15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg

Editorial

Vot parlamentar: Cu mâna la pupăză și cu cucu’ gol!
Nici pătrunjelu’ nu mai e ce a fost odată!
Romi, arată-ne că ești bărbat!
Listele comune, primul pas spre absorbția PNL de către PSD
Fost-ai lele cât ai fost…
De la Tudose și Batistuță citire: „Să ne avem ca frații!”
Citește mai mult

Atitudine

1
Brian Filimon: „Trecem cu sufletul în PSD și ne mândrim cu oamenii care ne susțin interesele la București”
h. cu orban
Hadrian Popescu-ales în unanimitate președinte la Forța Dreptei!
Citește mai mult
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg

Comentariu

cu comisarul
Să înceapă meciuuul! În colțul roșu, Comisarul, în colțul galben, Tăiețelu’!
Lecție predată de Adrian Dumbravă celor care (nu) țin capul de pomana pe umeri
helischi
Cursă de heliski încheiată tragic pe Țarcu
Citește mai mult

Amalgam

a.t.
17.04.2024
0 Comentarii
Adrian Torma: „Fermierii români trebuie susținuți cu ajutoare din partea statului”
Hurduzeu despre spitalul din Bozovici: „Sperăm ca până la sfârșitul anului, acesta să fie modernizat și dotat corespunzător”
Stavila, locul ales de Primăria Reșița pentru construcția blocurilor pentru tineri!
Citește mai mult

Opinie

Lipsa de viziune a administrației locale, motivul pentru care Dumitru Rujan a acceptat să candideze la primărie
Vin bani pentru funcționarea Spitalului Municipal de Urgență Caransebeș
Îți dau, îmi dai, dacă nu, ura și la gară!
Băile Herculane: Convocarea ședinței extraordinare a Consiliului Local
Deputatul Hurduzeu: „În 2024, Guvernul marșează pe un dialog permanent cu mediul de afaceri
Citește mai mult
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

Politicienii sunt ca și oamenii de rând: unii care sunt băgători de seamă, freacă menta acolo unde sunt puși să lucreze, alții care se bagă singuri în seamă, să arate cine sunt ei. Să le facă pe amândouă, nu se poate.

Citesc într-o gazetă online, că „O cărășancă lucrează pentru Guvernul României“. Wow, știre de știre. Nici despre Horia Irimia nu s-au scris astfel de știri. E adevărat, Horică nu este femeie, și nu e la prima experiență la București. Așa că e de înțeles. De neînțeles este cel care scrie, exclamând în gazetă, la aproape jumătate de an de la numirea liberalei Magda Lungu de parcă ar fi descoperit nu știu ce comoară. Și ce aflăm din acest articol ce se citește în circuit închis? Că Magda Lungu, lucrează la cabinetul vicepremierului român, unde o consiliază pe Raluca Turcan. Bă, ești nebun? Pe bune, chiar o  consiliază? Că așa citim la prima vedere. Cu experiența ei de doi ani în administrație la Oțelu Roșu, unde a fost viceprimar, vi se pare normal să o consilieze pe doamna Turcan, tobă de politică? E adevărat, a pus și șeful de partid, domnul Vela, o vorbă bună pe lângă cine trebuia, că pentru postul ăsta nu se dă concurs, dar, totuși, e ceva să ajungi consilier în Guvernul României, să pui umărul la bunăstarea poporului, fie doar și cu sfaturile dobândite în Consiliul Local de pe Valea Bistrei.

Până la această știre, eu îmi imaginam consilierul ca pe un tip, sau tipă, tobă de carte, deștept sau, deșteaptă foc. Cel puțin la fel ca și cel pe care îl sfătuiește, dacă nu chiar mai deștept sau deșteaptă.  Așa mi-o imaginam pe Magda Lungu, după expozeul din gazeta respectivă, cu admirație și respect pentru o femeie care a refuzat să trăiască de pe urma afacerilor de familie, fără număr, căutând să-și croiască singură un drum în viață.  Și, unde? Taman în politică unde trebuie să te lupți cu toți frustrații și misoginii care se cred politicieni, să ai ficat tare, să nu-ți pese de ce spun alții. Dar, când era să spun bravo ei, cei de la gazetă m-au dezumflat, văzând ce atribuțiuni are domnișoara Magda la cabinetul Ralucăi Turcan: „Zilnic fac o monitorizare a activității Ministerelor care sunt în coordonarea doamnei Viceprim-ministru Raluca Turcan. Fac și o monitorizare a articolelor din mass-media pe teme specifice.“

Tare de tot, nu e așa? Păi, bine măi, domnișoară, doar pentru atâta lucru te-a angajat vicepremierul României? Sau Guvernul României? Să vezi cine îi mai înjură în presă pe liberali? Păi, nu au găsit ei un liberal în București, de-a fost nevoie să umble toată țara până au ajuns la Oțelu Roșu? Că nu prea se leagă funcția asta de consilier al vicepremierului cu cea de spicuitor de știri din ziare. Că vorba lu’ Tănase, ăla de la Cărăbușu: „ori că-că, ori că-că“.

Dar ce m-a dat de-a dreptul pe spate este o afirmație demnă de orice abecedar de politician în derivă: „Mă sună foarte mulți primari, viceprimari, consilieri locali din Caraș-Severin. În măsura în care reușesc, îi ajut mai ales cu informații privind domeniile de care sunt interesați. Dar să știți că, Guvernul Orban și Ministerele sunt foarte transparente (sic, n.r.). Aproape toate informațiile se găsesc pe site-uri. Doar îi ajut să găsească mai ușor informațiile solicitate. Pandemia a avut și un rol pozitiv: digitalizarea accentuată a administrației centrale si locale“. Din nou, wow, nu-i așa?

Tare chestia asta cu site-uri, digitalizare și pandemie. Păi dacă informațiile se găsesc pe site-uri, ce rost are domnișoară Magda să mai fii consilier la București, că o monitorizare a presei o poți face și de la Oțelu Roșu, stând în centru, pe bancă, cu laptop-ul în brațe. Măcar la Oțelu Roșu te vede lumea, te admiră cât de mult muncești, îți dă bună dimineața, te întreabă de una, de alta, pe când la București…

Că bine spunea politicianul mutat cu slujba la Capitală, la ce bun că a învățat traseele alea ca pe tabla înmulțirii,  că nu i-a folosit nimic în viață după aceea.

Nici presa nu s-a arătat mai vrednică cu marcarea momentului. Altele au fost știrile zilei ce au ținut prima pagină a ziarelor și au deschis jurnalele de știri. Dacă ar fi fost vorba de vreun manelist, de vreun politician  înfiind un cățel, un mânz sau un pui de zimbru, de vreun fotbalist din generația covid-ului, de Vulpița cu siguranță că ne-am fi amintit, dar așa…

Dar așa, cine să se mai gândească și la Eminescu ăsta, care după fiecare ceartă sau întâlnire ratată cu Veronica Micle golea o sticlă cu snaps și se punea să scrie poezii? Pe cine mai interesează astăzi plopii lui Eminescu, care, oricum, nu mai există de mult, și de ce se plimba pe lângă ei. Și ne pasă nouă de lacul codrilor albaștri ori lupta de la Rovine, cum a suferit el din dragoste ori cum nu a fost înțeles de amicii și de criticii din acea epocă? Și ce dacă a fost un geniu al vremurilor sale? Și alții  ca el or mai fi fost la fel de-a lungul veacului, și alții ca el or mai fi creată, nu neaparat poezie, și cu toate acestea, despre ei nu s-a scris nimic. E adevărat, părea un bărbat bine, cu ochii negri, puțin lat în spate, cu părul bogat și o frunte nici foarte, foarte, nici prea, prea. Cel puțin așa am dedus din singura fotografie care circula în manualele de Limba și Literatura Română de dinainte de 1989. Despre faptul că a purtat mai mereu mustață, regimul comunist nu a suflat o vorbă, ca nu cumva tinerilor să le fi trecut prin cap să-i urmeze exemplu.

Noi nu știm cum să scăpăm de starea asta de alertă, cum să facem rost de bani pentru majorarea pensiilor și alocațiilor și ne mai arde de omagiat pe Eminescu? Să fim serioși. Că a fost un geniu? Foarte bine, bravo lui că a făcut cinste familiei și neamului său. Gata, vremurile s-au schimbat, viii cu viii, morții cu morții. Un parastas de pomenire acolo și două trei vorbe, ajung pentru o zi ca asta.

Cineva, un tip care și-a făcut avere după 1990, a sintetizat perfect starea de ignoranță în care a ajuns să trăiască poporul român: „Cu ce mă ajută în afaceri faptul că știu cine a fost Eminescu sau Mihai Viteazu?“ Noroc că politicienii români și năravul lor a rămas același ca acum un secol și ceva, că altfel și despre Conu Iancu am fi vorbit la fel.

De când a început starea de urgență, iar eu mi-am îndreptat atenția, privirea și editorialele spre ministrul de Interne, al doilea om în stat la momentul respectiv, s-a dus dracului prietenia noastră. Am devenit incompatibili din punct de vedere al „religiei“, vorba unui liberal pe care îl respect mult. M-a pus dracu să scriu ce nu trebuia, să văd doar paiul din ochiul altuia și să mă leg de ceea ce nu era de nasul meu. Dacă până atunci prietenii mei mai bârfeau și ei pe seama celui care nu ajunsese, încă, ministru, ba unii chiar îl blamau pentru ceea ce le făcuseră primarilor Adi Torma și Felix Borcean, dintr-o dată au băgat capul între umeri, și-au tras fermoar la gură și au pus telefoanele pe mute.

Măi, să fie, nici pe vremea lui Sorin Frunzăverde nu mi s-a întâmplat așa ceva. Sau, mai bine zis, nu știu ca pedeliștilor să li se fi sugerat, ca să nu spun altfel, să nu mai comunice cu acei ziariști care nu erau de-ai casei. Între noi fie vorba, Frunzăverde a avut și el păcatele lui, dar așa ceva nu cred că i-a trecut vreodată prin cap. Și știți de ce? Pentru că ăsta era umblat în lume și nu făcea doar naveta între casă și Capitală.

Nu cred că Marcel Vela i-a instruit în sensul acesta, să le fi spus ceva în genul: „bă, ia să nu vă mai prind că citiți și dați like-uri la ce scriu ăia“,  însă este cert că prietenii ăștia ai mei au rețineri vizavi de unii ziariști loco. Dacă înainte vreme își frecau palmele de fericire și își dădeau ghionturi după fiecare articol scris  împotriva Luminiței Jivan și a lui Frunzăverde, acum s-au dat complet la fund. Ba, mint, share-uiesc toată ziua postările lui Horea Irimia, cel cu două conturi pe Facebook, despre PNL și Marcel Vela. Cum ar veni, să ne citim între noi, dragi camarazi.

Teamă? Prostie? Dictatură? Sau, poate puțin din fiecare îi determină să nu mai gândească așa cum simțeau cândva  într-un partid care, odată ajuns la ciolan, dovedește că îi fac  bine astfel de apucături, contrar declarațiilor de altădată cum că în PNL libertatea de exprimare este garantată mai ceva ca în Constituția României.

Până una, alta, aștept să nu se mai voteze prelungirea stării de alertă, că doar așa mai am o șansă, domnule, ca să zic așa, să-mi recâștig prietenii liberali pe care i-am avut înainte de pandemia de Covid. Ciudată e viața asta, ca să citez un liberal destoinic care îmi scoate ochii cu tot felul de chestii, ori de câte ori are ocazia.

Mai nou, de câteva luni încoace, procurorii își încep lucru dimineața cu vizită la primărie. Ba pentru un concurs trucat la ocuparea unui post, ba pentru niște pavele puse câș în curtea sinagogii, ba pentru nu știu ce bibliorafturi așezate nu știu cum și niște clanțe defecte. Pleacă cu brațul plin de documente xeroxate și revin a doua zi pentru cele originale. Se strâng probe, se iau declarații, se instrumentează dosare penale.

Dintr-o dată, dintr-o instituție model, cu care gugulanii se mândreau, Primăria Caransebeș a devenit una a fărădelegilor. Până a nu se certa cu șeful său și colegii de partid, primarul Felix Borcean era dat ca exemplu de cinste și corectitudine. Astăzi, când se apropie alegerile, unii nu știu cum să scape de el. Să-l scoată din schemă. Să-l trimită în spatele gratiilor. Și atunci, adună la un loc rahatul cu care se hrănesc zi de zi, și-l pun pe masa oamenilor legii.

Căci, cum dracului se poate una ca asta, ca timp de trei decenii în Primăria Caransebeș să nu se fi făcut o angajare pe pile, una măcar, o încredințare de lucrare cu dedicație, o înstrăinare nelegală de teren,  iar acum, repet, dintr-o dată totul să o ia razna? E la mintea cocoșului, că e ceva putred în Țara Gugulanilor, mai cu seamă că, de ani de zile, angajații sunt cam aceiași, actualul primar preluându-i cu tot cu hibe și fișa postului de la cel de dinaintea lui. La fel și în cazul spitalului.  30 de ani nimeni n-a sesizat o neregulă, nici măcar faptul că medicii luau șpagă de la pacienți, că angajările se făceau în funcție de gradul de rudenie și culoarea carnetului de partid sau că spitalul ajunsese să fie căpușat de tot felul de SRL-uri, că ditamai spitalul nu avea ambulatoriu propriu, iar acum să ni se spună că e prăpădul de pe lume. Cum? Că prăpădul ăsta nu poate apare din senin. Peste noapte.

Vă spun eu, dacă pe Felix Borcean nu-l mânca în cur și și-ar fi văzut de treburile lui, despre toate acestea nu am fi auzit niciodată. Cel care orchestrează acest spectacol jalnic nici măcar nu l-ar fi luat în seamă. Dar când te legi la cap fără să te doară, așteaptă-te la orice. Omul din umbră, negru în cerul gurii, nu doarme și are grijă să-ți dea ceea ce crede el că meriți atunci când devii obraznic și neascultător.

În urmă cu trei zile președintele Iohannis ne atenționa că nu scăpăm cu una cu două de starea de alertă. În principiu are dreptate, dacă tot ne-am obișnuit cu așa ceva, ar fi păcat să renunțăm hodoronc tronc, doar că vor unii care se cred mai cu moț. Vestea bună, câtă mărinimie din partea președintelui nostru, e că următoarea stare, care nu are încă o denumire distinctă, va îndulci măsurile restrictive, în părțile ei esențiale, dar de rămas va rămâne, nu se știe până când. Asta depinde doar de noi, de cât de responsabili ne spălăm mâinile, ne dezinfectăm degetele și ascultăm sfaturile specialiștilor. Prin urmare, președintele propune, în principiu, aceleași măsuri: cu mască, cu distanțare socială în locurile publice închise, la mare și la munte, la terase și peste tot acolo unde te oprești să bei un suc să te răcorești, să mănânci o plăcintă, să-ți potolești foamea.

Dacă liberalii îi vor urma indicațiile, după sfânta regulă a turmei, Opoziția amenință că va boicota la vot. PSD, Pro România, ALDE au anunțat că nu vor vota în parlament prelungirea stării de alertă, iar USR, UDM și PMP au anunțat că se mai gândesc. Și, probabil că măsura nu va trece, dar asta nu înseamnă că totul se va opri aici. Ar fi frumos pentru unii, care ar lua-o ca pe o victorie în numele poporului și dureros pentru cei care au gestionat criza noului coronavirus să se recunoască învinși în fața unora ca Ponta, Ciolacu și Tăriceanu, pe care trei luni i-a avut la degetul mic.

Prin urmare, ca în povestea aia de care pe care, ministrul Sănătății, Nelu Tătaru a devaluat planul de rezervă al liberalilor dacă propunerea nu va fi votată. Practic, ne sperie cu blana ursului din pădure, ceea ce în termeni tehnici echivalează cu reintroducerea stării de urgență, în cazul în care ar crește numărul cazurilor de coronavirus. Și, probabil, vor crește.

Și în timp ce politicienii se porcesc la greu de la tribuna parlamentului sau din platourile televiziunilor, în Caraș-Severin nu s-a mai înregistrat niciun caz nou de îmbolnăvire, iar în urmă cu două zile a fost externat ultimul pacient infectat cu Covid-19, dar pentru asta tot nu vom da jos masca.

La prima vedere, lucrurile par simple, în realitate, însă, sunt complicate pentru că așa au vrut să fie nu doar PSD, cel care a trecut fără probleme legea prin Parlament în iunie anul trecut, ci și PNL împreună cu președintele Iohannis. PSD a fost acuzat de populism, ceea ce poate fi și adevărat până la un anumit punct, pentru că de asta este un partid cu doctrină de Stânga, în timp ce președintele a promulgat legea din prima, fără să să aibă măcar o obiecție. De multe ori, în guvernarea Dăncilă, Iohannis trimitea legile înapoi în Parlament, cu tot felul de amendamente. De data aceasta, cu un ochi la făină, cu celălalt la slănină și cu gândul la alegerile prezidențiale ce se apropiau, președintele a promulgat-o fără să crâcnească, făcând jocul social-democraților. Ba, mai mult, și după câștigarea alegerilor, Klaus Iohannis a lăsat să se înțeleagă în mai multe rânduri că pensionarii au dreptul la acest procent, pentru a se corecta inechitățile dintr-un sistemul de pensii de stat. A spus-o și înainte și după câștigarea alegerilor, dar și în acest an. Până și Orban și alți colaboratori apropiați au susținut declarațiile președintelui.

În acest moment, în afară de președinte, ceilalți actori liberali ai scenei politice românești dau din colț în colț și ridică din umeri precum Ilie Moromete, pus să plătească perceptorului foncirea:  „Ce să-ți fac eu dacă n-am! De unde să dau? Nam!“ În traducere, banii s-au dus dracului pe coronavirus, pe achiziții în sănătate, cu dedicație, pe zboruri cu elicopterul, pe alea 6.500 de Loganuri pentru Poliție și Jandarmerie, pe pensiile polițiștilor, pe alte prostii ale guvernanților. De unde să mai rămână și pentru amărâții ăștia de pensionari pe care Orban cu ai lui i-a ținut la izolare ca pe leproși în lazarete?  De unde, dacă aia nu merge, ailaltă nu produce cât ar trebui, de unde, mon cher, de unde? Să înțeleagă și moșii și babele că dacă nu-i de unde, statul, oricât ar fi el de tâlhar, nu poate da în cap celor avuți, să-i mulțumească pe amărâți. Că țara e secătuită și că acum e momentul pentru sacrificii colective și strâns cureaua, nicidecum pentru pomeni electorale. Să se mulțumească și cu puținul ăla pe care bietul Cîțu se screme să-l scoată din pământ, din piatră seacă. Să nu mai facă atâta pe interesanții, că la vârsta lor, ori cu 70 ori cu 200 de lei în plus la pensie, tot nu au ce face cu banii. Că în vacanțe la greci, în Dubai sau la Sovata nu se mai duc, că bomboane nu au voie să mănânce din cauza diabetului, carne mai puțină, că face rău la colesterol, haine, nici atât. Să-și vadă de bășinile lor și să nu mai facă jocurile inconștienților din PSD.

Chiar așa, ce-or face, bă cu atâția bani, pensionarii ăștia? Bună întrebare. Numai că, președintele nostru al tuturor, nu doar al liberalilor, cum a pozat până acum, a grăit ca un înțelept din vechea Eladă, leagănul democrației: „Legile în România sunt obligatorii, nu sunt facultative“.

Ce zici Orban? Ce zici Cîțule? Acum să vă văd, aveți sânge în instalație să-i dați peste nas președintelui cu o replică de-a voastră, argumentată ca la carte?

Cine e prostul care mai fură astăzi în România doar un ou și o rață? Poate doar amărâții, lihniți de foame. Dar nici ăia toți. Cei mai mulți fură cu camionul, cu vagonul ori vaporul. Și nu orice. Fură uzinele, pădurile, proprietățile. Nu se joacă cu nimicuri că, dacă o fi să-i prindă careva, măcar știu pentru ce se duc doi-trei ani la mititica. Pentru câteva milioane de lei sau de euro. Doi-trei ani la răcoare, după care se întorc acasă și trăiesc ca-n sânul lui Aavram până la sfârșitul vieții.

Ați auzit să-i fi confiscat cuiva averile făcute din furăciuni? Din vânzarea unei uzine sau fabrici? A unei păduri și chiar a unui munte, cum se vorbește pe la noi? Să fi fost condamnat la ani grei de pușcărie? Eu, nu. I se pune sechestrul pe te miri ce, și doar după ce hoțul trece averea pe numele neamurilor, amantelor, nepoților nenăscuți. Pentru cât a furat și cu ce rămâne după aia, chiar merită să stai la pușcărie, să te relaxezi, scriind cărți, făcându-ți viața mai plăcută. Câteva luni acolo, cel mult doi ani, și gata. Redevine cetățeanul respectat, cinstit și onest, victima politicului, a clanurilor mafiote și a răzbunărilor de tot felul.

Au existat încercări în parlament de a vota o lege pentru confiscarea averilor. Ați auzit cumva să fi fost adoptată? Cum, corb la corb nu scoate ochii, a rămas doar dorința. Nema putirința.  Altfel spus, în România lucrului bine făcut se fură în draci, cum se spune la noi la țară. Fură primarul, fură, consilierul, fură politicianul, fură ministrul. Fură toți, dar, în cele mai multe cazuri, de ajuns la pușcărie ajunge, ați ghicit, tot cățelușul cu părul creț.

Nu întreb de unde au ăștia informația cum că se reîntoarce și, mai ales, când o va face pentru că, dacă știu cum va fi vremea în data de 30 noiembrie 2020, pe ore și minute, atunci, de ce nu ar ști în ce zi vor începe oamenii să se îmbolnăvească din nou? Așadar, la ce ar trebui să ne așteptăm aici, în România, și nu în altă parte? Din punct de vedere al pregătirii populației pentru o nouă campanie, care ar putea să dureze de data aceasta cinci-șase luni, nu este nevoie de mare lucru. Oamenii nu mai au nevoie de dădăceală, știu ce au de făcut: să își pun masca (unii vor vrea să fie îngropați cu ea pe față), să nu umble noaptea ca bezmeticii prin oraș, iar ziua să se încadreze în orarul stabilit prin  ordonanță militară, să se spele pe mâini din cinci în cinci minute, chiar dacă nu ies din casă. Vor fi mai precauți de cum au fost până acum, mai grijuli și mai responsabili. Sau, cel puțin așa își imaginează guvernanții.

Până atunci, se pot întâmpla multe. Vorbesc de schimbare în bine, la nivelul spitalelor, a mentalității, a atitudinii față de o situație de criză care poate să apară, și chiar să se repete, la comandă și de câte ori vreau mai marii lumii să-și regleze conturile între ei. Timp ar fi berechet chiar și pentru premierul Orban, ca să conștientizeze că tutunul și alcoolul dăunează grav sănătății, pentru ca ministrul Vela să-și ducă la bun sfârșit proiectele privind adopțiile de animale înfometate, maltratate ori abandonate ori pentru Cîțu să arate că sunt doar bârfe legate de desființarea unui departament din ministerul pe care îl conduce, doar ca să nu se judece cu tatăl său.

Revenind la pandemie, iată că cei care au ascultat cu sfințenie de propaganda celor de la putere se vor convinge că spălatul cu apă și săpun, leșie, dero și detergenți de vase a fost un mare fâs. Că noul coronavirus tot va veni și îi vor găsi chiar dacă se vor ascund în gaură de șarpe.

Asta ca să le fie învățătură de minte pentru viitor, să mai asculte inepțiile altora.

Să ne bucurăm, aș zice, începem o nouă viață, asta de după Covid, deși, sincer, mă obișnuisem cu cea de până acum. A fost frumos, chiar haios pe alocuri și în anumite momente. Am muncit de acasă, nu am pierdut vremea în oraș la cafea, am reînvățat să completăm o cerere de mână cu ieșitul în oraș, ne-am săturat de somn, ne-am amintit că avem o nevastă, nu de alta, dar ne loveam toată ziua în casă unul de celălalt, ne-am făcut noi prieteni, cu sau fără mască, pe Facebook. Într-un cuvânt a fost bine.

Din păcate, acum începe partea nasoală. De readaptare la noul trai, pentru că nu va mai fi nimeni care să ne sfătuiască ce să facem când ieșim în oraș, pe unde avem voie să mergem, cât de mult să ne îndepărtăm de casă și ce să facem cu libertatea câștigată în decembrie 1989. Și parcă nu e bine să facem ceva de capul nostru când, de fapt, avem deasupra un guvern responsabil, niște politicieni care, de grija noastră, au uitat cum e să se mai gândească și la binele lor.

În plus, o să-mi lipsească aparițiile la TV și pe Facebook ale lui Marcel Vela, iar asta se va vedea în ceea ce voi scrie de acum înainte, emisiunea Starea Nației, a lui Dragoș Pătraru, articolele din Kamikaze și Cațavencu, bancurile cu miniștrii Guvernului Orban, ieșirile televizate ale lui Iohannis, taman la ora la care familia tradițională servea masa. O să-mi lipsească telenovelele siropoase, cu cai mângâiați, cu câini îmbrățișați și înfiați de guvern. O să le duc dorul  popilor îndemnați să împărtă sfânta cuminicătură pe străzi, direct din portbagajul Matizului și Loganului, de Teodosie cel șmecher de la Constanța, de polițistul ieșit la dat amenzi, de distanțarea socială (mamă, mamă ce expresie metaforică), de acel mesaj celest cu „Dumnezeu binecuvântează România“, după care lăcrimam de fiecare dată când îl transmitea ministrul de Interne. Absolut tot o să-mi lipsească.

Nimic nu va mai fi ca înainte. Păcat. De cine o să mai facem mișto de acum încolo? Că era singura noastră bucurie oferită de acest guvern capabil și  responsabil. Singura.

Pe surse, căci altfel cine e fraierul să-ți recunoască, am aflat că Luminița Jivan s-ar fi întâlnit marți la Oravița, cu primarii PSD din zona Clisurii Dunării, cu care s-a înțeles de la bine în sus în perioada în care a condus organizația județeană. Discuțiile s-au purtat în zona trecerii acestora la liberali, în perspectiva alegerilor locale care se apropie. Informația a fost confirmată de un primar de la malul Dunării, dar și de un lider liberal local, oripilat de ce urmează să se întâmple, când PNL Caraș-Severin se va întări cu mulți primari, dar și mai mulți pesediști.

De ce s-ar preta Luminița Jivan la un astfel de joc murdar? Din cel puțin două motive: unu, să se răzbune pe noua conducere interimară, mai ales după anunțarea semnării protocolului de colaborare cu Pro România și Ion Mocioalcă, deși nu din cauza celor doi nu mai e cine a fost în partid și, doi, pentru că, la problemele pe care le are în justiție, pentru fapte de corupție (dosarele legate de angajările în Vama Nădlac și Radio Reșița), deputata încearcă să-și apere pielea. Și cum ar putea să o facă cel mai bine? Să treacă de partea dușmanului, dar aflat la putere și cu șanse reale în alegerile ce urmează, despre care mărturisea textual: „Domnul senator Marcel Vela, cu care am avut dialog doar pe teme legate de administrație publică, îmi demonstrează că la nevoie știe să inventeze teme electorale, ba mai mult, știe chiar să vândă blana ursului din pădure. Iar cumpărători, așa cum am putut observa, se găsesc la orice colț“.

Declarația e din ianuarie anul trecut. Pe atunci, ce vremuri, dom’le, Luminița era la braț cu Dragnea, Codrin Ștefănescu și Dăncilă, adică, îi dădea mâna să facă afirmații de astea. Lucrurile s-au mai schimbat între timp. Dragnea a luat calea cea dreaptă, a reeducării prin pușcărie, Dăncilă nu mai e nici ea la butoane, pe Codrin nu-l mai bagă nimeni în seamă, iar Luminița a ajuns un simplu membru PSD, fără funcții, dar cu drumuri la Parchet și, în curând, la Tribunal. E greu să te duci în cap, dintr-o dată, după ce un an și ceva toți îți pupau mâna, îți ridicau ode și te venerau ca pe salvatorul județului.

În acest moment lucrurile sunt simple: PNL are nevoie de suflu nou în perspectiva alegerilor, iar  fosta președintă e în căutarea unui protector.  Simplu și curvește, așa cum e mereu în politica: Îmi dai, îți dau. Uneori, nu există variante. Or, cu siguranță, Luminița Jivan știe acest lucru. Cum la fel de bine ar putea fi un bun negociator, pentru sine, într-o astfel de situație. Sigur, și Marcel Vela are socotelile lui legate de posibilele transferuri politice ce urmează să fie făcute în perioada de vară. Cunoaște ce probleme are deputata cu legea, de aceea nu își permite vreo greșeală care să fie exploatată de unii. Un posibil scenariu ar putea fi acesta: Luminița Jivan vine cu primarii, cât mai mulți și, în schimb, primește o funcție în administrația centrală, de secretar sau subsecretar de stat pentru noul mandat. Simplu și fără prea mult tam-tam, mai ales că îi sunt cunoscute holurile ministerului Dezvoltării, unde a mai lucrat pe vremea lui Dragnea. Pentru asta, nici măcar nu e nevoie să fii înscris PNL. Decât nimic, bun și atât!

Dacă liberalii nu vor câștiga alegerile generale? Ei, asta e. Riscurile meseriei…