Adevărul este că ne-au luat ca din oală pe toți. Au venit într-o seară la televizor și ne-au citit o Ordonanță Militară. Cu inflexiuni grave și accente dramatice, ca la un miting electoral desfășurat pe scena Casei de Cultură din Caransebeș. Din acel moment, s-a dus dracului liniștea noastră. Până atunci șușotem la serviciu, pe la colț de stradă, dar fără să ne fi făcut mari griji. Văzusem la televizor imaginile ale din China și cei mai mulți dintre noi au crezut că erau o făcătură. Propagandă capitalistă. Începând din acea seară, am rămas și fără fotbal, și fără întruniri publice, ba chiam am renunțat să ne mai plimbăm în grupuri mai mari de trei persoane. Apoi, ne-am lăsat târâți într-un scenariu ce s-ar fi vrut apocaliptic: milioane, zeci de milioane de oameni infectați, sute de mii sau chiar milioane de morți. Imaginile vzute seară de seară la televizor cu cadavre în căminele de bătrâni, cu spitale devenite neîncăpătoare, cu medici infectați, cu guverne incapabile erau parte al aceluiași scenariu. De două luni în Europa nu se mai moare nici de cancer, și nici de infarct. Nimeni nu mai vorbește de diabet, obezitate ori scleroză în plăci. În aceste zile, dacă nu mori de Covid, înseamnă că ai trăit degeaba până acum. Dar nu dispera, au grijă autoritățile să fie totul bine, să-l scoată vinovat pe acest coronavirus.
Revenind la bancul cu Bulă, coronavirusul ăsta mi se pare că este ca o gogoașă. Pudrată sau glazonată pe dinafară, ambalajul contează, și goală înăuntru. Nu aș vrea să se creadă că totul este un mare fâs, dar nici să mă întorc la vremurile de altădată în care la modă era șlagărul: „Cu gogoși, cu minciunele, te făcuși vornic, mișele“. Una peste alta, tot mai mulți sunt cei care preferă langoșii în locul gogoșilor făcuți din aluatul înghețat pe care am ajuns să-l importăm. Și asta e un prim pas spre normalitate.