Precum o placă stricată de patefon, președintele Iohannis le tot repetă antreprenorilor din această zonă a economiei, că redeschiderea activităţii în restaurante, hoteluri, turism se va realiza gradual, cu respectarea unor măsuri de protecţie. Se ferește să avanseze termene, dar și pașii ce vor fi urmați după încetarea stării de urgență. Tot ce se știe deocamdată este faptul că în hotelurile se pot caza persoanele aflate în interes de serviciu, însă restaurantele, barurile, piscinele ori sălile de fitness rămân pe mai departe închise. Or, un hotel fără restaurant, bar sau piscină e ca și nunta fără lăutari. Stai închis în cameră, îți mănânci sandvișul adus de acasă sau, îți bei cafeaua din termos. În cel mai bun caz, apelezi la room-service. Nu te interesează pierderile patronului, important e că ai un acoperiș deasupra capului. Cam așa gândesc cei care nu prea gândesc economic.
Să nu mai vorbim de litoral, acolo unde deschiderea hotelurilor e ca o frecție la un picior de lemn. Nu va merge niciun turist la mare, atâta timp cât se vor menține regulile de distanțare socială. Omul vine să se bronzeze, să facă baie, să se distreze, să se plimbe pe faleză și nu să privească marea de la fereastra sau din balconul camerei, asta în cazul în care are vedere spre mare. Cine își poate imagina o plajă cu turiști așezați pe șezlonguri sau cearceafuri la un metru și jumătate unul de celălalt? O aberație, nu? Degeaba ai hoteluri, restaurante, baruri și plaje dacă nu ai oameni. Iar președintele, prim-ministrul și Marcel Vela ar trebui să știe asta. Cum au știut să ne vorbească zi de zi, timp de aproape trei luni, despre pandemie, să bage spaima în noi cu mesajele lor înfricoșătoare și mâna în buzunar pentru nerespectarea măsurilor impuse populației. așa ar trebui acum să găsească soluții viabile, nicidecum să se contrazică unul pe celălalt în declarațiile pe care le fac din oră în oră.
Din 15 mai, românii sunt gata să strige „Hai libi“, precum soldații de dinainte de 1989 care erau lăsați la vatră. Guvernanții promit marea (deocamdată nu cea de la Constanța și Mamaia), și sarea. De cât vor fi în stare să se țină de aceste promisiuni, vom vedea. Mi-e teamă, însă, că vom petrece vara alături de ele, răsfoind pe balcoane sau în fața blocului fotografiile făcute în vacanțele din anii trecuți.