Sigur, ar fi fost prea frumos ca toate nasoliile din școli să se fi oprit aici. Ca elevii să-și vadă de învățat, profesorii de predat la ore, părinții de muncit fără griji în toată Europa. Dar, nu. Nu, pentru că idealul în viață nu există și de fiecare dată trebuie inventat ceva care să ne ocupe timpul cu ceva nou, demn de breaking news. Ceva în genul că elevii se bat în incinta școlilor, profesorii sunt agresați la ore, elevele își împart pumni și picioare de dragul unui băiat și alte chestii de genul ăsta care au devenit atât de obișnuite încât nici nu ne mai mirăm când auzim de ele. A, era să uit: consumul de droguri. Da, o mare problemă, dacă nu cumva cea mai mare cu care se confruntă școala și societatea în acest moment. Nu știu cum dracu au făcut ăștia care se ocupă cu distribuirea lor că i-o zăpăcit de cap până și pe copilașii de 12-13 ani. Bată-i Dumnezeu să-i bată!

Îngrijorător este faptul că până și dascălii au ajuns să facă parte din rețelele morții albe. Tocmai ei de la care ar trebui să plece educația și prevenția. Doi dascăli, cu discernământ, din Buzău au fost reținuți pentru că distribuiau droguri. Nu contează unde: în școală sau în afara ei. Dureros e că o făceau cu consecințe dintre cele mai grave. Un alt educator, din Bacău, cultiva, în loc de roșii, ceapă și ardei, canabis în propria-i grădină. Liderii de sindicat, în marea lor înțelepciune, au sărit repede cu gura, să nu se arunce cu noroi asupra sistemului educațional din cauza unor astfel de indivizi.

Deștepților ce sunteți, dacă tăceați, filosofi rămâneați. Păi la fel s-a spus și despre mâna aia de politicieni corupți și uite unde s-a ajuns!

Între timp, au dispărut sticlele de sticlă care erau spălate cu sodă și pietriș  și revândute pentru câțiva bănuți, au apărut telefoanele mobile și tabletele, iar pirandele nu mai umblă printre blocuri cu sacul ăla jegos, ci cu Merțanul adus din Germania. Și, totuși, la vremuri noi s-au găsit destui care să continue tradiția, aducătoare de plus valoare doar că, de data asta, s-au făcut ale dracului instituțiile statului. Că de ce nu ai un AF sau un SRL care să desfășoare activități, de pildă, de colectarea fierului vechi? Că s-au dus vremurile alea când fiecare își făcea de cap, nu plătea taxe și impozite la stat și nu-și declara venitul. Chestii de astea ce țin de economia noastră de piață. Iar când te prind că lucrezi te ard la buzunar de nu te vezi.

Așa cum a pățit un tip care conducea o mașină pe un drum din Timiș. Polițiștii au oprit mașina și, când au văzut că insul respectiv transporta fier vechi, au sunat la Garda de Mediu, care Gardă și-a trimis comisarii să verifice conținutul mașinii. După ce s-au convins că în mașină nu existau grenade, proiectile, aruncătoare de tanc și nici măcar rămășițe de la dronele ucrainene explodate pe la Isaccea, i-au cerut „otorizația de mediu.”. De unde să le-o dea? Că el nu „lucra” cu TIR-ul ori vagonul, ci cu mijloace modeste. Cât să nu moară de foame. „Ei, și ce-i cu asta? Unde-i lege nu-i tocmeală.”, i-ar fi zis slujbașul statului, fericit că pusese mâna pe unui care învățat să fenteze statul.

’Geaba le-o explicat omul că el era dintre ăia care bat din poartă în poartă, dar nu pentru sticle și borcane, ci pentru câteva kile de fier vechi de care orice gospodar ar vrea să scape și nu știe cum să facă asta, că nu i-a putut îndupleca pe comisarului chitiți pe amendă. Dovadă că băieții au scos din porthart chitanțierul și, acolo pe capota mașinii, i-au ars individului o amendă de 70.000 de lei! Să-i fi dat acolo un 5.000 de lei amendă, treacă, meargă. Hai, 10.000, c-o fi fost șoferul obraznic, dar nu, bă, 70.000 de lei. Cum? I-au dat atât de mult, să se „învață” minte, că trăiește în România, țara cu toleranță zero la acte de corupție și evaziune fiscală? Că ceea ce făcea aceasta, cu tinicheaua, șoroafele și șaibele strânse de prin podurile oamenilor, intră sub incidența foloaselor necuvenite. Adică, a evaziunii? Ei, așa mai merge, maitre!

Te-or văzut pe matale mai de la țară sau, ce dracu s-a întâmplat? Că la câtă experiență ai acumulat în treizeci de ani de politică, trebuie să fi ori  ori ghinionist, ori prost de dai în gropi ca să pui botu’ la banii ăia marcați. De asta mi-e ciudă, meștere șpăgar ce ești. Șpăgar, puțin zis. Chițcan din ăla cât iepurele de mare, care aleargă cât e ziulica de vară ca nebunul pe câmp să adune. Nu ți-a ajuns, bă, nea Mitică, cât ai strâns o viață întreagă? Că fie vorba între noi, tălică iei șpagă de când ai intrat în politică, doar că acum te-au dibuit băieții, făcându-te de căcat în fața întregii țări.  Ce dracului, dom’le, cum de nu ai mirosit că Farmazon ăsta, sau cum l-o fi chemând pe omul de afaceri, avea de gând să te dea în gât la poteră? Și pe deasupra îi mai și zici: „săru’ mâna, coane pentru că m-ai băgat în căcat până-n gât!”

În cazul ăsta, mă dezamăgești, nea Mitică. Să te traducă pe matale, învățăcelul lui nea Ion Iliescu,  ditamai  profesorul de Filosofie și politician de-o viață, un fost șofer de Buceagă și IMS pe vremea CAP-urilor? E inadmisibil. De-a dreptul revoltător. O bătaie de joc la adresa șpăgii, nu alta. Ce-o vrut, bă, să demonstreze Farmazon? Că era cinstit sau că era prins cu ușa de procurori de te-o dat pe mâna lor? Fir-ar mama ei a dracului de viață, să te legi, bă, de un bătrân pesedist care toată viața lui n-a făcut decât bine județului și țărișoarei ăsteia, punându-se în slujba oamenilor de rând. Și uite mulțamul. E strigător la cer, domnule!

Auzi, nea Mitică, ce-ai mâncat aseară la bulău? Cum? Nu te-or băgat încă în porție? Lasă, nu te îngrijora, de azi te bagă în rând cu șuții, aurolacii și bătăușii. O să servești masa la gamelă. Dacă nu te saturi, mănânci chiftelele alea pe care ți le trimit de afară cu praștia. Alt rău să nu fie, ascultă ce-ți spun eu, în 30 de zile te acomodezi și cu mâncarea, și cu colegii de bulău, poate și cu gândacii, dacă nu s-a făcut deratizarea anul ăsta, ca orice șobolan care toată viața lui nu face altceva decât să strângă, să strângă și iară să strângă, să nu moară dracului cu foamea în gât!

UPDATE ====== Ce s-au mai bucurat megieșii când au auzit că l-au săltat pe bea Mitică, dar să vezi ce bosumflați o să fie când s-o întoarce acasă, nevinovat și curat ca lacrima!

Ai dreptate coane, un oportunist, un profitor, un neica nimeni de care n-auziseră nici măcar vecinii până să fi ajuns viceprimar. Un lingușitor, un îmbârligător, un frustrat. Vai de curu’ lui. Noroc cu voi că l-ați luat de unde l-ați luat și l-ați făcut om. I-ați dat un nume. Ce zici  Andrei? Mai băgăm ceva sau ajunge? A, chestia aia că la CJ a frecat menta și n-a inițiat niciun proiect, iar singurul lui merit e că s-a dat bine pe lângă Romi, înșelându-i așteptările? Hai, pe asta n-o punem că s-ar putea ca să vină și el cu varianta lui. Aia cu tine în calitate de country manager al județului în care, în afară de dat like-uri și share-uri la postările lui Romi, nu ai făcut nimic, nimic. A, mint, ai făcut naveta cu el, cu Isac, de la Caransebeș la Reșița și retur, pe banii noștri. Așa că, ai bine las doar chestiile alea de mai sus, că e suficient să justifici demiterea lui din PNL.

Bine ai făcut, maitre, că i-ai spus ce ai avut pe suflet. Te-ai golit de resentimente, de prietenia ce v-a legat în momentele în care făceați împreună campanie în alegeri. Ciudat e că ți-ai amintit de toate astea doar acum,  după ce vreo opt ani ați fost camarazi, ați mîncat aceeași pită, când mai neagră, când mai albă, când vă aveați ca frații corsicani, și nu doar la partid, ci și la primăria Caransebeș , CJ, peste tot. Foarte bine că l-ați exclus din partid. Cu el sau fără el, rămâneți tot pe locul IV în sondaje. Așa că n-ați pierdut mare lucru.

Dar, știi ce vreau să te întreb Andrei Ungur? Dacă la fel veți proceda și cu primarii despre care, cu siguranță, și tu ai auzit, că au bătut palma cu PSD. Aș fi curios să știu dacă îi veți da afară din partid și pe ăla, și pe aia, și pe ceilalți. Că veți aplica aceeași măsură cu toți cei care s-au gândit să se întâlnească la o friptură, la o bârfă sau la un suc cu dușmanii de clasă. Că așa ar fi corect și cinstit. A, replica ai din filmul ăla cu dacii și romanii „În nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a crescut și care m-a hrănit” este valabilă doar în cazul lui Marius Isac?

Ptiu, să nu te deochi, că tare hazliu mai ești, coane!

Dacă în urmă cu trei ani mi-ar fi spus careva că va veni vremea în care un liberal, un singur liberal, se va lepăda de puiucul nostru de la CJ, l-aș fi făcut nebun. Că nu e cu toate țiglele pe casă. Cum să mă fi gândit la una ca asta din moment ce pe ulițele  satelor și orașelor păstorite de urmașii Brătienilor curgea doar lapte (din ăla muls de la Bălțata noastră) și miere din stupina mioritică? Și uite că a venit, cu mai puțin de un an înainte de alegerile din 2024. Rând pe rând, liberalii s-au lepădat de președintele lor drag, lăsându-l cu ochii în soare în CJ. Iuda I, Iuda II, Iuda III, Iuda IV, după care Romi a renunțat să le mai țină socoteala, pentru că numărul acestora crescuse peste măsură, de parcă PSD se afla la conducerea CJ și nu PNL.

Boleșnița care a dat iama în consilierii județeni s-a dovedit molipsitoare. Dintr-o dată, au căzut ca secerați, cu statutul PNL-ului în mână, primarii, descoperind, ca printr-o minune, că Romică al nostru le-a înșelat așteptările. Da, bă, din septembrie 2020 și până acum a devenit de nerecunoscut. Și, unul, câte unul au început să crâcnească și să se dezică de el. Neoficial, începutul a aparținut primarilor din Berliște, Grădinari, Zorlențu Mare (mamă, mamă, cum se învârtea Ișfan ca un titirez pe lângă Romi îi turna asfalt în sat…) și Ezeriș. Dacă îmi spunea cineva că și don Rusu nu-l mai vrea pe puiucul nostru, l-aș fi trimis la Gătaia. Sau la Jebel. Mai nou,  și primărițele din Fârliug și Lăpușnicu Mare i-au întors spatele. Cică nu știu ce nu le-au făcut.

Ieri, pe la chindie, întâlnire protocolară și tovărășească la cel mai înalt nivel, la o terasă din Reșița. Pe de-o parte, primărița din Lăpușnicu Mare, Mihaela Drăgilă, care în același timp și totodată este președinta femeilor liberale din acest județ, pe de altă parte, Ionuț Popovici, vicepreședintele PSD Caraș-Severin. Nu știm dacă cei doi s-au îmbrățișat sau doar și-au dat mâinile când s-au întâlnit, lucru care are mai puțină importanță în contextul dat. Sigur, ce doi au discutat, între altele, despre viața la țară, dacă o îngălbenit frunza copacului în Valea Almăjului, despre creșterea orătănilor și a porcilor din rasa Mangalița, dacă intră sau nu la timp pensiile, că ce altceva pot discuta un liberal și un pesedist când se întâlnesc întâmplător la un suc în centrul Reșiței? „Dragă Mihaela, ce mai e pe la tine prin sat? Cine cu cine mai iese seara la portiță?  De câte ori pe săptămână vine mașina cu pită la voi în comună? Dacă ai nevoie de oarece, spune-mi, că poate te ajut eu!” , ar fi întrebat-o vicele pesedist. Iar replica n-ar fi întârziat să apară: „O, ce drăguț și galant ești Ionuț. Un adevărat cavaler. Auzisem eu atâtea despre tine, dar acum m-am convins că au fost doar minciuni.”. Chestii de astea au discutat, fără nicio altă conotație.

Și cum stăteau ei și beau suc, hop și Nelu Tăițelu, care, cum i-o văzut, i s-o urcat sângele la cap instantaneu și i-o venit dracii pe loc. S-a dus să-i salute și să-i bată obrazul primăriței: „Bine, madame, în loc să aduni curcubetele de pe țarină și să pui mâna pe statut că ești varză la așa ceva, ție îți arde de întâlniri tovărășești. Păi e frumos ce faci? Unii au zis că Tăiețelu a interpretat greșit prezența celor doi, care chiar schimbau rețete de murături și discutau amical despre schimbările climatice cu impact asupra almăjenilor. Chiar și Mihaela i-ar fi spus să se potolească, fiindcă nimic din ceea ce vedea nu era adevărat. Și la urma, urmei, ea și Ionuț sunt colegi de alianță, și discuțiile lor vizau binele pulimii de pretutindeni.

Și de aici un schimb de vorbe de duh, de morți și de vii, de întregul arbore genealogic (unii ar zice că au fost și ceva îmbrânceli) și un telefon dat de Ionuț la 112. Mascați, ambulanța, declarații la poliție, circ în toată regula. Și uite așa, Tăiețelu le-a stricat pofta de suc și de discuții protocolare. Cu siguranță, urmează ca cineva să-i bage în ședință pe toți camarazii și toate camaradele, cu cărțile pe față, la vedere. Alt circ, altă distracție!

Pe surse, am aflat că în curând la Herculane se va ține tradiționalul festival al răchiei. Exact nu se știe când. Duminică în niciun caz, că e prea din scurt să organizezi un festival. Poate duminica viitoare sau în prima din octombrie. Nu are fi exclus să se țină înainte de Postul Crăciunului sau între Crăciun și Anul Nou, un festival al răchiei fierte, al vinului și al cârnaților de Cornereva. Totul depinde de Romeo. Romeo Dunca, președintele Consiliului Județean.

Romeo tace, semn că nu s-a decis. La câte are pe cap săracul e și normal. Numai de festivalul răchiei promovat de Sorin Frunzăverde și de petreceri la Herculane  nu-i arde acum. Stă cu sufletul la gură după sentința Tribunalului, care sentință ar putea să o readucă la spitalul județean pe Alina Stancovici. Vă dați seama ce ar însemna asta. S-o iei de la capăt cu scandalurile, amenințările și toate cele. Prin CJ se vorbește că săptămâna trecută s-ar fi dus pe la nu știu ce mănăstire să se roage, să aprindă lumânări, să-i citească starețul din cărțile alea speciale pentru situații de acest gen. Alții zic că i-ar fi spus unui apropiat că dacă judecătorii îi dau lui dreptate, se va face copil de casă și nu va mai călca în viața lui în Loft.

Pe de altă parte, mâine seară, are o întâlnire „live” cu deputatul de Teregova, Marius Damian, în emisiunea lui Dani Stanciu de la Express de Banat. Mamă, mamă, ce show va ieși. Damian și Dunca față în față o să ne aducă aminte de Bibanul și Puiu Călinescu din vremurile cu umor bun, când râdeam cu gura până la urechi. Romeo e hotărât să aducă cu el în emisiune toată arhiva cu proiectele de hotărâri propuse în acest mandat, în timp ce Damian lasă să se înțeleagă că o să vină cu toate cărțile la care el ține atât de mult, despre administrație și știința conducerii, inclusiv Punguța cu doi bani și pe cele de poker și șeptic. Sunt convins că va fi haiul de pe lume.

Și, totuși, Romeo, când dracului ai de gând să organizezi festivalul răchiei de la Herculane? Că vin ploile, se pune vremea rea și tu nimic. Eu înțeleg că ești cătrănit, că nimic nu-ți merge bine, că-ți pleacă liberalii din CJ, dar nici chiar să renunți la tradiții nu se poate. Bă, Romi, iartă-mă că îți spun, se răsucește Frunzăverde în groapă când vede că nu ești în stare nici măcar de așa ceva.  

Aproape că ți-au dat lacrimile când ai auzit că în 2024 vei umbla prin sate, orașe și municipii, îndemnându-i pe susținătorii tăi cei mai fideli și cei mai îndârjiți: „ «Votați Mocioalcă!»  «Votați Silviu Hurduzeu!» «Votați Ionuț Popovici!» «Votați PSD!» «Votați, votați, votați!» că de nu, ne ducem dracului în cap de tot, așa cum s-au dus și țărăniștii, și pediștii lui Băselu.”

Doamne, puiucule, ce vremuri ai ajuns să trăiești! Să te uiți ca bezmeticul în jurul tău și să nu înțelegi nimic din ce se întâmplă. Când îi vezi pe Klaus al vostru cum se roagă de Ciolacu să-i promită funcția de prim-ministru, sau pe nen-tu  Ciucă cum își negociază candidatura la Cotroceni, pupând dreapta aceluiași Marcel, îți vine să-ți dai cu brifta în ouțe, nu alta. Dar să nu faci una ca asta, mă Romi, că nu se știe când ai nevoie de ele într-o reclamă la ăia de la Cancan, la vară când te duci să bei o cinzeacă la Loft!

Te întrebi, de ce tac Boc, Bolojan, Blaga, dar mai ales Batistuță, băiatul ăla care se fardează la cei mai ai dracului  make-up artist din Bruxelles. Cum să nu tacă, bă, Romi? În situația în care a ajuns partidul ăsta, tu ai mai avea curajul să scoți nasul în lume? A, să te duci până la poartă și să te întorci repede în bătătură, mai merge, dar nu să mai ieși la televizor să spui nu știu ce. Că e jenant. Cu alea 13-14 procente, cine să se mai sperie de voi? Poți să-mi spui?

Te cred, Romi, te cred că ești fericit, că dintre toți aleșii liberali din județ, aici nu-l punem la socoteală pe don Marcel, care ți-e șef și-ți dă ordine, vei umbla la anu’ braț la braț cu pesediștii. Damian și Popovici o să-ți arate calea și tu îi vei urma, scandând din toți rărunchii tăi, de dragul lui Iohannis și Ciucă: „PSD! PSD!” Cine o să fie ca tine, Romi, cine?

Pe dracu, vorba lu’ Creangă ce se potrivește multora: „Dacă ar fi să iasă toți învățați, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. N-ai auzit că unul, cică s-a dus bou la Paris și a venit vacă?” Trebuie să recunoaștem, nare șugubăț a mai fost și Creangă ăsta, însă cât adevăr au vorbele lui care au ajuns până la noi. Dar ce ne facem, fraților cu un dascăl, pardon, un ditamai inspector școlar general, la Dâmbovița pare-mi-se, s-a făcut de căcat în chiar prima zi de școală, exact ca analfabetul funcțional care degeaba citește un text că nu înțelege nimic din el. Că uitați ce-i zis doamna inspectoare școlară, responsabilă de soarta învățământului din Dâmbovița, în prima zi de școală:

„Prea cucernici părinți (preoți), domnule primar, domnule prefect, domnilor deputați, stimată asistență, dragi părinți, stimați… ăăă, dragi elevi, ăăă, mă bucur foarte mult și sunt onorată să mă aflu astăzi, aici, la Seminarul Teologic Ioan, ăăă, Ioan Gură de Aur.” Până aici o fost cum o fost, dar să vedeți ce-o putut debita în continuare: „Mă onorează această prezență, și sunt… ăăă, foarte emoționată să mă aflu aici (râde ca… știți dumneavoastră cine), ăăă… (pauză de vreo cinci secunde, femeia își uitase cuvintele acasă în fața oglinzii), școala este…un mijloc prin care noi… Școala este… un reper în care se formează personalități solide, de aceea, vreau să vă spun că, diversitatea este una dintre… principiile care stau la baza educației. Ăăă, cadrele didactice au…  ăăă, au… ăăă,  au… ăăă, vă rog să mă scuzați am emoții foarte mari.”.

Fraților, am ascultat de nu știu câte ori înregistrarea cu duduia asta și mi-am amintit de ceea îmi spunea odată Gogu: „Bă, nene, în ziua de azi cu cât ești mai prost, cu atât ești mai apreciat.” Bă, dacă e așa cum zicea Gogu, asta nu mai are decât un pas de făcut până să ajungă ministrul Educației. Ba, chiar și titlul de Analfabetul funcțional al anului!

Bă, Romi, să-ți intre bine în tărtăcuță, nea Marius nu e un fitecine în Banatul ăsta de Munte să-i spui că are gândire de Ev Mediu. O fi având, dacă tu așa crezi, dar n-ai cum, bă, puiucule să zici una ca asta, că tu ești un fel de căpitan de județ, dacă ne raportăm la epoca în care l-ai așezat pe alesul poporului. Sincer, tu trebuie să fii un exemplu demn de urmat. La birou, în făbrică, pe stradă, în tramvai, pardon, în tramvai mai la primăvară, noi toți ar trebui să vorbim cu respect și recunoștință despre tine. Și când încolo, tu porți corespondență în ziare cu nea deputatul. Păi asta-i treabă?

De câte ori nu ți-am spus, bă, Romi, lasă-le dreacu de scandaluri, contre și bâze, și apucă-te de treabă, că acu’ se gată mandatul și nu rămâne nimic în urma ta. Spune, bă, Romi, de câte ori nu te-am rugat să te potolești? Normal că ai uitat, că și mie mi s-a urât să-ți spun asta zi de zi. Eu am vorbit, eu am auzit, pe tine te-a durut la bască. Nu te-ai potolit și uite că ți-ai găsit nașul. Da, bă, pe ăla care te-o pus la Teregova în capul mesei, te-o ospătat cu coleșă și brânză, cârnați, găigană, răchie, murături și ce-o mai fi fost pe acolo. Nu poți să spui că n-a fost așa, că am fost de față! Ți-o vorbit frumos, te-o periat, te-o lăudat cât erai tu de deștept, iar ăsta e mulțamul că te-a omenit și te-a așezat la loc de cinste de se uitau toți la tine ca la Petrache Lupu. Adică,  să-i spui că are gândire de Ev Mediu? Păi tu Damian ți-ai prins mintea? Tu nu știai că ăsta e dintr-o bucată? El nu le are cu finețurile, nu se poartă cu mânuși. E de la Teregova, ce mai. Că ai văzut ce ți-o zis, că ai fi fost bun de șef la triburile alea din Africa. Și să-ți cauți translator pentru limba română.

Dar știi ce nu înțeleg eu, puiucule? Te face șef de trib la boșimani, te provoacă la un „live” pe Express de Banat să vadă lumea care e mai prost și mai deștept dintre voi doi (în administrație) și tu nu-i dai nicio replică. Se poate una ca asta, Romi?  

Ca atare, în dimineața în care primarii liberali au zis „pas” participării la festivitățile prilejuite de noul an școlar, o doamnă, care își zice politician, prin faptul că, cândva, a fost dat afară din AUR, s-a trezit, a băut cafeluța, și-a spălat ochișorii, apoi a deschis laptopul (ordinea în care a făcut toate contează prea puțin, că și așa e de prisos), pentru a-și așterne gândurile și sentimentele pe Facebook. Nu înainte de trage puternic aer în piept și de a lua o mină gravă, apăsătoare, ceva în genul Anei Ipătescu la 1848 când a fost pictată pentru cărțile de istorie. Și iată ce mesaj prilejuit de începerea noului an școlar a putut să scrie Letiția Aman, căci despre dumneaei este vorba:  

„Dragi elevi! Dragi colegi profesori! Țara are nevoie de voi. Informația este o «armă» și o armă împotriva dușmanilor din interior cât și din exterior (bă, dar ce le mai dă din dânsa!) Trăim vremuri de «război» și de război (mamă, ce le mai zice. Mi se face pielea de găină!). Fiecare, cu mic cu mare trebuie să fim responsabili. Un nou an școlar binecuvântat!” Ei, ce ziceți? Tare, nu-i așa? De la Kogălniceanu încoace, ba chiar mai dinainte, nu am întâlnit un mesaj atât de profund. De pătrunzător, ca să zic așa, care să-ți meargă de-a dreptul la inimă.

Ptiu, să nu te deochi! Că mă întreb, doamnă dragă, de unde le scoți, că dai din matale ca dintr-un om bătrân și, bineînțeles, înțelept. Nu că nu ar fi așa, dar parcă e prea de tot. Auzi, bă Gogule,  cum le spune dumneaei cu schepsis: „Informația este o «armă» și o armă împotriva…” Sau „Trăim vremuri de «război» și de război.”. Doamne, cum le mai zice, că-mi dau lacrimile, nu alta. E adevărat, nu oricine înțelege mesajul care e pentru viitorii ’telectuali din clasele I-IV, gimnaziu și liceu, nu pentru oamenii de rând. Ce știi tu, Gogule cu ce se mănâncă astea! Iar pe matale, tanti Letiția, te poftesc ca peste trei luni să ne prezinți concluziile după mesajul transmis copiilor. Dacă n-au înțeles nimic, ți-aș recomanda, pentru starea matale de bine, să te retragi în bibliotecă, să pui mâna ba pe o carte de Logică, ba pe una de Gramatică!

Cu sistemul ăsta învechit și prăfuit (care te-a format și pe tine ca om) care la fiecare început de an școlar își trimite la festivități popii, pe șeful Postului de poliție, pe primar, pe pompierul de serviciu. Sistemul lu’ pește, vorba lu’ Gogu care de fiecare dată, în prima zi de școală, venea cu moșu și baba, dinspre mă-sa, baba și moșu, dinspre ta-su, cu mumă-sa și cu ta-su. Plus, vecinii, unchii, mătușele. Ce mai, toată mahalaua. Erau mai mulți gură cască decât elevi. E drept, nu lipsea popa Firu, plotonerul adjutant de la Miliție, Banu, și primarul Pacoste!

Ceva dreptate ai și tu, că oricât ai vrea, nu poți să-i mulțumești pe toți. Că dacă te-ai duce la festivitățile de la „Lemn”, n-aș vrea să știu ce ți-ar auzi urechile de la doamna Ana. Dacă ai alege să mergi la Traian Doda, ar sări de cur în sus, dascălii de la C. D. Loga, că, da „se duce la nevastă-sa, că noi nu suntem de nasul lui.” Cum ai da-o, tot rău ai ieși. Să nu mai vorbim de politicienii care au copiii la școală.

Așa că, anunțul făcut de tine, cum că nu vei participa la nicio festivitate organizată în prima zi, mi se pare în concordanță cu ceea ce gândești în acest moment. Că fie vorba între noi, pe care copil îl interesează ce vorbește primarul? Sau ce știe copilul de PNRR, CNI și Ministerul Dezvoltării? Iar dacă nu iei cuvântul, să spui două, trei vorbe, să te lauzi câta cu ce ai făcut și, mai ales, cu ce vei face, o să se găsească mulți care vor comenta pe Facebook: „Bă, la ce dracu s-o fi dus și Felix ăsta, dacă o stat ca mutu? Păi el vrea să-l alegem iar primar și nu ne-a promis nimic?” Sau: „iar e cu curu’n sus. N-a dormit bine azi noapte.”. Așa că…

Felix, tu știi cel mai bine ce ai făcut. Ești major, ești cu vaccinurile la zi, nu mai ești la anii la care dai urechea la șefii de la partid. De fapt, tu nici nu ai șefi. Nici nu ai avut, nici nu vei avea. Doar pe hârtie, dar asta nu se pune. Sunt curios câți primari vor sta departe de festivitățile de astăzi. Tu și Popa, sigur. Tăiețelu de la Reșița că văd că și el a postat pe Facebook (ce ne-am face noi fără Facebook?!) un mesaj ca și al tău. Voi doi.

Ne-am dat dracului, Gogule. Fără primar la deschiderea anului școlar e ca și nunta fără guristă. Se schimbă lumea, Gogule. Vorba lu moșu’ meu când o ajuns întâiași dată la oraș: „eu văd că lumea asta merge într-o direcție care nu-mi place, dar n-am ce face: trebuie să mă iau și eu după ea!”