Este adevărat că Dan Barna susține că nu e nimic adevărat, că n-a primit nicio înștiințare pe această temă de la DNA. Că a aflat din presă, cum că s-ar fi ales cu un dosar în urma sesizării Departamentului de Luptă Antifraudă. Da’ cine-i prostul să recunoască că așa e? Că a greșit într-un moment de rătăcire din viața lui, de uluială sau mai știu eu ce? Credeți că Dragnea, Radu Mazăre sau chiar Adrian Năstase au declarat altceva atunci când numele lor apăruseră cu majuscule în ziare? Aiurea! Din prima nu recunoaște nimeni că a făcut sau a dres. Nu. Toți se dau inocenți și fete mari. Toți pozează în porumbeii lu’ pește prăjit. Abia după ce apar comunicatele de presă de la Parchet încep să-și amintească de una, de alta. Mai slabi de înger, unii își aduc aminte și de laptele supt la sânul mamei. Dar la început așa sunt toți. Îl iau pe „nu“ în brațe și o țin așa până obosesc. De unde știu? Hai, bă, ce dracu, în 30 de ani de gazetărie nu am văzut unu să zică altfel. Toți spuneau la fel. E drept, cu alte cuvinte, dar cu fondul problemei același.
Acum, să fim cinstiți. La Barna totul este în fază de uluială, chiar și pentru el. O știre aruncată în presă (cu siguranță că nimic nu e întâmplător pe lumea asta) nu înseamnă mare lucru. Funcționează prezumția de nevinovăție la fel ca în cazul lui Dragnea, Năstase și Mazăre. Că va începe sau nu urmărirea penală, că se vor înmulți drumurile la Parchet, vom vedea. Ce este sigur, cu toată prezumția de nevinovăție, de acum înainte, cel puțin pentru PSD, Dan Barna nu va mai fi doar vicepremierul României, ci calul de bătaie al lui Ciolacu și al celor de lângă el. Iar asta nu va fi bine când USR se va prezenta peste trei ani în fața alegătorilor.
Așa că, pregătiți-vă, măi băieți, de un nou spectacol mediatic, cu și despre politicieni cu probleme penale, capitol la care România stă al dracului de bine!