15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Amalgam

„Eu mă duc spre Pro România, dar tot independent vreau să rămân. Am spus de la început că îl susțin pe Victor Ponta, pentru că este singurul politician în care am avut și mai am încredere. În ceilalți nu mai am încredere de mult, pentru că zi de zi ne arată că nu sunt capabili. Și nu doar eu simt că Pro România este un altfel de partid, ci și alții care s-au lămurit de celelalte partide. Dovadă este faptul că a crescut într-o singură lună cu 3%“ și nu se va opri aici. După părerea mea, dacă alegerile locale se vor ține în septembrie, PNL se va prăbuși dramatic și va ajunge acolo unde a mai fost, la 23-24%. Tot acolo va fi și PSD, ambele partide urmând să plătească pentru ceea ce au făcut la guvernare. Până în toamnă, Pro România va trece de 15% și va intra la guvernare alături de cele două mari partide. Mă bucură creștere în sondaje a Pro România și revenirea în prim plan a lui Victor Ponta, însă eu vreau să rămân independent, poziție de pe care voi candida pentru un nou mandat“, ne-a mărturisit Nicolae Beg.

În principal, vorbim de peste 300 de bătrâni internați în aceste centre. În opinia vicepreședintelui CJ, Ionuț Popovici, la eforturile depuse de angajați, persoanele asistate au răspuns cu aceeași monedă respectân întocmai sfaturile primite.

„La nivelul Consiliului Județean Caraș-Severin s-au o serie de măsuri aplicabile sistemului de protecție socială al jude țului. Fie că vorbim de centrele pentru copii, fie de cele pentru persoane vârstnice, ne-am consultat cu factorii de decizie de la nivelul acestora și am făcut tot ce este posibil să nu avem persoane infectate cu coronavirus. Două dintre aceste măsuri au fost solicitate Direcției de Sănătate Publică a județului, în sensul că beneficiarii sau potențialii beneficiari să fie testați, tocmai pentru a ține la distanță acest inamic nevăzut, dar foarte periculos. La fel și în cazul angajațiilor care, potrivit Ordonanței Militare nr. 8, jumătate dintre ei au fost izolați la locul de muncă, iar cealaltă la domiciliu, pentru a nu fi luați prin surprindere. Răspunsul DSP a fost unul negativ, refuzând solicitările noastre. Cu toate acestea, datorită mobilizării și a măsurilor luate, în acest moment în niciunul dintre centrele de asistență socială din județ nu există, și nici nu asui existat, cazuri de îmbolnăviri cu Covid-19“, ne-a mărturisit vicepreședintele Popovici.

La ce stare de urgență este la noi și, mai ales, la ce se anunță că va fi după 15 mai (mă refer la măsurile restrictive anunțate de pe acum), era normal să se întâmple așa. Nu ai cum să înghesui 25 de elevii, dacă nu mai mult, într-o clasă, că ai sta tot cu frica în sân să nu li se întâmple Doamne ferește ceva. Sau să le impui să păstreze distanțarea socială în mijloacele de transport în comun. Nici să vrei nu ai putea să faci asta, că de unde atâtea autobuze, firobuze, tramvaie, șoferi și vatmani? Și acum, hai să fim serioși, chiar dacă s-ar fi făcut școala în două schimburi, tot nu se rezolvat mare lucru că, vorba aceea, oricât te-ai screme nu poți să faci într-o lună ce nu ai făcut în 30 de ani de reforme. Aici, președintele, Vela și ceilalți au gândit-o bine.

Dacă s-au închis școala primară, gimnazială și liceul, aceeași unitate de măsură s-a aplicat și în cazul studenților. Cu notele primite în primul semestru se va încheia situația școlară. Președintele spunea că pentru a fi încheiate mediile trebuie cel puțin două note puse în catalog. Normal că, două, că  altfel nu am mai vorbi de așa ceva, problema e doar acolo unde nu e decât una singură. A, am înțeles, pe a doua o pun dascălii din burtă, dacă tot suntem în stare de urgență.

Mă îndoiesc că vor fi corigenți ori restanțieri pe toamnă. Ce profesor e fraier să se lege la cap dacă nu îl doare? Cine știe ce coronavirus o mai fi la toamnă, și atunci? Atunci, vom avea o generație de elită, care va intra în istoria educației românești, instruită la fără frecvență, sau la distanță cum e la modă să se spună acum.

Și mai cred că anul acesta vom bate toate recordurile de până acum la examenele de capacitate și de bacalaureat. Să dăm exemplu de bună practică, de înțelegere și de solidaritate în vremuri de pandemie. Acum este momentul ca toți cei care se chinuie de la revoluție încoace să ia bacalaureatul să se înscrie la examen, că așa ocazie nu vor mai pupa îndată. Ne vom apropia de procentul de promovabilitate de sută la sută, dacă nu cumva, din exces de zel, ca la alegeri, acesta va fi chiar mai mare. Fie cum o fi, numai școală, nu.

Bine, școala am rezolvat-o. Românește, și nu după modelul suedezilor, austriecilor ori nemților. La urma, urmei, nici nu am avea cum să-i copiem pe ăștia care trăiesc în altă lume, cu totul diferită de cea de pe plaiul mioritic. Ce urmează? Sau, cine urmează? Mediul de afaceri din industrie? Turismul? Comerțul? Nu de alta, dar e bine de știut spre ce ne îndreptăm și, mai ales, cu ce viteză o facem.

Având în vedere bâlbele și gafele guvernanților, în principal cele legate de semnarea protocolului între ministerul de Interne și Patriarhia Română, nu surprinde deloc faptul că 33% dintre cei intervievați au încredere foarte multă în secretarul de stat, Raed Arafat, și doar 10% în premierul Ludovic Orban. Între cei doi, se plasează președintele Klaus Iohannis, cu 14%, și Nelu Tătaru, ministrul Sănătății, cu 11%.

Interesant este faptul că în această perioadă grea pe care o parcurgem cu toții, românii ar accepta cu bucurie să-i aibă vecini de casă pe romi, lucru de neimaginat în alte vremuri, doar să nu se învecineze cu: consumatorii de droguri ușoare (61,4% dintre cei intervievați au spus aceasta), persoane eliberate din închisoare – 58,20%, consumatori de alcool – 57,50%, bolnavi de HIV/SIDA – 54,20%, infectați cu Covid-19 – 52,90%, iar 51,60% au recunoscut că nu și-ar dori vecini homosexuali.

În ciuda pericolului pe care îl reprezintă infectarea cu Covid-19, 48,3% dintre persoanele participante la sondaj au declarat că sunt foarte puține șanse, sau deloc, ca ele și famiile lor să se îmbolnăvească, 10,5% cred că este puțin probabil acest lucru, iar 30% au susținut că este foarte probabil să se întâmple.

Pe lângă măsurile obișnuite de prevenție-folosirea măștii și a mănușilor chirurgicale, respectarea programului de circulație, spălatul și dezinfectarea mâinilor, 34% dintre intervievați înclină să creadă că usturoiul și ceapa reprezintă bune remedii naturale în lupta cu virusul, iar 7,1% au aceeași percepție despre consumul de alcool.

Ne-a închis școlile, ne-a trimis acasă de la seviciu, a pus lacăt pe restaurante, baruri, mall-uri, magazine secon-hand, agenții de turism, prăvălii de cartier, jocuri de noroc. Ne-a scos din biserici și a băgat zânzania în noi. Ne-a alungat din parcuri, din fața blocului, din piața de vechituri. Este peste tot și niciunde. Este teroristul number one, pe care oricât de mult ai vrea să pui parul ori să-i găurești țeasta, nu vei reuși. Este abil și, cel puțin până acum, știe să ne țină la respect. Nu-i pasă nici de acatistele înălțate de preoți, și nici de lacrimile de pe obrazul mamei, copilului, femeii ori bărbatului.

Este diabolic, demn de un scenariu de film, ne insuflă teama, panica și isteria colectivă. Ne-a schimbat viața, ne-a transformat în niște zombi, creaturile alea din credința Voodoo. Nu-i pasă nici de ăia de la Putere-prinți, președinți, premieri-și nici de ăia cu bani mulți. În fața lui toți sunt la fel, nu contează culoarea pielii ori limba vorbită. Măcar de cei mulți, de-ai necăjiți să-i fi păsat, dar nu-i din ăla milostiv cu frică de Dumnezeu.

E mai iute decât Usain Bolt și Speedy Gonzales la un loc, nu știe ce-s alea granițe, nu are nevoie de vize de deplasare dintr-o parte în alta, iar pe unde trece, ca gândul și ca vântul, lasă prăpăd în urmă. Făcând haz de necaz și vorbind în argou, e cel mai tare din parcare. Până acuma s-a dovedit mai deștept și decât Trump, Macron, Iohannis, Viktor Orban și Giuseppe Conte al italienilor la un loc. Mai abil decât toți virusologii și microbiologii școliți la Cambridge, Yale, Oxford.

E perfid și lipsit de minima decență. E chiar nesimțit. Nu e ca în povestea aia cu „țineți-vă copiii în casă să nu vină țiganii să vi-i fure“. Nu, că pe el, din câte se pare, îl interesează mai mult bătrânii. Ăia neputincioși, cu care statul doar cheltuie și nu câștigă nimic. Pe ăia, pe care doctorii din Spania i-a abandonat în cămine, fugind să-și salveze pielea. Pe ei i-ar vrea.

Știu că acum sunt neputincios în fața lui, și din cauza asta continui să privesc lumea de la etajul III al blocului în care locuiesc, fie zi, fie noapte. Ca mine sunteți și voi care ați ajuns să circulați în lume în baza unei declarații pe propria raspundere. Să nu ne pierdem speranța, va veni și ziua în care vom pune mâna pe această potaie pe care o vom chinui așa cum ne chinuie ea pe noi în aceste vremuri. Apoi, o vom face bucățele, bucățele să ne răzbunăm pentru toți morții de până acum, pentru toate durerile chircite în suflet, pentru îndoielile ce ne-au cuprins trupurile, teama care s-a făcut stăpână peste mintea noastră, nopțile nedormite, lacrimile mamelor, bunicilor și copiilor.

Așa să știi, nemernicule, îți vom veni de hac!

Dar pe lângă boală, altceva ne șochează în momentul în care pășim în prăvălia de cartier sau în supermarket. Ceva care ține de educație, de caracter, de altruism. La urma-urmei, și chiar de cei șapte ani de acasă. În ciuda îndemnurilor la cumpătare, unii dintre noi s-au transformat în hârciogi, după zicala românească: „Dacă tot e să mor, atunci să mor sătul“. Altfel nu se explică cum, peste noapte, de pe rafturi au dispărut unele produse care până nu de mult stăteau acolo până le expira termenul de valabilitate.

Nu vreau să scriu mai mult, dar nu pot să nu mă opresc la un comentariu pe care l-am întâlnit zilele acestea pe Facebook. Unul nesemnat, dar încărcat de adevăr. Pentru analiza corectă și mesajul pertinent pe care îl transmite autorul anonim, am considerat de cuvință să preiau și eu acest text, în speranța că vom deveni mai înțelegători față de nevoile altora.

„Este trist ce se întâmplă. Foarte trist. Și nu mă refer la pandemia prin care trecem. Pentru că va trece. Ma refer la TINE. Care nu ai făcut o pâine în viața ta, dar ți-ai luat drojdie pentru 1000 de pâini. Mă refer la TINE. Care nu te speli cu zilele, dar ți-ai luat dezinfectant pentru 10 ani. Mă refer la TINE. Care ai luat toate măștile și spirtul iar acum le vinzi la dublu. Cică «să ajut» pe alții. Îi ajutai. Lasandu-le pe raft. Să le cumpere la un preț «normal». Mă refer la TINE. Care ai un ABC amărât unde vinzi pâinea de 5 ori mai scump. Că doar oamenii o cumpără și așa. Din moment ce nu mai au drojdie. Mă refer la TINE. Care ai venit din Zona Roșie. Și în loc să stai în carantină, ai infectat 10 oameni. Care vor infecta alți 100. Acest mesaj este pentru TINE. Care ai făcut NIMIC pentru aproapele tău . Care vei sta în fața Dumnezeului tău…fiindu-ți rușine de ce ai făcut în aceste momente. Doar că va fi târziu. Spală-ți mâinile…Că sufletul rămâne așa….“

Câtă dreptate ai, anonimule!

foto: libertatea.ro

De ce-o fi fost dat Ordonanța asta, nu știu. Poate doar, așa, să se afle în treabă domnul ministru. Că mare lucru nu am înțeles din ea. Și nu numai eu am fost greu de cap, ci mulți alții care au așteptat cu sufletul la gură două ore și ceva ca proștii în fața teveului până să apară tripleta Situațiilor de Urgență: Vela-Arafat-Despescu. A, mint. Am înțeles, totuși, că putem circula pe stradă, pe timp de zi, dar nu în grup mai mare de trei persoane. Și nu ca să ne plimbăm, ci pentru rezolvarea unor probleme serioase. Corect și felicitări pentru această inițiativă, domnule ministru, dar întreb, pentru un prieten care e consilier în București, la metrou e voie să se circule în grupuri mai mari de trei persoane? Părerea mea e că regula asta nu se aplică aici, căci metroul nu are trotuare și nici nu e autobuz să meargă pe stradă, el un fel de tren care circulă sub stradă, ceea ce tehnic e cu totul altceva. Eu i-am spus părerea mea, dar el nu e convins și de asta întreb să fim siguri că nu e grupul de care face vorbire în Ordonanță. Pe undeva îl înțeleg, e supărat că nu știe unde și-a pus legitimația de serviciu, or fără ea, ce să facă noaptea pe stradă, că vin oamenii lui Despescu și-l bagă la izolare, nu-i așa? A, să aibă la el o declarație cu subsemnatul, nume și prenume, domiciliat în…. Carte de identitate, număr și serie, CNP, în care să treacă motivul pentru care a ieșit din casă? Bine, o să-i spun. Da, pentru chestii serioase, nu pentru țigări, vizite la prieteni.

Și ce n-am mai înțeles sunt chestiile astea legate de înmormântare și nuntă unde este permis să participe doar opt persoane. În primul caz, după rânduiala Bisericii obligatoriu ar fi nevoie de un popă, un crâsnic, patru gropari și defunctul. Ce ne facem în situația în care din familie vin cel puțin două rude să-l conducă pe ultimul drum? Că deja avem o problemă, depășim cu o persoană numărul limită admis prin Ordonanța Militară. Ca să împăcăm și capra, și varza, n-ar fi bine să facem înmormântarea fără mort, să ne ocupăm doar de pomană, să mulțumim pe toată lumea, inclusiv Ordonanța? Ce ziceți? Nu e obligatoriu, doar o recomandare.

La fel și în cazul nunților: un popă, o nașă, un naș, mireasa, mirele, socrii mari și socrii mici. Na, că și aici am depășit numărul permis de Ordonanța Militară. Sunt deja nouă, e prea mult. La cine am putea să renunțăm? La popă? Nu, că el dă binecuvântarea și așază pirostriile pe frunțile mirilor. La nași? Exclus, unde s-a mai văzut nuntă fără nașii care să țină lumânări? La unul dintre socrii? Ar fi o glumă, nu-i așa? Atunci, rămâne varianta ca miroii să fie cununați pe rând. La ore diferite. Când unul e la altar, celălalt e afară la o țigară și o cafea. Și invers. Mai greu va fi la restaurant, unde obligatoriu trebuie o guristă, măcar doi lăutari care s-o acompanieze, un fotograf, șoferul de pe furgon, cum, nu știți ce e furgonul? Furgonul e dubița aia cu care se transportă mâncarea la nunți atunci când bucătăria localului e în carantină. Un cameraman, un bucătar, doi ospătari și… gata. De dragul petrecerii, se sacrifică mirii, care vor rămâne acasă, unde vor petrece, în mod sănătos, luna de miere, departe de ochii coronavirusului.

După ce am citit și recitit textul Ordonanței Militare, cu recomandări și tonuri blajine, nu pot să nu zic și eu ca și ministrul Vela: „Dumnezeu să binecuvânteze România“, că numai de la el ne vine salvarea!

Mi s-a pus pe suflet. Pentru că mi se tot repetă de către alții, știu că abia suntem la început de nebuneală. Că va fi un vârf al pandemiei, undeva pe la Paști, că isteria va continua chiar și după ce guvernul va câștiga bătălia cu acest virus păcătos. Dar până atunci, televiziunile îmi vor toca nervii, așa cum le este în fire. La știrile de la ora 5, la emisiunea aia cu ascces în direct, la Teo și Capatos, în jurnalul de seară. Îmi vor face viața un calvar, având grijă să-mi reamintească fiecare clipă de teamă și de confuzie pe care le trăiesc acum.

Să ne amintim cum a fost în trecut. Au început cu Elodia, și timp de vreo trei ani ne-am tot întrebat unde o fi ascuns-o Cioacă, apoi au continuat cu Dincă, monstrul din Caracal, iar cu Vulpița, am crezut că au pus batista pe țambal. Dar m-am înșelat. Era nevoie de ceva nou pentru a ține trează atenția celor izolați în case de măsurile prinse în starea de urgență. A apărut Covid-ul ăsta și s-a dus dracului liniștea noastră. Se va vorbi despre el ca despre cel de-al Doilea Război Mondial și peste o jumătate de veac.

Atent la declarațiile responsabililor și la comentariile oligofrenilor ce apar pe toate canalele media, care au ajuns în aceste zile să creadă că se pricep la toate, am trecut pe lângă niște momente pe care nu aveam voie să le ratez. De pildă, la faza cu caisul din fața blocului, când nici nu știu când a înflorit. Pur și simplu m-am trezit cu el năpădit de floare. Sau, la cea cu tufănelele, viorelele și celelalte floricele răsărite pe lângă bloc. A venit primăvara, deși am înțeles că iarna se întoarce, și nu m-am bucurat deloc. Mâine, poimâine vin berzele și celălalte păsărele călătoare din țările calde și… nimic. Sau poate e și ăsta un semn că virusul ăsta m-a tâmpit de tot.

Sper să nu ratez întâlnirea cu echinocțiul de primăvară, ăla de poimâine. O cunoștință apropiată și dragă mie, își sărbătorește ziua de naștere, și cum restaurantele și-au ferecat afacerile, m-a invitat la ea acasă, la un festin culinar, cu produse tradiționale din bucătăria românească: ciorbă de urzici acrită cu borș moldovenesc, friptură de porc, cu salată de leurdă amestecată cu ceapă verde și, ca desert, budincă cu spanac. E adevărat, nu sunt baș bunătăți demne de MasterChef, dar sunt buruieni proaspete, la prima mână, gustoase și sănătoase. Iar dacă stropim totul cu un păhărel de țuică, înainte, și unul cu vin, după, voi putea o vreme să vorbesc cu prietenii și altceva în afară de coronavirusul ăsta care a ajuns să-mi ocupe tot timpul meu.