedeți pe ei, sărăcuții, venind la școală pe jos, să-și ducă în spate ghiozdănelul sau ranița, pardon, rucsacul ăla de 300 de euro? Ce ar zice Europa dacă nu ne-am conforma și nu am intra și noi în pas cu lumea bună? La asta nu v-ați gândit?

Sigur, nu este totul perfect. Poate nici anul viitor, nici peste doi sau trei ani. Țara e săracă și nu are de unde să tot dea pentru una, pentru alta. Important este că, din puținul lor, politicienii vin cu încurajările lor sincere și nedisimulate, precum deputatul PSD Marius Damian: „Tot ceea ce îmi doresc să îi anunț pe elevi și pe părinți este faptul că ne dorim nespus de mult ca numărul celor care promovează examenul de Bacalaureat să fie în creștere pentru a putea urma cursurile unei facultăți. Ne dorim să nu mai avem parte de un grad atât de ridicat de elevi care abandonează școala și încercăm să facem tot posibilul pentru a le veni în ajutor. Îmi doresc ca și elevii care au renunțat la școală în perioada pandemiei să își dorească să reînceapă cursurile, iar abandonul școlar să fie în scădere”.

Ptiu, ce le mai zici, nea Marius. Ca un om bătrân și înțelept. Păcat că nu îi auzi pe copii cum îți mulțumesc în cor pentru că te gândești la ei într-un moment atât de festiv și emoționant!

Informațiile  (par)venite pe cale orală și răspândite prin intermediul cetățeanului de rând care își oblojește oasele în apele termale lăsate nouă cu limbă de moarte de înaintași, dezvăluie un pui de scandal loco, în sensul parafrazării vorbelor lui Alex Lăpușneanu, care au făcut istorie în spațiul carpato-dunăreano-pontic. Bineînțeles, în loc de capul lui Moțoc, se vrea căpățâna altcuiva. Sincer, nici nu mă interesează al cui doască ar putea fi și nici măcar miza acestor neînțelegeri mărunte. Cum de altfel nici nu-mi pasă dacă protagoniștii sunt sau nu cantonați în două grupări, așa după cum se aude: ultrașii pro Vela și adepții gurului Dunca, grupați la peluza sud.

Cert este că, ieri, pe la ceas de chindie, onorabilul domn consilier județean, Doru Coșei, a ieșit în lume cu o precizare strict necesară, în condițiile în care numele ’mnealui apăruse pe Facebook cu câteva ore înainte. Iată cu ce vorbe a încercat să picteze viitorul pe Valea Cernei: „Nu intenționez să candidez pentru fotoliul de primar și nu am ambiții ascunse, voi completa în 2024 experiența mea politică cu încă un mandat de consilier județean, bineînțeles dacă colegii mei din conducerea PNL CS mă vor sprijini”.

Ce să zic, frumos din partea matale, domnule Doru. Să nu râvnești la postul altcuiva (în cazul de față de primar) echivalează cu perceptului biblic, cel cu nevasta aproapelui tău deși, dacă stau să mă gândesc, nu cred că există politician care în ființa lui nu și-ar dori să ajungă în locul șefului și nici bărbat care să zică ba când vecina îi zâmbește ostentativ, așteptându-l seara la portiță. Repet, nu mă interesează ce a gândit în momentele în care a așternut pe monitorul computerului acea mărturisire, însă remarc modestia cu care își privește viitorul: „Nu am ambiții ascunse, voi completa în 2024 experiența mea politică cu încă un mandat de consilier județean…”

Ei, cu vorbele astea (experiență politică, ambiții) mi-ai dat în cap, domnule Doru. Ce mare filosofie e să fii consilier județean. Mai ales când ești de partea majorității. Mare scofală să stai tolănit în fotoliul ăla de la Consiliul Județean și să ridici mâna la comanda lui Romeo Dunca. E adevărat, uneori faci scurtă la mână de la atâta ridicat. Măcar atât, o dată pe lună, că nu o faci moca și nici pentru binele meu și al populimii, ci pentru cardul tău. Să nu scoți un cuvânt la ședință, dar la sfârșit de lună să încasezi o indemnizație de 1.000 de lei, e totuși ceva. Că pe mulți dintre colegii matale nu i-am auzit măcar o dată să zică ceva în acești doi ani de mandat. Bă, o dată, o singură dată să spună ceva de la ei din cap. Și, atunci, domnule Doru, ce experiență politică trebuie să ai, să ajungi consilier județean? Bineînțeles, în afară de cea a ridicatului mâinii la comanda lui Dunca?

Au trecut doi ani din mandat și mai mult ai fost pe la televiziunile naționale pentru năzdrăvăniile tale decât la birou. Sunt bune și astea, nu zic, dar ce-i prea mult strică. Ai ajuns de comedie, dar nu ar fi bai că, la urma, urmei, ce-și face omul cu mâna lui (știi tu ce înseamnă), doar că faci de rușine și județul. Să se vorbească despre el în toată țara. Că mi-a povestit mie un amic care a fost la mare și vecinul de șezlong l-o întrebat într-o zi de unde e. „Din Caraș-Severin”, i-o răspuns prietenul, iar ăla i-a replicat, zâmbind ironic: „De la Dunca, ăla care cară nuntașii cu elicopterul?”. N-o zis nimic de Reșița, de Cetatea de Foc, de Semenic, ci de Dunca. Ăla care cară, nu mai spun ce! După vorbele alea la mișto spuse de un moldovean din Vaslui, amicul meu s-a încuiat de rușine în cameră și n-a mai ieșit afară până când s-a întors acasă.

Și învață-te, bă, Romi, să vorbești frumos cu femeile. Dă dovadă de bărbat umblat prin lume, de președinte de Consiliu Județean, nu de manelist ori de manivelă. Vorbesc de manivelă de „Carpați” și „Buceagă”. Că astea sunt vorbe ce le-ai spus despre Alina Stancovici? „Nu mai comentez emoțiile doamnei Alina Stancovici. Mesajul transmis de aceasta din toți rărunchii, seamănă mai degrabă cu strigatul disperat al unei amazoane când ceata de războinici veniți să o ia prizoniera, o rup la fugă doar de groaza de a nu rămâne cu ea.” Tu te auzi ce spui sau o zici doar ca să te afli în treabă?

Bă, Romi, de la tine am pretenții. Așa se spune despre o doamnă? La tine, la cabana aia a ta de pe munte, poți orice, chiar să faci tumbe, dar cu o femeie, nu. Fii, bă, manierat, chiar dacă tricoul și blugii te prind mai bine decât costumul care te strânge pe sub subsuori. Nu ne mai arăta pe Facebook cât de ghizdav ești tu. Că nu ești, ascultă la mine ce-ți spun. Că dacă ai fi, nu ai vorbi așa cu o femeie. Și dacă mai continui așa, din președinte de Consiliu Județean te vei transforma în comediant de vremuri noi. În stud-up comedian, cum se spune în termeni artistici. Treaba ta, să nu zici că nu te-am avertizat!

„Am auzit că vreți să schimbați legea privitoare la examenul de bac. Să băgați ca materie obligatorie gramatica. Băgatio unde vreți dv, la promovarea în clasa a 5 s-au la capacitate, dar nu la bac, că nu e okey. Nu e okey pentru că în loc să ne ajutaț să luăm mai ușor bacul mai mult v-ă bateți joc de noi, de tinerețea noastră și de visurile pe care le avem. Dc so băgați la bac cât timp nu are niciun rost. Că gramatica asta care nu e nici despre poeți nici despre scritorii s-au domnitorii e la fel de grea ca matematica. Nu ne împotrivim la progresul în școala românească,  dar materia asta să fie obligatorie pentru ăia care vor să se facă profesori nu pentru noi cei mulți care ce treabă avem noi cu gramatica după ce terminăm școala? Că noi ne croim alt drum în viață, în spania, Anglia și în alte țări din lume iar acolo nu ne trebuie gramatică să ne înțelelegem cu oamenii ăia.

Și apoi domle ministru vați gândit vre un moment la faptul că mulți dintre noi n-o să mai punem în viața noastră mâna pe un pics s-au creion? V-ă spunem noi Ever. Că în viața noastră no să vorbim gramatical, cu liniuță, virgulă și două puncte. Că la angajare patroni nu ne  intrebă cu ce nota la gramatică am trecut bacul. Și nici dacă o să ajungem în parlament nu ne trebe gramatica că acolo e cu ridicatu mîini cartelă de vot și card de bancomat.

Domle Ministru,

V-ă cerem încă odată și încă odată să meditați bine și corect la tot ce va-m spus. Că neam săturat să fim o nouă generație de sacrificiu să râdă de noi ăia dinaintea noastră arătândune cu degetul că suntem proști proștilor de am ajuns cobai politicienilor.  Nu v-ă stirbim autoritatea și nici nu vrem să creem un precedent. Vrem doar să reveniți asupra punctului din legea aia referitor la gramatică. Scoate-ți-l de acolo și vă promitem că vom face tot ce ne stă în putere să devenim cetățeni onești ai acestei țări ori unde neam afla în această lume, fără ca cineva să se prindă că habar navem de gramatică!”

Cu respectele noastre,

Un grup de tineri de pe Facebook, instagram și Tik Tok

Deunăzi, citeam ce spunea un fan Cătă Drulă, plin de entuziasm: „puțini, dar buni”, cu referire la faptul că pleacă drojdia și rămânea spuma.  Așa e, bă, doar că la voi e prea multă drojdie și din ce în ce mai puțină spumă, din moment ce vă tot pleacă lideri de organizații, primari și parlamentari. După principiul ăsta, într-o zi veți ajunge vecini de palier în sondajele CURS cu PMP căci, în loc să treceți pe drojdia de Bragadiru, să mai creșteți de un deget în ochii alegătorilor, vă certați ca chiorii până va exploda mămăliga în voi.

 Acum problema nu e că pleacă, ci încotro se duc. La ce ușă ajung să bată, să primească găzduire peste noapte. Nu de alta, dar există pericolul de a cădea din „lacul” lu’ Drulă în „puțul” lu’ nea Daci Cioloș, că înspre PNL nu se pot îndrepta din motive de doctrină, de parcă ăștia care promit că salvează țara ar avea așa ceva. Și nici vorbă spre PSD după ce vicele Ghinea a rostit următoarea frază despre ministrul actual al Sănătății: „Rafila, pentru căcaturile spuse despre mine, pentru onoarea mea o să mor cu tine de gât! Tu chiar furi banii de acolo. Lupa e pe tine. Iexpertule!”

Măi, Andrei Plujar, tu care ești ca Ioan fără de țară, adică fără primari, fără consilieri, fără funcții în județ, fără nimic, nimic, tu ce părere ai despre vorbele colegului tău Ghinea? Eu îi înțeleg supărările, căci nu e ușor să renunți la postul de europarlamentar și să te lași prostit și ademenit cu funcția de ministru și nici să privești ca fraierul de pe margine, uitându-te la pesedeii care se înfruptă din munca ta de la Bruxelles. Crezi că e frumos cum s-a exprimat? L-ai sunat să-i spui că nu e bine și nici corect să te adresezi unui coleg de parlament ca un birjar din Bucureștiul lui nenea Iancu? Nu ai curaj? A, scuze, am uitat tu ai meciul tău cu Tabugan, nu-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala. Băiat isteț, ce să zic, care tot speră că va ajunge și el ceva la județ. Cu ajutorul partidului, cum altfel? 

Nu are preferințe, poate fi și la Socola ori la Gătaia. O interesează doar diagnosticul, că doar așa poate să ne demonstreze că numai o „nebună și fără discernământ și-ar fi riscat libertatea, cariera, ba chiar și viața.” Și pentru ce? Pentru că, animată de cele mai sincere și profunde sentimente patriotice a vrut să promoveze imaginea României în lume. Pentru că din toată povestea asta nu s-a ales nici măcar cu un leu, doi cu care să-și cumpere o înghețată? Mama ei de politică, Gogule, dacă nu faci nimic pentru patrie și popor, de ce nu faci și te hulesc toți, iar când încerci să faci ceva, te bagă la zdup. Păi nu-ți vine, bă, să pleci unde vezi cu ochii și să nu te mai uiți înapoi?

Sărăcuța, o lasă nervii de tot. Bine, nici până acum nu a fost altfel, mai ales de când cu reținerea în Bulgaria. De ce în Bulgaria? Pentru că a mizat pe elementul surpriză, că auzise ea că poanta cu „Fuga în Egipt” e prea învechită și nu mai ține în zilele noastre. Că până și bulgarii au carpete pe pereți cu întâmplarea asta biblică. Dar a avut ghinion, că bulgarii o cunoșteau la fel de bine ca noi. Urât din partea lor că au uitat vremurile în care dormeau noaptea cu poza ei sub perină, la fel ca noi, și fără nicio remușcare, au retrocedat-o.

Auzi, tu, la ea, ce i-o trecut prin capul ăla cu care ne-a condus ani de zile: să se facă nebună. Să o declare ăștia iresponsabilă la data organizării Galei Bute. Nuți, te rog eu frumos, nu vorbi așa. Înțeleg că nu ți-e ușor în căsuța cu zăbrele la fereastră, dar nici nu dispera. Șase ani de pârnaie trec repede. Mai repede decât iți imaginezi acum. Mai dai cu mopul, mai mături frunzele din curtea închisorii, că acum vine toamna, te bagi în mașina de cusut, mai inventezi niște cârnați ca și ăia de Pleșcoi, mai scrii o carte, două și toate astea o să-ți scurteze atât de mult pedeapsa de nici tu n-o să crezi când, peste cel mult doi ani și ceva,  într-o bună dimineață, o să-ți spună gardianca: „Fă, fă-ți repede valiza și ieși, că ți-ai ispășit pedeapsa.”

Nu crezi, nu e așa? Uită-te la Bogdan Olteanu. Fostul liberal și lucrător la BNR condamnat pentru luare de mită, 1 milion de dolari. Din cinci ani a ispășit doi, restul anilor au fost încadrați la „comportament adecvat și bune maniere”. Îl doare la bască. Tu, din șase ani de pârnaie nu cred că execuți mai mult de doi și jumătate. Și atunci, pentru ce tot circul pe care îl faci? Mai bine la Târgșor, chiar dacă ar fi să stai o viață întreagă, decât în cămașă de forță la Spitalul 9.

Capul sus, fata mea că acu’ vine ziua în care începi să strigi din tot suflețelul tău amărât și atât de încercat: Hai Liberare!

Cum? Magda a fost viceprimar (bine, nu chiar un mandat întreg) și asta e un atuu?  Zău, mă? Ce are sula cu prefectura? Ia să nu fi fost ta-su Traian cu măcelăria, cu magazinele lui burdușite cu carne și toate cele, ar mai ajuns ea viceprimăriță? Cât îi lumea și pământul. Nu fiți atât de naivi să credeți că la vremea respectivă liberalii n-ar fi găsit pe altul mai bun în locul ei. Dacă cineva crede altfel decât o fac eu, înseamnă că nu știe cum sunt fabricați politicienii în ziua de astăzi.

Că a fost consiliera vicepremierului Raluca Turcan? Mare scofală! Alții au fost, și sunt, secretari de stat, și ce-i cu asta? Credeți că s-au întors de acolo mai deștepți? Apoi, ce fel de consilier a fost Magda Lungu, poate să spună careva? Unul care prelua și deschidea corespondența, făcea cafea, răspundea la telefoane? Nu știu, poate chiar o fi sfătuit-o pe doamna Raluca, iar de pe urmele sfaturilor date am profitat și noi, amărăștenii. Eu doar întreb, cu ce se ocupa la cabinetul guvernului? Și mă mai întreb, dacă nu era Marcel Vela mare și tare, Magda noastră ar fi ajuns consilieră? Să fim serioși! Dar tot atât de adevărat e că la câte protocoale a dat partidului, măcar atât merita și ea. Poate chiar și mai mult decât atât, numai că, la un moment dat, s-o fi săturat și domnul Marcel de șorici și jumări și o fi trecut pe file de ton japonez, fructe de mare și alte delicatesuri culinare.

Repet, la o primă vedere, PSD n-a făcut mare brânză aducând-o pe mademoiselle în rândurile sale. Fără carismă și fără lipici la alegători aceasta poate să aducă doar câteva voturi în plus, și alea de la familie, rude și vecini. Privind în perspectiva lucrurilor, a ceea ce înseamnă politica (în afară de cuvântul ăla care se rostește, obligatoriu, cu bip) câștigul PSD-ului din acest business este clar: sponsorul de pe Valea Bistrei și-a schimbat partenerul de afaceri. Cu ajutorul familiei Lungu, PSD pare întărit din punct de vedere financiar, lucru care se va vedea în campaniile electorale din 2024 când, n-ar fi exclus ca domnișoara noastră să vrea să ajungă primăriță la Oțelu Roșu. Nu, nu în locul lui Luca (care are tot dreptul să-și dorească mai mult decât este în prezent), ci în al ei.

O vorbă din bătrâni, înțeleaptă, cum altfel? spune că tot răul e spre bine. Că atunci când pierzi orice speranță, cineva (nu mai contează cine) te scoate din rahat, te duce la el acasă, te îmbăiază în șampoane scumpe, te parfumează și ești ca nou. Asta e în teorie, în practică, însă, lucrurile nu stau nici pe de parte așa că pe lângă toate astea trebuie să ai noroc cu carul.

Luminița Jivan, fost deputat, fostă șefă de partid și de cafele, pe vremea în care nici nu îndrăznea să viseze la gloria supremă, este un exemplu în acest sens. În decurs de doar trei ani, a căzut de tot atâtea ori, la figurat, pe când încerca să urce scara ce ducea spre gloria eternă. O dată din vârful PSD-ului pe care ajunsese să-l conducă, altădată când a fost trimisă în judecată pentru nu știu ce prostioare ce i se pusese în cârcă, iar a treia oară, când era să-și frângă gâtul de tot, fiind arestată preventiv timp de șase zile din cele 30 propuse de magistrați. Curtea de Apel Timișoara a desființat decizia Tribunalului Caraș-Severin și a propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT Caraș-Severin.

Și uite așa, fostă mahără la partid și consilieră a lui Dunca, doamna Luminița s-a ridicat copăcel-copăcel și, învățată ca la carte de avocat, cere astăzi daune morale statului de 750.000 de lei, cu titlul de prejudiciu pentru cele șase zile petrecute în „zu haus-ul” poliției județene. Sigur, respectiva are dreptul să ceară daune morale, dacă se consideră îndreptățită să le primească, dar nu despre acest lucru vreau să fac câteva considerente.

Nu știu la ce se aștepta doamna Luminița când a pășit în beciul poliției. Poate și-o fi imaginat că darcu nu era chiar atât de negru pe cât îl făceau ziariștii ori cei din opoziție, pe când ’mneaei se plimba la braț cu Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu și Viorica Dăncilă, corifeii binelui și bunăstării în România. Altfel nu văd de ce spune, prin avocatul său, că  instalația de încălzire din camerele unde a fost deținută era una rudimentară, caloriferul era inexistent, încăperea se încălzea de la o țeavă care trecea prin cameră, fiind foarte frig, cu atât mai mult cu cât erau luni de iarnă. Grupul sanitar era compus dintr-un WC de tip turcesc care era degradat, insalubru, lipsit de orice minimă intimitate. Alăturat acestei încăperi era camera de dușuri, respectiv o țeavă înțepată în trei locuri, odată deschis robinetul curgea în toate cele trei „locații”. Chiar și în aceste condiții avea posibilitatea de a face duș cu apă caldă doar maxim de două ori pe săptămână, în rest având acces doar la jgheaburile cu apă rece de la toaletă. Toate acestea i-au afectat grav sănătatea cu atât mai mult cu cât totul era insalubru, existând insecte atât în camerele în care era încarcerată, precum și în centrul de deținere.

Măi, doamnă, dragă, ce-ai fi vrut matale să găsești în arestul ăla? Condiții, măcar de un hotel de patru stele? Apă caldă non-stop? Să fim serioși… Să fi venit dimineața comandantul să te întrebe: „doamna deputat, ce doriți să serviți astăzi la micul dejun?” Sau „Dacă doriți să folosiți toaleta, cereți să vă ducă la popotă?” Ce dacă era iarnă și era frig? Nu doar matale ai avut parte de acele condiții insalubre, ci toți care au trecut pe acolo de-a lungul anilor. Dacă s-ar fi făcut discriminare între matale și toți ceilalți, aș fi înțeles: „uite sărăcuța este persecutată politic.” Dar așa… Cât timp ai fost la guvernare nu ai știut ce condiții sunt în arestul poliției? Nu? Ba, eu cred că știai, doar că nu ai crezut că vei ajunge vreodată acolo…

Pe rând, David, Simona și ceilalți sportivi au fost când liberali, când pesediști, în funcție de exprimările (de cele mai multe ori) agramate ale politicienilor noștri. Nea Nicu Ciucă și neica Marcel Ciolacu au fost cei mai fericiți de performanțele sportivilor noștri. „Uite dom’le ce înseamnă unitatea de nezdruncinat dintre PNL și PSD, performanțe în economie, performanțe și în sport”, ar fi zis la unison cei doi.

Numai udemeriști n-au fost David, Simona și canotorii. Nu că și-ar fi dorit neaparat, doar că așa ar fi fost frumos: un telefon de felicitare, un mail de încurajare pe viitor sau orice alt gest simbolic. După cum se vorbește în secuime, Kelemen Hunor ar fi fost plecat departe în munți la ziua onomastică a lu’ Marușca, acolo unde nu avea nici net și nici semnal la telefon, iar ministrul Eduard Novak a avut o cumetrie în familie de la care nu ar fi avut voie să lipsească. Asta ca să înțelegem de ce la întoarcerea de la Campionatele Europene, lotul național de canotaj (care a obținut cinci medalii de aur și trei de bronz) n-a fost așteptat la aeroport de niciun oficial din Ministerul Sportului condus de ungurul Novak. Bă, să fi trimis un secretar de stat, care și așa freacă menta în lunile de vară, sau pe secretara-dactilografă a ministrului. Până și portarul de la intrare în minister ar fi fost o soluție. Dar așa…

Mă întreb dacă ministrul ăsta Novak nu ar trebui pedepsit. Să stea la colț pe coji de nucă. Să vă fie rușine, bă. Și ție ministre, și celor din echipa ta. În mod normal, ar trebui să vă înaintați demisiile, să lăsați pe alții (chiar unguri) mai capabili decât voi. Și în loc de încheiere, o întrebare pentru generalul de pluș, ajuns prim-ministru: bă, neică, îl mai tolerezi mult pe Novak ăsta? Că nu e prima dată când face de astea. Dacă el nu are onoare să demisioneze, schimbă-l tu. Dacă nici tu nu sânge în cojones, atunci cere-te afară și du-te și scrie-ți memoriile.

Mai an, cei de la Termoconstruct, că despre el e vorba, și-au tras și o terasă (aproape sezonieră), în buricul târgului, pe domeniul public, la doi pași de fântâna maestrului Lucaci, cu vedere spre CJ și primărie. Adică, ultracentral pe unde se preumblă lumea cea bună a Reșiței. Bag sama că domnul Sami, Sami Barbu, șeful firmei al cărei nume nu-l mai repet, nu prea avea la îndemână sau poate rătăcise definitiv și irevocabil hârtia aia pe care scrie „autorizație de construcție”, că altfel nu se explică de ce a fost demolată înainte de primele comenzi de pizza, ciorbe, fructe de mare și ce s-ar mai fi găsit în meniul casei. Terasa a fost dărâmată, dar urmele pe plăcile de granit chinezesc au rămas că, deh, așa-i la noi!

Cică, raportul calitate-preț îi recomandă pe cei de la Termoconstruct la câștigarea licitațiilor de tot felul. E adevărat, e mai greu cu termenele de execuție. Cu respectarea lor, dar nu-i bai, la noi, la țară merge și așa. Important e să câștigi licitația, să iei firfiricii statului și apoi mai vedem. Să luăm un exemplu: reabilitarea energetică a blocurilor 1-2, 3-4, 5-6 situate pe IL Caragiale, „la Samantha”, cum sunt ele cunoscute în folclor. Un contract consistent, de 4,2 milioane de lei, din care contribuția UE e de 2,1 milioane de lei. La atât bănet, lucrarea ar fi trebuit finalizată în 30 iunie, dar nu a fost să fie. Logic și firesc, ordinea nu contează, pe beneficiar, pe UAT Reșița (unitatea administrativ teritorială) nu ar trebui să o intereseze că e vară în iunie sau iulie, că meseriașii sunt plecați afară unde sunt plătiți mai bine, că într-o zi lipsește adezivul, în alta polistirenul ori pofta de muncă. Nu domnule, scrie pe tabla aia: „Data finalizării proiectului 30.06.2022?” Scrie! Și atunci? În 30. 06. 2022 să predea lucrarea la cheie. Dacă nu, pune-l să plătească pe constructor. Să se învețe minte. Ce cârcotași, dom’le! Pentru o lună și jumătate de întârziere să faci atâta scandal, de parcă n-ar fi același lucru dacă o termină până la Crăciun!

Și tot raportul preț-calitate, le-a permis celor de la Termoconstruct să câștige, pe lângă multe alte licitați (fără număr am zice) organizate de Primăria Reșița, și pe cea de reabilitare a fântânii cinetice din centrul Reșiței. Termen de execuție a contractului, un an calendaristic. Adică, la anu’, taman de Ziua copilului, ar cam trebui terminată. Don Sami, dar ce-i faci, bre, la fântâna asta? Că nu văd agitație muncitorească în jurul ei? O ridici de la zero sau o îmbraci în foiță de aur de durează atât de mult până o dichisești și o pui la punct în cele mai mici detalii? Degeaba te superi, dar vreau să-ți spun că într-un singur an chinezii ar construi nu un cartier de locuințe de mărimea Govândariului, ci chiar mai multe, pe când matale te chinui cu o biată fântână, de parcă ai lucra la ea cu doctori și academicieni, nicidecum cu nouă meșteri mari, calfe și zidari, cu matale zece…

Și îți mai spun una auzită zilele trecute. Unii din primărie se roagă să nu câștigi licitațiile cu lucrările de reabilitare a Casei Pittner și a Monumentului din Parcul Tricolorului, din Reșița, că au pus-o. Nu știu ce înseamnă asta în jargon, da’ bag samă că bieții oamenii știu ce știu când spun așa ceva!