Discuție purtată cu un amic, după ce am citit undeva că la Piața Băneasa, din București, cireșele se vând cu 250 de lei kilogramul. Vi se pare mult? Poate, dar să nu uităm că astea sunt cireșe de martie. Dacă ar fi fost de mai sau de iunie am fi avut toate motivele să ne revoltăm. Dar așa… Și, apoi, sunt aduse de peste mări și țări și nu culese din grădina lui Ion unde toate păsările dorm în perioada asta a anului, ci din patria cangurilor și a aborigenilor care au inventat bumerangul. Așa că…
Pe de altă parte, de ce ne intrigăm atât de mult la aflarea unor prețuri ca astea? Nu e normal ca ele să existe pe piața liberă? Nu asta ne-am dorit dintotdeauna, mai ales înainte de 1989, să fie și la noi ca și la nemți, indiferent de preț? Nu noi am vrut în UE? Uite că suntem, și dacă ne mișcăm liberi, ne și aliniem la prețurile ei. Că așa-i frumos. Poate că unii dintre noi au de unde să dea 50 de euro pe kilul de cireșe, motiv pentru care comerciantul se gândește la toate buzunare. Și la alea de doctor și afacerist, și la cele de politician sau bișnițar. Cei ce nu poartă pantaloni cu buzunare largi, să aștepte să vină vara, când vor da în pârg amărâtele noastre de cireșe. Dar nu promoția, că și aia se ridică la zeci de lei, ci mijlocul sezonului regulat.
Și mai este ceva: nimeni nu ne obligă să cumpărăm cireșe în mijlocul lu’ martie sau mai știu eu ce fruct exotic adus de la mama dracului. Sau, să nu mâncăm banane bio (celălalte or fi crescute în solarii?). Și ca să vă stâmpărați pofta după o trufanda ca asta, faceți ca mine. Eu abia aștept să ajung acasă să deschid un compot de cireșe. Fără E-uri, cu înlocuitori de zaharuri, din producție autohtonă, din borcan made în România…
Asta lovitură dată comercianților nesimțiți din piața Băneasa!