15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Comentariu

Două zile la rând, ba chiar trei, s-a tot vorbit că Marcel Vela va fi candidatul liberalilor la Primăria Capitalei. Au scris despre asta ziare serioase, cu greutate pe piața media de la noi, pornind de la constatarea că Vela este ministrul care a avut grijă să-și promoveze și să-și întrețină imaginea mai mult decât oricare alt coleg de guvern ori liberal cu funcții. În plus, are experiență vastă în administrație, de trei mandate de primar și de câteva luni de prefect.

Ca să nu fiu cârcotaș, desemnarea lui Marcel Vela drept candidat la Primăria Bucureștiului nu este o idee greșită. Că va câștiga sau nu, este o altă discuție. Până una alta, trebuie spus că de-a lungul anilor cea mai mare primărie din țară a fost condusă de mulți politicieni ajunși în București din provincie: Victor Ciorbea, Traian Băsescu, Adriean Videanu, Gabi Firea. În consecință, de ce lor nu li s-ar alătura Marcel Vela? Ce contează că e din Caransebeș sau că nu e nici măcar membru al Organizației PNL București? Asta chiar nu ar fi o problemă, se poate rezolva românește, ca între camarazi.

L-am văzut aseară pe Vela mustăcind încântat, când la un post de televiziune a fost întrebat de moderatoare, care toată emsiunea nu a făcut decât să-i ridice mingea la fileu. Ca un politician abil și responsabil, care pune mereu problemele țării înaintea celor personale, ministrul a explicat, cu subiect și predicat și cu câte o metaforă strecurată cu dibăcie, cum stau lucrurile. Cu emfază, calm, argumentat, apăsat de importanța momentului, lăsând să se înțeleagă că ai săi colegi din PNL București sunt la fel de valoroși, capabili și de fâșneți. Faptul că i s-a pomenit numele într-o astfel de conjunctură a fost suficient să-i crească cota în partid, iar asta i se citea pe chip.

Pe de altă parte, fără să fiu răutăcios, de la început m-am întrebat, ce partid este ăsta dacă a așteptat patru ani să vină Marcel Vela de la Caransebeș să-i scoată… să nu spun de unde pe liberali? Să vină Marcel Vela salvatorul, să facă din București o capitală europeană a viitorului, cu șosele suspendate, metrou la suprafață, cu grădini după care să se învârtă soarele că, vorba aia, Bucureștiul nu este un oraș străbătut de un singur drum, pe care să pui taxă pe circulația TIR-urilor când vrei să astupi câte-o groapă, și nici nu e vorba de întreținut câteva alei pietonale, ca alea din Pipirig, sau de o singură centură ocolitoare. Și nici Consiliul general al Capitalei nu e format din 19 membri pe care să-i joci pe degete cum vrei și când vrei.

M-am liniștit, însă, după ce ministrul de Interne a spus, textual, că este vorba de: „un zvon care nu este adevărat“. Ce bine, dacă e și zvon, și neadevărat pe deasupra, e în regulă, dar oare poate fi interpretat drept fake news? Aceasta este întrebarea! Ori e zvon, ori e neadevăr, să stabilim și să nu o mai lălăim. Anchetați, domnule ministru cazul și vedeți cine și de ce a lansat „zvonul care nu este adevărat“ și în funcție de rezultat dispuneți măsuri, ca vinovații să plătească pentru toate fake news-urile astea de doi bani.

Sau, poate că în cazul ăsta faceți o derogare de la regulile impuse, considerând că e un fake news pozitiv! Ce spuneți?

Lipsa unei strategii coerente, a unei Opoziții reale în Parlament, a unor lideri de anvergură, dar și a animozităților existente pe toate palierele, fac din PSD un partid de pluton. Unul care, în loc să profite de guvernarea incoerentă și, uneori, diletantă a liberalilor, râmâne cantonat  în neputință și condamnat la o Opoziție de durată.

Singurul lucru care funcționează în acest partid, și încă bine, este disputa pentru ciolan. Fiecare așteaptă ca celălalt să gafeze, să spună o prostie sau se uite urât la colegul de lângă el pentru a-i da la meclă. După zicala cu capra vecinului, toți stau la pândă, așteptând momentul favorabil pentru a-l prinde pe celălalt descoperit. Se fac găști sau se refac cele vechi, în funcție de interese, discursurile patetice însoțesc fiecare declarație publică, se caută țapi ispășitori, se dau în gât unii pe alții.

Zilele acestea se cere demiterea lui Marcel Ciolacu de la șefia partidului. A lui Ciolacu și a lui Paul Stănescu. Culmea, nu o fac pesediștii de rând, generația nouă (oare o fi existând așa ceva în PSD?), ci unii care s-au făcut ori au făcut de râs partidul. Care au contribuit la folosirea sintagmei de „PSD, partid de hoți“. Unul dintre contestatarii vehemenți este deputatul de Arad Dorel Căprar, cel implicat în dosarul cu șpăgile din Vama Nădlac II.  Căprar îl face pe Marcel Ciolacu vânzător de țară. Da, ați înțeles bine, nu vânzător în piață de mărar, pătrunjel, ridichi ori salată verde și în curând de cireșe, fragi și mure, ci vânzător de țară, de neam, de istorie, de ce vreți dumneavoastră: „De ce ne vinzi, Marcele? De ce vinzi țara? Care sunt interesele tale?“, sunt vorbele grele pe care i le aruncă șefului său de partid. Uns cu toate alifiile, Căprar nu-l iartă nici pe Paul Stănescu: „Domnule Stănescu, după o singură vizită la DNA te-ai pus în genunchi, ne-ai trădat pe toţi şi ai fost lăsat în pace. La fel a facut şi Marcel Ciolacu. Se pare că dosarele despre care se vorbeşte că le ai la DNA, sunt mai grele şi apăsătoare decât ataşamentul faţă de PSD“. Știe băiatul ce știe, că și el a trecut pe acolo.

Viorica Dăncilă îi sare în ajutor lui Căprar, cerându-i demisia lui Ciolacu „pentru modul ruşinos în care a umilit românii!”, după adoptarea în Camera Deputaţilor a proiectului privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Da, Viorica Dăncilă despre care nădăjduiam să nu mai aud de ea decât în bancurile scoase pe seama ei cât timp a condus PSD și Guvernul României. După numai câteva luni de tăcere, de stat la cratiță, de dat cu mătura și șters praful de pe mobilă, Vioricăi Dăncilă i-a revenit graiul și este gata să îmbrace din nou armura de războinică, dar nu să se lupte cu cei de la Putere, ci să se ia de gât cu unii de-ai ei, semn că s-au umflat rău de tot tărâțele în vechii tovarăși într-ale ideologiei. Interesant moment.

Mai precis, managerul Institutului „Matei Balș” din capitală a venit cu două idei noi pentru a limita și mai mult răspândirea coronavirusului: bătrânii să fie izolați complet, iar dacă asta nu e posibil la ei în casă, atunci să fie luați și duși prin hoteluri sau alte unități de cazare, iar cei din grupa de vârstă 40-65 care pot lucra de acasă sau care au rămas fără serviciu din cauza pandemiei vor rămâne și ei „arestați” la domiciliu. Total!

La un calcul simplu, cei de 40+ sunt copiii celor de 65+. Și uite așa, două generații vor rămâne la mâna celor tineri. Că doar nu suntem atât de naivi încât să credem că vor exista suficienți voluntari din partea primăriilor și a altor instituții, ONG-uri și ce mai vreți voi care să ducă mâncare și medicamente la atâția oameni. Acum să vezi cum se vor înghesui nepoții, răzvrătiții ăia de 20-30 de ani, să facă piața și să bată farmaciile până găsesc leacul despre care bunicul sau bunica a zis că-i musai să-l aibă în casă.

Deocamdată planul lui Streinu-Cercel e doar la stadiul de plan, numit parcă ironic „Vacanța mare”, că altfel nu-i văd prea bine pe mulți dintre români. Noroc că a fost deja Paștele care le-a mai umplut mesele, că presimt că urmează o nouă perioadă de post pentru mulți dacă treaba asta va fi pusă în aplicare.

În PNL au apărut câteva mici disensiuni între premierul Orban și oamenii apropiați lui, în contextul în care ne așteptăm ca starea de urgență să se prelungească cu o lună, o lună și jumătate, Executivul este gata să anunțe primele măsuri restrictive la nivelul aparatului funcționăresc, ceea ce presupune șomaj tehnic pentru 15 zile și reducerea lefurilor demnitarilor, în semn de solidaritate cu oamenii de rând.

Violeta Alexandru, titulara de la Ministerul Muncii, este suspectată că ar fi dat la presă informația potrivit căreia salariile miniștrilor, secretarilor de stat și a altor categorii din apartul central vor fi diminuate cu 25%. Aceasta, în condițiile în care în partid nu s-a luat o poziție oficială. Orban se află între ciocan și nicovală: miniștrii fac presiuni să nu li se taie salariile pentru că ei muncesc, nu stau acasă, iar pe de altă parte, românii așteaptă să vadă despre ce solidaritate socială le vorbea premierul. Și liderii din teritoriu sunt pe aceeași lungime de undă cu membrii Executivului, transmițându-i lui Orbam să nu se atingă de bugetari dacă vrea ca PNL să nu aibă soarta PDL din urmă zece ani.

Deloc surprinzător, pentru că nu este prima dată când o face, europarlamentarul Rareș Bogdan reacționează, ca pe vremurile când era ziarist, în criza muncitorilor agricoli trimiși în Germania, cu încălcarea tuturor măsurilor de protecție prevăzute de Ordonanțele Militare. De la Bruxelles, lasă să se înțeleagă că nu are nimic împotrivă faptului că nemții vor să-și culeagă sparanghelul apelând la forță de muncă dinafara Germaniei, la fel ca și italienii din regiunea Veneto, limitrofă Lombardiei care este epicentrul Covid-19. Problema pentru Rareș Bogdan este alta și se referă la faptul că Guvernul Orban face compromisuri în timpul pandemiei: „Întrebarea este dacă noi suntem în situaţie de urgenţă, de ce am fi obligaţi să dăm drumul acestor oameni spre Germania şi ce alternativă le-am da în România”.

Pentru această poziționare oarecum în afara liniei impusă în Guvern, Rareș Bogdan a fost chemat de Orban să dea explicații pentru astfel de ieșiri în spațiul public.

„Faptul că doamna Merkel dorește să-și culeagă sparanghelul, iar domnul Kurz dorește să aibă 11.000  de oameni în servicii sociale, sau domnul Conte doreşte încă 16.000 de oameni la cules de nu ştiu ce prin Veneto, nu e problema mea. Problema mea e alta. Dacă România rămâne în continuare furnizor de forţă de muncă, de sclavi pentru Europa sau este în stare să absoarbă această forţă de muncă”, a declarat Rareș Bogdanm citat de Adevărul, după întâlnirea avută cu premierul României.

De urmărit dacă în săptămânile următoare aceste discuții „libere” în sânul partidului liberal se vor înmulți sau vor rămâne doar la  faza unei furtuni într-un pahar cu apă.

Analiștii politici cred că prima variantă este cea corectă, pe fondul insomniilor premierului care nu vor întârzia să apară.

Deocamdată, nu vorbim de o opinie oficială, ci doar de părerea ministrului de Finanțe. Referindu-se la starea națiunii, cu toate consecințele ce vor veni la un moment dat, Florin Cîțu este de părere că: „acest cost al crizei să fie suportat de toată lumea“, iar în privința tăierilor salariale, răspunsul pare ambiguu doar la prima lectură: „sunt multe forme de a reduce costurile aparatului public”. Deci, inclusiv tăierile de salarii și reducerea aparatului administrativ, despre care, în mai multe rânduri, liberalii au spus în trecut că este supradimensionat. În cazul de față, prea multă solidaritate l-ar putea costa pe Cîțu mai târziu.

Sigur, criza va trece într-o bună zi, dar cu cât se prelungește, cu atât mai rău va fi pentru PNL. Este cunoscut faptul, că după o perioadă îndelungată de stat la pat din cauza unei boli, organismul are nevoie de ceva timp de întremare. De a reveni la forma fizică de dinainte. Cam așa vor sta lucrurile și după perioada post-pandemie, cu deosebirea că, în cazul PNL, „bolnavul“ din povestea noastră, timpul nu mai are răbdare. În august Guvernul va trebui să majoreze pensiile cu 40% și să dubleze alocațiile copiilor. De unde face rost de bani în condițiile în care economia vine după atâtea luni de repaus? Nu-i treaba omului de rând acest lucru. El știe că trebuie să primească aceste majorări, pentru că așa i s-a promis înainte de îndepărtarea PSD-ului de la guvernare. Pensionarilor și părinților cu copii nu le pasă de „solidaritatea“ de care le vorbește acum Cîțu și nici chiar bugetarilor care, solidari cu alții, vor plăti costul crizei. În România, politica trece prin stomac. Unde mai punem că toate aceste probleme apar  înaintea alegerilor locale și generale care, nu ar fi exclus, să se desfășoare în același timp.

Revenind la cestiunea politică a zilei, observăm că PNL a început deja să piardă din procentele ale multe cu care era acreditat în iarnă. Potrivit ultimului sondaj efectuat de IMAS la comanda Europa FM, între 5-26 martie, doar 36,7% dintre cei intervievați ar vota cu PNL, dacă alegerile parlamentare ar avea loc duminică. Este o scădere de patru procente față de precedentaul sondaj, însă, a doua în câteva luni.

În treacăt fie spus, și PSD înregistrează o scădere ușoară față de luna februarie, de la 25,8% la 24%, semn că românii nu au uitat anii când la guvernare s-a aflat Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă.

În schimb, urcă în sondaj USR, la 12,5%, de la 10% și, mai ales, Grupul PLUS, de la 3,5 în februarie, la 6,5% acum. Și Pro România saltă, nu mult, dar important că se află pe un trend ascendent.

La sfârșitul lunii martie, Anvagarde a  realizat și el un sondaj ale căror rezultate trebuie să le dea de gândit mult liberalilor: 82% dintre respondenți sunt îngrijorați cu privire la direcția în care se îndreaptă țara, în vreme ce doar 17% dintre aceștia consideră că lucrurile evoluează într-o direcție bună.

În concluzie, pandemia va trece, miniștrii vor trebui să-și dea jos măștile, însă durerile de cap ale liberalilor rămân, ba chiar se vor transforma în migrene, dacă nu în ceva și mai grav.

Pe scurt, să vedem despre ce „fiare noi cu valoare de fiare vechi” vorbea Petre Roman. Oțelăriile din România anilor ’80 produceau 14-15 milioane de tone de oțel pe an, iar astăzi de aproape șase ori mai puțin. În urmă cu 40 de ani, din șantierele navale românești ieșeau anual peste 140 de nave, spre deosebire de vremurile noastre când nici pomeneală de așa ceva. Produceam în jur de 13.000 de vagoane de marfă și 800 de călători, azi, doar câteva sute. Fabricam avioane, motoare disel pentru locomotive, reductoare, agregate hidro-energetice, motoare navale, autocamioane, tractoare, autobuze. Confecționam haine cu să fi îmbrăcat toată China, și haine de calitate, nu ca astea pe care le aducem astăzi din Turcia. La fel și încălțăminte cu care defilam în Europa. Este de prisos să spun ce s-a întâmplat cu aceste capacități de producție catalogate ca „fiare noi cu valoare de fiare vechi”. Sau, că acum cumpărăm de la alții și oțel, tractoare ori vagoane și haine pe care aqltădată se produceau la noi.

Nu aș fi amintit despre toate aceste „nostalgii“, dacă nu aș fi citit declarația managerului de la TROTUTEX, din județul Bacău, cel mai mare producător de echipamente de protecție și uniforme din România. Este vorba de o firmă cu capital italian iar, potrivit managerului, compania, în care lucrează 800 de oameni, „produce combinezoane, care spre deosebire de ceea ce am văzut pe la televizor, chiar oferă protecție, sunt certificate, respectând anumite cerințe tehnice, cu filtre antibacteriene, adică chiar protejează. Ceea ce am văzut că poartă medicii, de tipul costumelor de vopsitor, oferă zero protecție. Este ca și cum nu le-ar purta“.

Dacă e așa, de ce ne plângem că nu avem costume și materiale de protecție pentru medici? Pentru că toată producția de acolo merge la export. „Am participat în trecut la licitații publice, dar statul a preferat să lucreze cu China, pentru 1 leu în minus față de oferta noastră. De atunci, nu am mai participat la vreo licitație“, declara pentru www.zdbc.ro, managerul companiei.

Este posibil ca o parte din combinezoanele fabricate la TROTUTEX să ajungă totuși în spitalele noastre, dar nu direct din fabrică, ci importate poate chiar din Italia sau China. Dureros și strigător la cer, în același timp.

La fel s-a întâmplat și în agricultură. L-am lăsat pe țăran de izbeliște, iar el, simțindu-se abandonat, și-a vândut, pe doi poli și o cinzeacă, bruma de pământ lăsată cu limbă de moarte de înaintașii lui, italienilor, austriecilor, nemților, olandezilor. Astăzi, grâul românesc hrănește Europa și Asia, iar noi ne înfruptăm din aluatul congelat pe care îl importăm.

Foto: financialintelligence.ro

Se știa că disputa pentru șefia PSD, rămasă în aer după demisia Luminiței Jivan, se va da între Silviu Hurduzeu, care este și președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, și Luca Mălăiescu, cel mai apreciat primar PSD din Caraș-Severin. Propunerea a venit din partea secretarului-general, Paul Stănescu, Mălăiescu „plătind“, într-un fel, pentru faptul că a făcut parte din echipa Luminiței Jivan, unde a ocupat funcția de președinte executiv.

Silviu Hurduzeu este al treilea președinte în ultimii doi ani și trei luni, după Ion Mocioalcă, trecut la Pro România, și Luminița Jivan. Meritul său a fost că nu a intrat în nicio combinație în afara cadrului legal, chiar dacă acest lucru i-a adus marginalizarea în organizația județeană de partid, fiind etichetat drept un „politician slab și fricos“. Și bine a făcut, în condițiile în care o bună parte a vechii conduceri de partid a făcut coadă atât la DNA, cât și la DIICOT.

Este interesant ce va fi de astăzi înainte, în condițiile în care până acum câteva luni s-a tot vorbit de refacerea Stângii, printr-o apropiere a Pro România de PSD. Desemnare lui Hurduzeu la conducerea PSD Caraș-Severin se încadreze în acest scenariu. Fiind perceput drept „copilul de suflet“ al lui Mocioalcă, Hurduzeu pare să se plieze mai ușor la conjuctura politică ce se profilează la orizont.

Pe de altă parte, rămâne de văzut cum va reuși, sau dacă va reuși, noul președinte să-și apropie toate organizațiile din teritoriu, știut fiind faptul că multe dintre ele i-au fost chiar ostile în mandatul luminiței Jivan. Nu-i va fi deloc ușor, în condițiile în care, bănuiesc, ca va pleca la drum cu o echipă nouă, total diferită de cea veche. În același timp, va trebui să-și convingă primarii să nu se lase amăgiți de promisiunile liberalilor și să rămână în continuare în PSD.

Timpul până la alegerile locale, dacă ele se vor mai ține potrivit calendarului, este scurt, dacă nu chiar foarte scurt, caz în care Hurduzeu se va transforma, cu sau fără voie, într-un veritabil globe-trotter. În plus, îi revine sarcina, deloc ușoară, de a reface imaginea șifonată a partidului, după scandalurile cu angajările din Vama Nădlac și cele pe criterii politice de la nivelul deconcentratelor.

Traversăm o perioadă tulbure, din toate punctele de vedere, dar tocmai acest fapt ar putea să constituie o șansă pentru Silviu Hurduzeu și PSD, care vor putea exploata greșelile și slăbiciunile guvernării liberalilor.

La noi, nici vorbă de solidaritate, de înțelegere față de semeni, de toleranță. Ură și iarăși ură. Amintiți-vă de mesajele postate pe Facebook în cazul conaționalilor care se întorceau acasă din Italia, blocați la granița austro-ungară. Un potop de înjurături și invective la adresa „drogaților“ „șmenarilor“ și „curvelor“ care căutau cu disperare să fugă din calea coronavirusului. În loc să-i fi îngrijorat starea acelor oameni, fie doar și pentru faptul că erau români de-ai noștri, împroșcau cu lături în ei, cerând autorităților să nu-i primească în țară. Să stea acolo, pe „centură“, la „babele și moșii“ pe care îi ștergeau la cur. Cei care făceau lucrul acesta, așezaseră la zid nu doar un grup de nefericiți, ci întreaga Diasporă, pe care „o mitralia“ fără milă. Nu cred că vreun alt popor din Europa ar fi procedat ca noi, într-un moment atât de greu.

Și nu a fost nimic întâmplător. Nu doar cei de afară sunt jigniți în aceste zile fără milă de către „patrioții“ și „elitiștii“ rămași să construiască capitalismul acasă, ci și bătrânii ce le-ar putea fi părinți sau bunici. Câteva fotografii surprinse în Reșița, cu oameni așteptând să se deschidă un magazin cu haine second-hand, au reprezentat un alt bun prilej de dezlănțuire împotriva „babelor pe care le caută moartea pe acasă și ele plecaseră la shoping“, a „cretinilor“, „comuniștilor“ „muroilor“ „idioților“ și „căcăcioșilor“ care fac Reșița de râs.

Fotografiile postate, care au declanșat sutele de comentarii și zecile de distribuiri, ne arată un grup de oameni la rând la haine vechi. E o tristă realitate a Reșiței, dar aceasta este o altă discuție. Între ei, tineri și persoane trecute de prima vârstă. În niciun caz bătrânii pe care îi huleau unii și alții în comentarii. Și, atunci, de unde atâta încrâncenare și lipsă de empatie față de acești oameni? Doar ca să arătăm că știm să luăm poziție față de ceea ce este urât în Reșița ori din neputința noastră de a schimba lucrurile?

Iubiți-vă bunicii, nu-i huliți. Nu-i judecați pentru chipul lor zbârcit, tremuratul degetelor, pașii mărunți și nesiguri ori hainele ponosite. Și nici pentru ce au fost și ce au făcut în tinerețe. Nu-i condamnați pentru greșelile dintr-un timp pe care oricum nu îl veți înțelege. O să vină vremea să ajungeți și voi ca ei și nu aș vrea să aveți parte, poate, pe nedrept, de același tratament. Dacă nu sunteți în stare să le oferiți o floare, un zâmbet, un bună ziua, să le bateți în ușă întrebându-i dacă îi mai dor oasele sau pur și simplu să vedeți dacă mai trăiesc, atunci nu aveți nici dreptul să aruncați cu vorbe grele, doar pentru că voi sunteți tineri și aveți impresia că le știți pe toate. Lăsați-i să-și trăiască în liniște ultimii ani în această lume a lipsei de respect pentru trecutul ei.

sursa foto: Facebook

Când la sfârșitul anului trecut televiziunile din China prezentau scene apocaliptice din Wuhan, cu sute de mii de oameni pe stradă, în metrou și la locurile de muncă purtând măști de protecție, părând mai degrabă creaturi din alte sfere ale universului, mi-am zis că la noi nu se va întâmpla niciodată așa ceva. Mă gândeam că molima îi luase în vizor doar pe mâncătorii de câini, pisici, șobolani și lilieci și avea să se consume doar între granițele Asiei. La vremea respectivă, în capul meu nu funcționa niciun fel de scenariu, cât de cât de luat în seamă, întrucât în țară niciun oficial nu vorbea despre temutul virus, toată lumea era focusată pe investirea Guvernului Orban.

Când la sfârșitul lunii februarie am văzut un filmuleț cu trei femei din Australia care se băteau pe câteva suluri de hârtie igienică, m-am amuzat teribil, convins că românii nu vor avea parte în veci de astfel de scene deprinse parcă din realitatea României de dinainte de 1989. Ca să te bați pe hârtie de șters la fund și să ajungi să o raționalizezi la vânzare pentru ca ea să ajungă la toți, iată un subiect demn de un film nominalizat la Globurile de Aur. Și, iarăși nu m-am agitat, pentru că dinspre Cotroceni și Palatul Victoria nu a răzbit niciun cuvințel despre Covid 19.

Nu m-am îngrijorat peste măsură nici când virusul a reușit să traveseze oceanul și a început să se întindă ca râia căprească în toată Europa. În subconștientul meu, occidentalii ăștia au spitale ca la carte, cu cei mai buni medici și asistente care nu te lasă să mori nici dacă vrei și, ca atare, vor reuși să-l răpună în cel mai scurt timp. Stăteam și priveam seară la televizor isteria ce începuse să-i cuprindă pe italieni, spanioli și nemți, aproape convins că noi vom fi ocoliți de așa ceva. Nu de alta, dar ce dracu’ să fi căutat coronavirusul ăsta în România? La ce i-ar fi trebuit sărăcia de la noi și mizeria din spitalele românești în care până și el s-ar fi infectat de la nozocomialele ce zburdă prin saloane și sălile de operații, precum iezii primăvara? În plus, responsabilii politici tăceau mâlc, iar eu mergeam pe mâna lor.

Uite că i-o trebuit. Coronavirusul ăsta nu a ținut seama nici de sărăcia sau mizeria din spitale, nici nu i-a păsat că liberalii chefuiau de mama focului după ce reușiseră să dea jos Guvernul PSD, și nici de faptul că poporul român nu ar mânca, oricât i-ar fi de foame, câini, pisici, șobolani, lilieci și alte lighioane. Nu ne-a întrebat dacă suntem pregătiți să-l primim. Și dacă ne-ar fi întrebat, tot degeaba ar fi făcut-o căci, în timp ce China, Asia în general, SUA și Europa de Vest se luptau ori se pregăteau să dea piept cu Covid-19, politicienii de la București se mâncau între ei și se dădeau de ceasul morții pentru alegerile anticipate. Nimic sau aproape nimic despre virus. Și ca o ironie, coronavirusul ăsta a început cu ei, bătându-le obrazul și trimițându-i la izolare.

Astăzi, supermarket-urile raționalizează hârtia igienică, oamenii se ceartă pentru o cutie de conservă sau o sticlă cu apă, carnea, lapele și ouăle dispar una, două din alimentări, s-au închis școlile, s-a decretat starea de urgență. Aparent, s-au deșteptat și guvernanții. Au început să se agite ca sifonul, apărând din oră în oră la televizor solemn, responsabil, incoerent. Președintele Iohannis a vorbit în aceste zile cât pentru un mandat de cinci ani, iar unii miniștri s-au băgat în seamă pe site-urile de socializare cu declarații, păreri și comentarii. E adevărat, măsurile nu au întârziat să apară, ele fiind asemănătoare cu cele luate într-o țară din vest, dar spre deosebire de aceasta, România a intrat în panică imediat și nu gradual, în pas cu decizile Guvernului. Și știți de ce? Pentru că locuitorii ăia din țara occidentală au încredere în autorități, încvredere câștigată în timp, pe când noi, românii, suntem sătui de lamentări, bâlbe și bule, indiferent de culoarea lor politică.

Potrivit Hotnews, decizia va fi dispusă de ministrul de Interne, pe baza unei analize realizate de Grupul de Comunicare Strategică, constituit la nivel guvernamental și va fi implementată prin decizie a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM).

Altfel spus, doi gugulani, unul ministru de Interne, Marcel Vela, celălalt, Sorin Grindeanu, aflat la șefia ANCOM, vor purta pe umerii povara unor astfel de hotărâri fără precedent în istoria presei post-decembriste.

Grupul de Comunicare Strategică încearcă să ne liniștească pe noi, ziariștii, precizând că: „Acest instrument privește combaterea acțiunilor de dezinformare a căror scop este de a induce panica, prin intermediul unor publicații fără identitate ori a unor publicații care în mod sistematic prezintă informații fără bază reală și nicidecum nu privește instituțiile de presă recunoscute la nivelul opiniei publice, a căror identitate este cunoscută, și cu care autoritățile se află într-un raport de colaborare și dialog permanent”.

O precizare de toată jenă. Adică, cum, instituțiile de presă recunoscute la nivelul opiniei publice nu se supun „cenzurii“? Nu ar trebui ca toate publicațiile să fie tratate la fel? Nu e cumva o discriminare din start? Și ce înțeleg cei ce ne conduc în aceste zile prin instituții de presă recunoscute la nivelul opiniei publice? Că sunt apropiate Puterii?

ActiveWatch, care este o organizaţie care militează pentru comunicarea liberă în interes public, a atras atenția asupra posibilității introducerii cenzurii, odată cu decretul de instituire a stării de urgență, însă a susținut mereu că: „Niciodată nu trebuie ca guvernul să aibă puterea de a stabili adevărul unei informații“, pentru că această forță o au numai dictaturile”.

Dinspre Marcel Vela nu cred că vor exista probleme de acest gen. Partizanul unei prese libere, constructive și responsabile nu a fost niciodată deranjat de „răutățile“ la adresa sa apărute în publicații, inclusiv în cele online. Probabil că nici din partea lui Dan Grindeanu nu vor fi, dar cine știe.

Un singur lucru vreau să întreb: dacă punctul de vedere al ziaristului nu coincide cu cel al guvernului înseamnă că avem un fakenews?