Damian e supărat, și pe bună dreptate, că într-o ședință a Comitetului Executiv interimar, au fost suspendați din partid câțiva dintre greii organizației județene pe timp de un an. El a scăpat de sancțiunea celor pe care până mai ieri îi peria de scame, datorită statutului de parlamentar pe care îl are, iar în aceste zile zboară ca un fluture dintr-o redacție într-alta pentru a povesti ce au de gând să facă unii cu acest PSD județean. S-a transformat într-un fel de purtător de cuvânt care încearcă să frângă inimile pesediștilor de pe la Teregova și Rusca și pe unde o călcat pe vremuri Luminița Jivan, vorbind la general, fără nume, fără prenume, despre opresiunile la care este supus.
Repet, până la un anumit punct, Damian are dreptate, însă să nu vă imaginați că deputatul le plânge de milă colegilor sancționați. Aiurea. Damian este un animal politic care știe cum să ajungă acolo unde își dorește. Apropierea sa de Ion Mocioalcă nu a fost deloc întâmplătoare. Unii zic că pentru el Mocioalcă a fost un model în viață, icoana la care se închina și de la care aștepta să-i vină mintea cea de pe urmă sau, după caz, înțelepciunea cea de toate zilele. Pe barba lui Mocio a ajuns să ocupe o funcție pe la București, pe la nu știu ce autoritate la care angajările se fac pe bază de carnet de partid. Și tot datorită lu’ același Neluțu a ajuns consilier județean, iar în urma unei înțelegeri, tot politice, cum altfel, Hurduzeu l-a numit administrator al județului. Să nu credeți că în afară de a freca menta a făcut ceva pentru județ de pe funcția aia. Nu, nici măcar pentru teregovenii lui.
Damian este tipul omului care dacă e în afara politicii, e fiul ploii. Adică, nu știe altceva să facă. Bine, nu-l plâng că ar rămâne pe drumuri sau ar fi muritor de foame. La câtă răchie se face la Teregova, este exclus să rămâi fără un leu pe card. Vreau doar să spun că toată viața a trăit din așa ceva: când cu unii, când cu alții, însă mereu s-a orientat spre cei care aveau ce să pună pe masă în afară de clisă și brânză, că de astea avea și el acasă. Spre cei mai puternici decât el, așa cum a fost Mocio, căruia îi arată colții în aceste zile în care visează șefia organizației județene.
Să-i arate ăstuia care i-a dat nume că a meritat să investească în el timp, răbdare și încredere. Asta înseamnă să fii politician, ca să nu spun altfel!