Pe de altă parte, liberalii nu se pot plânge că le-a mers rău în alegerile parțiale de la Bocșa. Au dat tot ce au avut mai bun în ei, au deplasat liderii cei mai în vogă pentru a le vorbi localnicilor despre creșterea pensiilor, a salariilor și alocațiilor pentru copii, iar rezultatul s-a văzut. Nu e de ici, de colo să te clasezi pe locul III din cinci candidați. Ar fi putut să fie chiar mai rău de atât. Dar așa, au luat „bronzul“ și au prins ultima treaptă a podiumului, dovadă a încrederii nețărmurite a bocșenilor în promisiunile din campanie ale lui Marcel Vela, Romeo Dunca și, nu în ultimul rând, ale menestrelului Ludovic. Poate dacă venea Cîțu în campanie, candidatul liberal ar mai fi strâns două, trei voturi de la ai lui, dar așa… Așa a rămas cu bucuria că timp de două luni a fost primar interimar, ceea ce, iarăși, e o performanță notorie pentru PNL.
Dar să trecem la lucruri serioase, de oameni mari, responsabili. Mirel Pascu i-a bătut la curul gol pe contracandidații săi. Vreo 400 de voturi în plus față de fostul primar Eugen Cismăneanțu și 1.200 și ceva în fața liberalului Sorin Perian. Să nu mai vorbim de reprezentantul AUR și candidatul independent care au avut meritul de a-și fi convins nu doar familia și vecinii să-i voteze, ci și pe câțiva foști colegi de grădiniță. Gurile rele spun că Mirel și-ar fi putut face campanie și din vacanță – din Grecia, Maldive, Fizeș, mă rog, de oriunde, că tot ar fi câștigat la ce adversari a avut.
Dacă e să umblu ca și Orban la cutiuța cu epitete, metafore și alte figuri de stil, Mirel Pascu a fost precum trenul cu hidrogen pe care îl visează Dunca, în timp ce candidatul PNL și-o fi amintit de celebrul „Marinică“, trenul cu care bocșenii făceau naveta la Reșița. Unul a traversat cele 12 secții de votare ca vântul și ca gândul, în timp ce celălalt a ajuns gâfâind în halta de la Vasiova.
În concluzie, într-o competiție ca asta, liberalii au îmbrățișat dictonul olimpismului, important e să participi, nu să și câștigi! Ceea ce s-a și întâmplat.