În primul rând, Felix Borcean nu este baș de cinci ani primar. De patru ani și vreo opt luni, ca să fim cât mai conciși, dar treacă de la mine. Apoi, eu nu m-am legat în articolul respectiv de Marcel Vela deși, la momentul recepției, decembrie 2009, era primarul Caransebeșului, funcție în care a stat, atenție, până în 2016! Spre știința dumneavoastră, domnule președinte, Consiliul Județean a fost condus doar patru ani, din 12, de PSD, în rest la butoane s-au aflat PDL și PNL. Dacă nu ați știut asta, aflați acum de la mine. Și vă mai spun ceva, inițial Stația de Epurare Jupa a fost în administrarea fostului GOSCOM, societate comercială aflată în subordinea Consiliului Local Caransebeș, unde primar era…Marcel Vela. Până în 2012 s-ar fi putut face orice, doar că nu avea cum, căci procesul verbal de recepție a lucrărilor era…beton. Că așa constaseră toți. Unul fără nici cea mai mică fisură, deși rahatul se scurgea în Timiș!
Apoi, domnule președinte, de unde ați scos-o pe asta cu Anatol Liber susținut de PSD? Cu Bebe Iova sunt de acord, dar cu Tolea Liber? Pe cuvântul meu, râd ăștia care știu cum stăteau lucrurile pe vremea la Aquacaraș. Ia întrebați câți pesediști erau angajați pe vremea aia în societate? Vă spun eu, niciunul. Doar pedeliști și, mai apoi liberali. Da, liberali care v-au făcut campanie dumneavoastră și partidului, a căror singură grijă era să nu fi pierdut cardul cu salariu. Liberali care vă susțin și acum prin ceea ce scriu în gazetele lor de… Era să zic, de perete.
Sunt de acord cu dumneavoastră că și în mandatul lui Silviu Hurduzeu se putea face mai mult pentru oamenii ăia din Jupa, dar să nu vă mai întrebați ce vină are fostul primar. Dacă Marcel Vela nu are nicio vină, atunci nici ceilalți pe care i-ați enumerat în postarea de pe Facebook, nu au. Logic?
Și nu vă mai chinuiți să aflați „Cine naiba va plătește să tot bateți câmpii…” pentru că sunteți într-o mare eroare. Sincer, nu înțeleg de ce gândiți mereu că un ziarist trebuie să fie plătit de cineva ca să scrie adevărul. Lucrurile rele de lângă el. Dar dacă o luați așa, întreb și eu, ca un cetățean de rând: Oare pe cei care nu scriu un cuvânt rău despre dumneavoastră, ci doar vă ridică mingea la fileu, îi plătește cineva?
Asa ne-am nascut ,sa nu murim asa.
(Mircea Iliade, romanian-american historian, writher, philosopher
and professor at the university of Chicago)
Subject: Mircea ELIADE: Am făcut ce am putut…
Mircea Eliade are, în „Căderea în istorie” (1952) câteva fragmente
care, puse cap la cap, pot constitui cel mai scurt tratat de istorie a
românilor: sub 400 de cuvinte. Înțelegi totul, surprinzător, din două
pagini. Cu condiția să fii de acord cu viziunea despre istorie a
autorului.
„Noi, ROMÂNII, nu avem niciun motiv să idolatrizăm Istoria. Printre
neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte.”
„Cu ce am idolatriza, noi, românii, Istoria? Descindem dintr-unul din
neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici
măcar limba nu i se mai cunoaște.”
„Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au
cheltuit alte neamuri să cucerească pământul”.
„Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de la Alexandru
Machedon: în loc să-și ridice privirile spre miază-noapte și să
unească toate neamurile tracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a
lăsat atras în orbita civilizației mediteraneene și, ajuns la culmea
puterii, s-a îndreptat spre Asia”.
„Cu o mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem numi pe drept
cuvânt o catastrofă de incalculabile consecințe pentru istoria
românilor: slavii au ocupat Peninsula Balcanică și s-au întins până la
Adriatica”.
„Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge și atâta
nenoroc datorită în primul rând incapacității Occidentului de a vedea
dincotro vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole, ne-a scos din
istorie victoria Imperiului Otoman; și această victorie se datorează
neputinței occidentalilor de a se uni împotriva unui dușman comun.”
„Istoria se făcea în Apus; fără noi, datorită și sângelui nostru.
Occidentalii nu stăteau nici ei cu mâinile în sân, ci se luptau; dar
se luptau între ei. Evident, lupta aceasta între frați, veri și
cumnați, nu putea avea aceeași sângeroasă intensitate ca, prin părțile
noastre, lupta cu turcii și tătarii. Se ardeau orașele în apus, dar
parcă tot mai rămânea ceva. Occidentul e bogat în ruine și toate sunt
istorice. La noi, nu rămânea nimic, nicio urmă. Încă din timpul
năvălirilor barbare, oamenii învățaseră cum să-și ardă satele și să le
refacă primăvara următoare.”
„În timpul acesta, la o mie, două de kilometri spre Apus, se înălțau
catedralele, se îmbogățeau castelele, se înfrumusețau mânăstirile și
oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe sfinți, pe
teologi și pe poeți, să înțeleagă că sunt oameni și să se bucure că
trăiesc omenește – iar nu ca fiarele sălbatice, prin munți, prin
păduri, ca strămoșii noștri, care nu aveau altă vină decât aceea de a
se fi născut în calea răutăților.”
„Românii nu au sabotat istoria. Au înfruntat-o și i-au rezistat din
toate puterile lor”.