15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Comentariu

Reamintim că PMP Caraș-Severin, condus de Ionuț Popovici, vicepreședintele Consiliului Județean Caraș-Severin, a fost primul partid care și-a exprimat dorința de a-l susține pe Felix Borcean în cursa pentru câștigarea unui nou mandat de primar, cu condiția, cerută de acesta, de a nu se înscrie în PMP.

O perioadă s-a vehiculat ideea ca Borcean să fie sprijinit și de USR, însă protocolul semnat la nivel național obligă USR fie să susțină candidatul PNL, acolo unde formațiunea condusă de Dan Barna nu are reprezentant în alegeri, fie să aibă un candidat propriu. Ca urmare a acestui fapt, USR a refuzat să susțină candidatul PNL  și l-a desemnat drept candidat pe liderul său local, Dragoș Curelea.

Până acum, Pro România nu și-a anunțat intenția în privința susținerii lui Felix Borcean deși, potrivit protocolului semnat la nivel de județ cu PSD ar trebui să o facă. Cel mai probabil, formațiunea condusă de Victor Ponta va avea un candidat propriu, în persoana cunoscutului om de afaceri, Bebe Pasere.

Dincolo de susținerea declarată a PSD și PMP, Felix Borcean va avea în spatele său un număr mare de simpatizanți fără culoare politică, oameni simpli, pe care i-a câștigat în ultimele luni, în urma scandalurilor generate de schimbarea de către liberali a managerului Adrian Cican de la șefia Spitalului Municipal Caransebeș.

PNL nu a anunțat încă numele candidatului pe care îl va arunca în cursa pentru primărie. Pe surse am aflat că va face acest lucru duminică, în cadrul unei întruniri la Poiana Mărului. Cel mai probabil, acesta va fi Andra Pleșa.

Dar nu despre conferința de presă a ministrului Alexe vreau să vorbesc mai întâi, ci despre evenimentele zilei de ieri cuprinse în programul vizitei acestuia și a colegului său de la Interne, conjudețeanul nostru, Marcel Vela. O vizită despre care unii liberalii aflaseră abia miercuri seara, înainte de culcare, și nu direct de la sursă, ca să vedeți ce unitate de simțire și trăiri e și în PNL Caraș-Severin acuma înaintea alegerilor. Dar trec peste acest amănunt, gândindu-mă că nici la PSD nu e mai grozav, și să povestesc filmul zilei.

Între altele, presa a fost chemată la Deponeul Ecologic de la Lupac. La ora fixată de organizatori, jurnaliștii, inclusiv cei de la București, s-au prezentat la punctul de întâlnire unde, au așteptat cu ochii în soare mai bine de două ore și jumătate, fără să le spună careva că pe cei doi miniștri îi durea la bască de ei. Abia într-un final, au fost înștiințați că, prins cu frumusețile virgine ale Parcului Național Semenic-Cheile Carașului – fragi, mure, păsatrăvi și alte bunătăți – ministrul nu mai vine să se întâlnească cu ei.

Proștii de ziariști au făcut cale întoarsă la Reșița, pentru anunțata conferință de presă din Palatul Prefecturii. Dar din nou surpriză, conferința își mutase locația, în premieră absolută, lângă fântâna din centru, pe motiv că, în sala de ședințe ar fi fost prea multe persoane adunate într-un singur loc. Pentru că acolo e șantier, muncitorii au oprit lucru timp de o oră pentru ca Alexe și Vela să nu fie deranjați nici de picamere, flexe ori de alte utilaje, nici de norii de praf ridicați de camioanele din șantier. Secvențe desprinse dintr-o piesă a teatrului absurd, cu un ministru, Vela, tras la patru ace, o armată de secretari, subsecretari de stat, directori de minister și muncitori tolăniți la umbră. V-ați fi așteptat ca miniștrii să fi explicat episodul cu Lupac ori să-și fi cerut scuze ziariștilor pentru cele întâmplate? Pe dracu’, unde ați văzut miniștri capabili de un asemenea gest? O fi la alții, dar nu la noi, în România.

Concluzia domnului ministru al Mediului a fost nu doar una, ci mai multe, ca să fiu în ton cu discursul său: Avem un județ frumos, poate cel mai frumos din țară, pădure virgină cât cuprinde, până când să ajungă el ministru nu s-a făcut nimic bun, se va face de acum încolo, vom avea și un inspector, dar și un radar al pădurii, deși am mai avut și în trecut, poate se vor face și oarece schimbări la nivelul șefilor care conduc pădurea în Caraș-Severin, toleranță zero la infracțiunile silvice. Iar peste toate, reflecția cu care domnul ministru Costel Alexe va intra în istorie: „Ursul este un animal sălbatic, nu un animal domestic sau de companie“.

Wow, ce bine e că ne-ai luminat, domnule ministru, altfel muream proști, zău așa, dar pentru așa ceva nu era nevoie să fi venit de la București cu elicopterul pe post de taxi! Parol!

Povestea de față vine să confirme acest lucru. În urmă cu câteva luni, într-o conferință ținută la Oravița, președinta PSD Caraș-Severin de la acea vreme, Luminița Jivan, ne-a prezentat o tânără speranță a politicii social-democrate, pe numele ei Miruna Heger de care, cinstit să fiu, nici cei din presă prezenți acolo nu auziseră, dar nici măcar colegii din organizația de tineret, după cum aveam să aflu mai târziu.

Din pledoaria deputatei PSD am înțeles că respectiva tânără speranță, de prin zona Berzoviei, dar prezentă cu studiile la Timișoara, urma să fie cooptată în structurile tineretului social-democrat cărășean, prezicându-i o carieră frumoasă în politică. Luminița Jivan atât de mult a lăudat-o și a ridicat-o în slăvi, spunându-ne despre ea că e o studentă silitoare care împarte în mod admirabil școala, politica și timpul liber, încât ne-o și imaginam ca șefă peste toți tinerii din PSD și chiar mai mult de atât. Emoționantă și plină de recunoștință pentru cuvintele de laudă ce i se aducea chiar de șefa ei de partid, Miruna Heger mai, mai să verse o lacrimă sinceră. De bucurie, firește.

Dar cum la politicienii români, chiar și la învățăcei, lucrurile se schimbă în funcție de cum bate vântul , în cazul nostru, vântul mare de la Oravița, din cântarea Nicoletei Voica, așa s-a întâmplat și în cazul domnișoarei Heger, pe care mentorul ei o ridicase până înaltul cerului, vorba poetului. După câteva săptămâni de dragoste pesedistă, aceasta a făcut stânga împrejur și a cotit-o spre un partid despre care, cu siguranță, nici nu auzise până atunci: Partidul Ecologist Român. Dar ce contează dacă a auzit sau nu, dacă careva i-a dat ori nu i-a dat să citească statutul partidului. Important este că cei de la PER au însărcinat-o, imediat, cu coordonarea filialei de tineret a organizației județene.

În loc de concluzie, o nedumerire ce ne apasă: Dacă doar la douăzeci și un pic de ani a reușit să schimbe două partide, oare la ce „performanțe“ ar trebui să ne așteptăm la domnișoara Miruna Heger în continuare?

Ce ți-e și cu politica asta, domnule!

Luăm ca exemplu Sistemul de Gospodărire a Apelor Caraș-Severin, o instituție fără personalitate juridică, dar râvnită de liberali. Până acum câteva zile, SGA a fost condusă de Sorin Vizitiu, absolvent de facultate în domeniu și cu examen câștigat anul trecut. Cei care îl cunosc spun că este un foarte bun meseriaș, dar aceasta nu l-a ajutat deloc în momentul în care liberalii au decis ca în locul unui profesionist să pună un liberal. Băiat inteligent, Vizitiu și-a depus demisia la Administrația Bazinală de Apă Banat, din Timișoara, înainte ca liberalii veroși să-l detașeze în interesul serviciului la Botoșani sau Suceava, așa cum se procedează când vrei să scapi de intrus.

Prima parte a problemei fiind rezolvată, a urmat pasul doi, prin desemnarea unui șef, membru PNL. Propunerea venită de la București, Dani Surdu, care în prezent este director la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Acvabanat, o asociație în care tăiatul frunzelor la câini este la ordinea zilei. Din multe puncte de vedere, Dani Surdu are un CV perfect și este omul ideal să ocupe funcția de director la Apele Române: liberal convins, consilier județean, trezorierul partidului în Caraș-Severin, omul de încredere a lui Marcel Vela pe zona Reșiței, docil, dornic de avansare și un postac destoinic de articole, știri și fotografii cu și despre Vela. Cu toate aceste calități și atuuri mulți nici nu vor să audă de o astfel de posibilitate. Politic, politic, dar unul ca el ar afecta grav imaginea partidului în materie de numiri pe funcție, fără să se țină seama de competențe profesionale ori de abilități de conducător.  

Cârcotașii spun că în afară de formula învățată la chimie, cea cu H2O, dacă nu cumva o fi uitat-o între timp, că apa e dată de Dumnezeu să fie băută și să te speli cu ea, curge la robinet și este scoasă din fântână, Surdu nu ar mai ști mare lucru despre domeniul de care ar urma să răspundă. La drept vorbind, ce așteptări poți avea de la un inginer electromecanic? Ce pretenții să ai de la o astfel de numire, că nu e nici primul și nici ultimul care ajunge să conducă o instituție fără să aibă habar de ce ar trebui să facă. Doar că, aceiași cârcotași susțin că, în cazul unor inundații ne dăm foc la valiză cu un astfel de șef. Că nu poți da Sistemul de Gospodărire a Apelor pe mâna unui novice. Nu poți lăsa un județ întreg la neștiința unui inginer care nu și-a profesat niciodată meseria. Și nu o spune unul căruia nu-i plac ochii lui Surdu, ci specialiștii îngroziți de o astfel de perspectivă.

Altfel spus, unii nu-l vor, în timp alții fac presiuni să fie pus pe funcție. Telefoane de la Centru, deplasări de la București la Reșița și alte chestii de acest gen ne arată cât de important ar fi pentru unii să-l vadă pe Surdu mare șef peste Apele Române, din Reșița, unde, culmea, ar urma să câștige mai puțin decât de unde vine.

Ei, aici e frumusețea acestei povești de viață: Ca să pleci de la un salariu mai mare la unul mai mic, asta înseamnă să fii liberal adevărat, să te pui dezinteresat în slujba comunității, atunci când partidul ți-o cere!

Spre sfârșitul mandatului 2000-2004, Ilie Mustăcilă, președinte de Consiliu Județean, aflat în opoziție, la PD, a virat-o profund la stânga și a trecut sub comanda lui Adrian Năstase, președinte al PSD și prim-ministru la vremea respectivă, convins că acela va fi viitorul în politica românească. Aceasta, după o ceartă și o încăierare, lăsată cu scatoalce, după cum s-a spus la vremea respectivă, cu Sorin Frunzăverde, sus în deal, la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură, acolo unde s-au consumat de-a lungul anilor cele mai tulburătoare și semețe întâmplări din istoria post-decembristă cărășană. Ilie Mustăcilă nu a plecat cu mâinile în buzunar. A luat cu el vreo 30 de primari și alți zeci de pediști, sătui de pupat mâna și pantoful ayatollahului. O alegere neinspirată, deoarece alegerile care au urmat au fost câștigate de PD și PNL, iar Adrian Năstase a fost bătut la curul gol de cel avea să devină președinte al României.

A doua mare trădare s-a consumat în 2012, când Frunzăverde a trecut cu toată organizația județeană pe care o conducea, în PNL. Marcel Vela și-a arogat meritele în realizarea acestei „dezertări“ doctrinare, iar fostul ministru al Mediului, Turismului și Apărării se mândrea că grăbise sfârșitul PDL, partid pe care îl slujise 22 de ani. Și din nou alegere neinspirată. Doi ani mai târziu, Frunzăverde a fost implicat penal într-un dosar instrumentat de DNA, fiind scos definitiv din politică.

Unii spun acum că e pe cale să se repete povestea. Dezertări din PSD, de la primari, la parlamentari și lideri importanți. Că va fi cutremur în lumea politică. Personal cred că este un fake news. În primul rând că, liderul despre care se aude că va trăda pentru PNL este un ciuri buri în raport cu Mustăcilă și Frunzăverde. Oricât s-ar screme și oricât s-ar ridica pe vârfuri nu le-ar ajunge nici măcar la unghia mică a acestora. Pe de altă parte, are probleme cu justiția. Și nu unele oarecare, ci legate de corupție.

Și, atunci mă întreb, care este interesul liberalilor de a racola astfel de oameni (acesta a fost doar un exemplu din câte aș putea da), doar pentru câteva, posibile, voturi în plus la alegerile locale? Cu ce îi ajută faptul că îi conving pe primari să vină la ei? Doar ca să fie la număr și să raporteze la București îndeplinirea planului? Că liberali nu vor fi niciodată, ci mai degrabă oportuniști și profitori ai unui sistem corupt, care vor trăda ori de câte ori vor avea ocazia.

Pe de altă parte, dacă vor proceda după cum se aude, liberalii nu fac decât să dovedească faptul că nu au oameni cu care să conducă primăriile locale. Că degeaba s-au lăudat cu miile de candidați, ceea ce nu este tocmai în regulă cu un partid aflat la guvernare. Iar dacă îi are, ce-o să se întâmple cu ei, că doar nu i-o pune să candideze unul împotriva celuilalt.

Nu în ultimul rând, PNL are toate șansele să se compromită primindu-i, doar că asta este o chestiune de care în politică nu se ține seama.

Două zile la rând, ba chiar trei, s-a tot vorbit că Marcel Vela va fi candidatul liberalilor la Primăria Capitalei. Au scris despre asta ziare serioase, cu greutate pe piața media de la noi, pornind de la constatarea că Vela este ministrul care a avut grijă să-și promoveze și să-și întrețină imaginea mai mult decât oricare alt coleg de guvern ori liberal cu funcții. În plus, are experiență vastă în administrație, de trei mandate de primar și de câteva luni de prefect.

Ca să nu fiu cârcotaș, desemnarea lui Marcel Vela drept candidat la Primăria Bucureștiului nu este o idee greșită. Că va câștiga sau nu, este o altă discuție. Până una alta, trebuie spus că de-a lungul anilor cea mai mare primărie din țară a fost condusă de mulți politicieni ajunși în București din provincie: Victor Ciorbea, Traian Băsescu, Adriean Videanu, Gabi Firea. În consecință, de ce lor nu li s-ar alătura Marcel Vela? Ce contează că e din Caransebeș sau că nu e nici măcar membru al Organizației PNL București? Asta chiar nu ar fi o problemă, se poate rezolva românește, ca între camarazi.

L-am văzut aseară pe Vela mustăcind încântat, când la un post de televiziune a fost întrebat de moderatoare, care toată emsiunea nu a făcut decât să-i ridice mingea la fileu. Ca un politician abil și responsabil, care pune mereu problemele țării înaintea celor personale, ministrul a explicat, cu subiect și predicat și cu câte o metaforă strecurată cu dibăcie, cum stau lucrurile. Cu emfază, calm, argumentat, apăsat de importanța momentului, lăsând să se înțeleagă că ai săi colegi din PNL București sunt la fel de valoroși, capabili și de fâșneți. Faptul că i s-a pomenit numele într-o astfel de conjunctură a fost suficient să-i crească cota în partid, iar asta i se citea pe chip.

Pe de altă parte, fără să fiu răutăcios, de la început m-am întrebat, ce partid este ăsta dacă a așteptat patru ani să vină Marcel Vela de la Caransebeș să-i scoată… să nu spun de unde pe liberali? Să vină Marcel Vela salvatorul, să facă din București o capitală europeană a viitorului, cu șosele suspendate, metrou la suprafață, cu grădini după care să se învârtă soarele că, vorba aia, Bucureștiul nu este un oraș străbătut de un singur drum, pe care să pui taxă pe circulația TIR-urilor când vrei să astupi câte-o groapă, și nici nu e vorba de întreținut câteva alei pietonale, ca alea din Pipirig, sau de o singură centură ocolitoare. Și nici Consiliul general al Capitalei nu e format din 19 membri pe care să-i joci pe degete cum vrei și când vrei.

M-am liniștit, însă, după ce ministrul de Interne a spus, textual, că este vorba de: „un zvon care nu este adevărat“. Ce bine, dacă e și zvon, și neadevărat pe deasupra, e în regulă, dar oare poate fi interpretat drept fake news? Aceasta este întrebarea! Ori e zvon, ori e neadevăr, să stabilim și să nu o mai lălăim. Anchetați, domnule ministru cazul și vedeți cine și de ce a lansat „zvonul care nu este adevărat“ și în funcție de rezultat dispuneți măsuri, ca vinovații să plătească pentru toate fake news-urile astea de doi bani.

Sau, poate că în cazul ăsta faceți o derogare de la regulile impuse, considerând că e un fake news pozitiv! Ce spuneți?

Lipsa unei strategii coerente, a unei Opoziții reale în Parlament, a unor lideri de anvergură, dar și a animozităților existente pe toate palierele, fac din PSD un partid de pluton. Unul care, în loc să profite de guvernarea incoerentă și, uneori, diletantă a liberalilor, râmâne cantonat  în neputință și condamnat la o Opoziție de durată.

Singurul lucru care funcționează în acest partid, și încă bine, este disputa pentru ciolan. Fiecare așteaptă ca celălalt să gafeze, să spună o prostie sau se uite urât la colegul de lângă el pentru a-i da la meclă. După zicala cu capra vecinului, toți stau la pândă, așteptând momentul favorabil pentru a-l prinde pe celălalt descoperit. Se fac găști sau se refac cele vechi, în funcție de interese, discursurile patetice însoțesc fiecare declarație publică, se caută țapi ispășitori, se dau în gât unii pe alții.

Zilele acestea se cere demiterea lui Marcel Ciolacu de la șefia partidului. A lui Ciolacu și a lui Paul Stănescu. Culmea, nu o fac pesediștii de rând, generația nouă (oare o fi existând așa ceva în PSD?), ci unii care s-au făcut ori au făcut de râs partidul. Care au contribuit la folosirea sintagmei de „PSD, partid de hoți“. Unul dintre contestatarii vehemenți este deputatul de Arad Dorel Căprar, cel implicat în dosarul cu șpăgile din Vama Nădlac II.  Căprar îl face pe Marcel Ciolacu vânzător de țară. Da, ați înțeles bine, nu vânzător în piață de mărar, pătrunjel, ridichi ori salată verde și în curând de cireșe, fragi și mure, ci vânzător de țară, de neam, de istorie, de ce vreți dumneavoastră: „De ce ne vinzi, Marcele? De ce vinzi țara? Care sunt interesele tale?“, sunt vorbele grele pe care i le aruncă șefului său de partid. Uns cu toate alifiile, Căprar nu-l iartă nici pe Paul Stănescu: „Domnule Stănescu, după o singură vizită la DNA te-ai pus în genunchi, ne-ai trădat pe toţi şi ai fost lăsat în pace. La fel a facut şi Marcel Ciolacu. Se pare că dosarele despre care se vorbeşte că le ai la DNA, sunt mai grele şi apăsătoare decât ataşamentul faţă de PSD“. Știe băiatul ce știe, că și el a trecut pe acolo.

Viorica Dăncilă îi sare în ajutor lui Căprar, cerându-i demisia lui Ciolacu „pentru modul ruşinos în care a umilit românii!”, după adoptarea în Camera Deputaţilor a proiectului privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Da, Viorica Dăncilă despre care nădăjduiam să nu mai aud de ea decât în bancurile scoase pe seama ei cât timp a condus PSD și Guvernul României. După numai câteva luni de tăcere, de stat la cratiță, de dat cu mătura și șters praful de pe mobilă, Vioricăi Dăncilă i-a revenit graiul și este gata să îmbrace din nou armura de războinică, dar nu să se lupte cu cei de la Putere, ci să se ia de gât cu unii de-ai ei, semn că s-au umflat rău de tot tărâțele în vechii tovarăși într-ale ideologiei. Interesant moment.

Mai precis, managerul Institutului „Matei Balș” din capitală a venit cu două idei noi pentru a limita și mai mult răspândirea coronavirusului: bătrânii să fie izolați complet, iar dacă asta nu e posibil la ei în casă, atunci să fie luați și duși prin hoteluri sau alte unități de cazare, iar cei din grupa de vârstă 40-65 care pot lucra de acasă sau care au rămas fără serviciu din cauza pandemiei vor rămâne și ei „arestați” la domiciliu. Total!

La un calcul simplu, cei de 40+ sunt copiii celor de 65+. Și uite așa, două generații vor rămâne la mâna celor tineri. Că doar nu suntem atât de naivi încât să credem că vor exista suficienți voluntari din partea primăriilor și a altor instituții, ONG-uri și ce mai vreți voi care să ducă mâncare și medicamente la atâția oameni. Acum să vezi cum se vor înghesui nepoții, răzvrătiții ăia de 20-30 de ani, să facă piața și să bată farmaciile până găsesc leacul despre care bunicul sau bunica a zis că-i musai să-l aibă în casă.

Deocamdată planul lui Streinu-Cercel e doar la stadiul de plan, numit parcă ironic „Vacanța mare”, că altfel nu-i văd prea bine pe mulți dintre români. Noroc că a fost deja Paștele care le-a mai umplut mesele, că presimt că urmează o nouă perioadă de post pentru mulți dacă treaba asta va fi pusă în aplicare.

În PNL au apărut câteva mici disensiuni între premierul Orban și oamenii apropiați lui, în contextul în care ne așteptăm ca starea de urgență să se prelungească cu o lună, o lună și jumătate, Executivul este gata să anunțe primele măsuri restrictive la nivelul aparatului funcționăresc, ceea ce presupune șomaj tehnic pentru 15 zile și reducerea lefurilor demnitarilor, în semn de solidaritate cu oamenii de rând.

Violeta Alexandru, titulara de la Ministerul Muncii, este suspectată că ar fi dat la presă informația potrivit căreia salariile miniștrilor, secretarilor de stat și a altor categorii din apartul central vor fi diminuate cu 25%. Aceasta, în condițiile în care în partid nu s-a luat o poziție oficială. Orban se află între ciocan și nicovală: miniștrii fac presiuni să nu li se taie salariile pentru că ei muncesc, nu stau acasă, iar pe de altă parte, românii așteaptă să vadă despre ce solidaritate socială le vorbea premierul. Și liderii din teritoriu sunt pe aceeași lungime de undă cu membrii Executivului, transmițându-i lui Orbam să nu se atingă de bugetari dacă vrea ca PNL să nu aibă soarta PDL din urmă zece ani.

Deloc surprinzător, pentru că nu este prima dată când o face, europarlamentarul Rareș Bogdan reacționează, ca pe vremurile când era ziarist, în criza muncitorilor agricoli trimiși în Germania, cu încălcarea tuturor măsurilor de protecție prevăzute de Ordonanțele Militare. De la Bruxelles, lasă să se înțeleagă că nu are nimic împotrivă faptului că nemții vor să-și culeagă sparanghelul apelând la forță de muncă dinafara Germaniei, la fel ca și italienii din regiunea Veneto, limitrofă Lombardiei care este epicentrul Covid-19. Problema pentru Rareș Bogdan este alta și se referă la faptul că Guvernul Orban face compromisuri în timpul pandemiei: „Întrebarea este dacă noi suntem în situaţie de urgenţă, de ce am fi obligaţi să dăm drumul acestor oameni spre Germania şi ce alternativă le-am da în România”.

Pentru această poziționare oarecum în afara liniei impusă în Guvern, Rareș Bogdan a fost chemat de Orban să dea explicații pentru astfel de ieșiri în spațiul public.

„Faptul că doamna Merkel dorește să-și culeagă sparanghelul, iar domnul Kurz dorește să aibă 11.000  de oameni în servicii sociale, sau domnul Conte doreşte încă 16.000 de oameni la cules de nu ştiu ce prin Veneto, nu e problema mea. Problema mea e alta. Dacă România rămâne în continuare furnizor de forţă de muncă, de sclavi pentru Europa sau este în stare să absoarbă această forţă de muncă”, a declarat Rareș Bogdanm citat de Adevărul, după întâlnirea avută cu premierul României.

De urmărit dacă în săptămânile următoare aceste discuții „libere” în sânul partidului liberal se vor înmulți sau vor rămâne doar la  faza unei furtuni într-un pahar cu apă.

Analiștii politici cred că prima variantă este cea corectă, pe fondul insomniilor premierului care nu vor întârzia să apară.

Deocamdată, nu vorbim de o opinie oficială, ci doar de părerea ministrului de Finanțe. Referindu-se la starea națiunii, cu toate consecințele ce vor veni la un moment dat, Florin Cîțu este de părere că: „acest cost al crizei să fie suportat de toată lumea“, iar în privința tăierilor salariale, răspunsul pare ambiguu doar la prima lectură: „sunt multe forme de a reduce costurile aparatului public”. Deci, inclusiv tăierile de salarii și reducerea aparatului administrativ, despre care, în mai multe rânduri, liberalii au spus în trecut că este supradimensionat. În cazul de față, prea multă solidaritate l-ar putea costa pe Cîțu mai târziu.

Sigur, criza va trece într-o bună zi, dar cu cât se prelungește, cu atât mai rău va fi pentru PNL. Este cunoscut faptul, că după o perioadă îndelungată de stat la pat din cauza unei boli, organismul are nevoie de ceva timp de întremare. De a reveni la forma fizică de dinainte. Cam așa vor sta lucrurile și după perioada post-pandemie, cu deosebirea că, în cazul PNL, „bolnavul“ din povestea noastră, timpul nu mai are răbdare. În august Guvernul va trebui să majoreze pensiile cu 40% și să dubleze alocațiile copiilor. De unde face rost de bani în condițiile în care economia vine după atâtea luni de repaus? Nu-i treaba omului de rând acest lucru. El știe că trebuie să primească aceste majorări, pentru că așa i s-a promis înainte de îndepărtarea PSD-ului de la guvernare. Pensionarilor și părinților cu copii nu le pasă de „solidaritatea“ de care le vorbește acum Cîțu și nici chiar bugetarilor care, solidari cu alții, vor plăti costul crizei. În România, politica trece prin stomac. Unde mai punem că toate aceste probleme apar  înaintea alegerilor locale și generale care, nu ar fi exclus, să se desfășoare în același timp.

Revenind la cestiunea politică a zilei, observăm că PNL a început deja să piardă din procentele ale multe cu care era acreditat în iarnă. Potrivit ultimului sondaj efectuat de IMAS la comanda Europa FM, între 5-26 martie, doar 36,7% dintre cei intervievați ar vota cu PNL, dacă alegerile parlamentare ar avea loc duminică. Este o scădere de patru procente față de precedentaul sondaj, însă, a doua în câteva luni.

În treacăt fie spus, și PSD înregistrează o scădere ușoară față de luna februarie, de la 25,8% la 24%, semn că românii nu au uitat anii când la guvernare s-a aflat Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă.

În schimb, urcă în sondaj USR, la 12,5%, de la 10% și, mai ales, Grupul PLUS, de la 3,5 în februarie, la 6,5% acum. Și Pro România saltă, nu mult, dar important că se află pe un trend ascendent.

La sfârșitul lunii martie, Anvagarde a  realizat și el un sondaj ale căror rezultate trebuie să le dea de gândit mult liberalilor: 82% dintre respondenți sunt îngrijorați cu privire la direcția în care se îndreaptă țara, în vreme ce doar 17% dintre aceștia consideră că lucrurile evoluează într-o direcție bună.

În concluzie, pandemia va trece, miniștrii vor trebui să-și dea jos măștile, însă durerile de cap ale liberalilor rămân, ba chiar se vor transforma în migrene, dacă nu în ceva și mai grav.