15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Editorial

Ești necăjit că ne obligă ăștia să purtăm măștile de protecție peste tot? Păi n-ar trebui, că dacă îmi amintesc bine, matale te fuduleai cu ea și când nu erai obligat să o faci. Erau pe post de talisman. A! Alea dinainte erau mai ieftine și le puteai spăla în fiecare săptămână?  Da, așa, e, cu un leu luai măști de-ți ajungeau o lună. Le spălai cu săpun și apă călduță, le călcai și erau ca noi.  Ce să zic, frate, s-a prins și covidul ăsta că purtam de alea ieftine ca braga, și ce și-o fi zis guvernanții ăștia de acum „ce facem, bre, rămânem cu măștile pe stoc. Băgăm în faliment farmaciștii cum i-am băgat pe ăia din HORECA? Păi treabă e asta?” Ș-apoi, nu te supăra Gogule, renunță și tu la bomboanele cu lapte și la napolitanele cu cremă, că și așa ai diabet, și o să vezi că o să ai bani și de măști mai scumpe.

Cum, ai crezut că va fi altfel cu pesediștii la guvernare? Și de ce ai crezut tu una ca asta? Că așa or promis? Păi, și nu s-or ținut de cuvânt? Ți-au majorat pensia, nepoților le-au crescut alocația, șomerii primesc în continuare indemnizațiile. Tu ai vrea ca masca să coste tot 30 de bani, carnea să se ieftinească și facturile la gaze și curent să fie ca și până acum? Că așa au zis? Și tu i-ai crezut? Bă, Gogule, bă, cum poți să fii așa de naiv? Una e să dai din gură stând pe buza șanțului și alta e când ajungi la roata de cașcaval și borcanul cu miere. Ce dracu, ai îmbătrânit, dar văd că ai îmbătrânit degeaba. Păi gura pesediștilor n-ar mânca și ea o ciorbiță, dreasă cu ou și smântână? Păi vezi? Și atunci de unde bani pentru ciorbiță? Din buzunarele lor? Nu, bă, tot de la noi. Ăștia întâi ne dau și ne scot ochii cu de-ale lor, după care ne i-au înapoi, că n-or fi proști să lase statul ăsta în pagubă. Ne dau cu o mână și ne iau cu două, ce știi tu!

Și apoi, Gogule, ce atâta supărare și scandal pentru câțiva bănuți în plus pentru o amărâtă de mască? În loc să le rogi de sănătate că ți-au rotunjit ăștia pensia, tu bombăni toată ziua. Zău, dacă te mai înțelege cineva!

Colac peste pupăză, vine și ăla micu de la Moldova Nouă și-ți dă peste nas de nu te vezi. Torma, domnule, că de el e vorba. Adi Torma, sau Adiță cum îl alintă unii. Și auzi ce-o zis la Stanciu, Dani Stanciu, într-o emisiune: „Pe președintele actual (de matale e vorba, bre!) îl interesează doar Muntele Mic și Văliugul… Am văzut că domnia sa repară din gură Spitalul Marila”. Zău, mă, chiar așa să fie? Eu nu-l cred pe el, ci pe matale, nea Romi. Că ai dreptate când spui că zona se va dezvolta pe orizontală, poate chiar și pe verticală, odată cu noul spital de la Marila. Și o să vezi atunci langoșerii, hamburgerii, pizzerii, chioșcuri, terase, moteluri, hoteluri, pensiuni, drogherii, puhoi de oameni veniți la bolnavi din toate colțurile țări, ba chiar și din Serbia, care vor pune umărul la prosperitatea zonei prin practicarea turismului sanitar. Ce știu ăștia care te blamează pe toate drumurile…

Romi, dragă, nu fii supărat pe el când, la același Stanciu, (oare unde putea să o facă decât la ăla care toată ziua scrie de matale de rău), a spus că parcă ești parașutat în județul nostru, și că „le cam știe pe toate, le și face pe toate din gură, pune și botul la unele prostii pe care i le spun unii sau alții”. Bă, chiar așa? Parașutat? Altă comparație sau figură de stil nu a găsit și Torma ăsta? Eu înțeleg că e supărat că nu mai au BAC la Moldova Nouă, că umblă vacile prin oraș ca pe izlaz, că te are la rânză de când cu alegerile alea de anul trecut, dar parcă e prea mult, zău așa. Să spună despre matale că nu inspiri încredere, echilibru și credibilitate, că ești nociv și câte și mai câte… Sau că ai face bine să-ți dai demisia. Auzi vorbă la el, bă frate! Cum să-ți dai demisia, bă, cât timp te zbați toată ziua să ne fie nouă bine, să avem zăpadă și pârtii bune pe Muntele Mic? Doar așa să-i faci pe plac lui Adi Torma? Ei, drăcia dracului!

Romi, dragă, dacă îl vei aduce pe Adelin Tuță la Drumuri județene, să știi că vei face o afacere grozavă, demnă de un transfer gen Budescu, de la FCSB la Voința Lupac, ca să înțeleagă unii despre ce nivel valoric vorbim. Fii convins,  că vor exista suficienți cârcotași capabili să conteste transferul. Dar nu-i lua în seamă. Tratează-i cu indiferență, că altceva nu știu decât să troncănească cât e ziulica de lungă. Lor și celor care nu pot dormi noaptea de grija președintelui CJ, pune-le să asculte înregistrarea aia cu: „Toată lumea știe, Tuță e meserie” și o să vezi cum o să le închizi gura.

Ce mama dracului, dă-le peste fleoancă, să nu mai mănânce rahat altădată. Și spune-le de ce este în stare Tuță. Că, vorba aia, dacă îl pui să instaleze gazul, inclusiv la blocul matale din centrul civic al Reșiței, imediat își suflecă mânecile de la haină și se pune pe treabă. Dacă ai nevoie de un consultant în materie de ADI Inercom Deșeuri, Adelin e omul potrivit. Ești în criză de idei dacă vrei să construiești o clădire, o grădiniță de exemplu, ca să mă înțelegi ce vreau să zic, Adelin Tuță sau, Tuță Adelin, te scoate din belea. Or, ei, la ce se pricep? La ce sunt buni? Ar trebui întrebați și puși să răspundă: de ce CV-ul lor nu e nici măcar oul piciorului lu’ Adelin? De ce? Vă spun eu, pentru că domnul Tuță este harnic, este oltean descurcăreț care muncește zi lumină. Nu pierde timpul prin baruri și cafenele și nici nu stă la bârfe toată ziua. Nu stă să îmbârlige colegii, ci își vede de treaba lui.

Cum, Romi, te întrebi dacă s-o pricepe la asfalt, mixtură și alte ingrediente necesare unui drum județean? Ce mare scofală mai e și asta? Sigur că se pricepe la orice. La un moment dat se vorbea că era specialist în probleme de Aquacaraș, așa că, îți dai seama de ce e în stare.  Și chiar dacă nu știe, învață. În două, trei zile se pune la punct cu toate cele. Ascultă la mine ce-ți spun: ia-l că e bun. Nu te mai gândi la angajații din primărie, unde de vreo patru ani e tot director, că o să plângă după el. Nu e adevărat, nu-i cunoști cât de altruiști sunt. O să se bucure și o să se îmbete de fericire când vor vedea că unul de-al lor a făcut încă un pas spre gloria ce ți-o conferă Direcția de Drumuri Județene.  

Ia-l și nu te mai gândi, până nu ți-l suflă alții. Că ar fi păcat. Zău, așa!

Miercurea trecută, într-o pauză a ședinței CJ, managerul spitalului județean, Alina Stancovici, s-a luat în gură cu el. Și nu între patru ochi, ci în mijlocul galeriei opoziției. A ridicat tonul nea Romică, domnișoara Alina a făcut la fel. S-a zburlit domnul, nici domnișoara nu i-a rămas datoare. S-a stropșit don președinte, nu s-a lăsat mai prejos nici managerul. Și asta nu i-a picat bine la stomac lu’nenea cu funcție mare. Bine i-o făcut. Ce dacă e femeie? Femeile nu au voie să-i pună la punct pe bărbații care sar calul? Ei, drăcia dracului! Că e șef? Cu atât mai mult, să se învețe minte să se poarte frumos cu femeile și să nu mai confunde autobaza cu Consiliul județean.  

Romi, dragă, dacă ai de gând s-o dai afară pe manageră și să aduci pe altul în loc, de pe la Timișoara, Rozavlea sau Cîlnic cu management performant la purtător, vezi că o să-ți fie greu. Al dracului de greu. Au mai încercat liberalii să o dea la o parte, dar n-au reușit decât parțial. Domnișoara ocupă postul prin concurs și dacă îi cauți nod în papură pentru că te-a persiflat săptămâna trecută, află de la mine că nu-ți va reuși. Femeia e căpoasă ca orice sârb și nu se va lăsa cu una cu două. Va ataca decizia în instanță, instanța îi va da dreptate, tu iar o vei da din nou afară, instanța o va repune iar și iar, și tot așa până i se termină mandatul. Din războiul vostru vor avea de pierdut doar pacienții. Într-un final, pe tine o să te doară la bască și tot noi vom avea de suferit.

Dar poate ai un as în mânecă și nu știm de el, și atunci se schimbă datele problemei boierule, deși, mă îndoiesc să fie așa. Că știi ce ai declarat mai în primăvara anului trecut, atunci când îi luai apărarea domnișoarei manager: „Este o sincopă, (nu contează unde și a cui, n.r.) iar SJU nu are cum să îşi atingă obiectivele. Ori se schimbă legislaţia în privinţa arieratelor, ori spitalul îşi plăteşte datoriile. Însă este exclus ca noi, Consiliul Judeţean, să putem ajuta spitalul să ajungă cu conturile la zero astfel încât să poată accesa diverse proiecte“. Măi, Romi, ai impresia că s-a schimbat legislația în privința datoriilor sau că a dispărut sincopa? Și atunci, de ce vrei s-o trimiți matale la plimbare pe domnișoara manager? Doar așa să ne arați cine ești? Sau că ți-o închis gura în fața opoziției? Ce dracului, bă, Romi, te credeam om serios. Pe bune. Sau vrei să ne demonstrezi că ai rămas cu aceleași năravuri, să te cerți cu toată lumea și în anul ăsta? Trebuie să recunosc că la așa ceva ești bun. Cel mai bun. La alte chestii ce țin de managementul CJ ești mai slăbuț, dar la contre, certuri, scandaluri și ce-or mai fi ele, te pricepi ca nimeni altul!

Nu ne-am mai văzut de un an. Cred că de la prima conferință de presă, pe teren, pe care a făcut-o președintele nostru, Romeo Dunca. Îți amintești, nu? Cum să nu-ți amintești, că ai fost martor la discuțiile pe care le-am avut atunci cu nea Romeo. Păreai contrariat. Să mă fi înșelat eu? În fine.

Sincer, nu cunosc ce ai făcut în timpul ăsta, cu ce te-ai ocupat, cine, ce ți-o băgat în cap despre unii, alții din CJ și din presă de ai avut ieșirea aceea furibundă de dinainte de Anul Nou. De acolo, de la Timișoara matale, te-ai stropșit la noi ca la… să nu spun ce! Nu mă interesează faptul că ai făcut analiză pe text, cum se spune, legat de consilierii opoziției pe care îi cataloghezi drept: „dulăi cu ceafă groasă”, ci referirile făcute la adresa presei (a unei părți a presei, aia „ticăloasă”, nu?) despre care spui că exagerează şi prezintă totul într-o manieră maniaco-obsesivă. Vai, doctore, ce termeni elevați folosești! Și, mai spui: „Ceva de necrezut! I-au pus mâna-n gât (ca să nu spun şi… pe… organele perineale!), şi-l strâng, şi-l strâng, din prima zi a mandatului până în această clipă! Mai lăsaţi-l naibii să respire, măcar din când în când, să poată să-şi vadă de treabă! Vedeţi doar că-i încăpăţânat şi nu vrea să vă plătească…!” Urâtă exprimare, doctore, urâtă. Nici măcar eu, ca pamfletar, n-aș folosi-o! Hai, dacă ar fi fost vorba de o femeie, treacă, meargă, dar așa…

Domnule Purea, de unde știi matale toate ce le postezi? Ți-a șoptit o păsărică, nerăbdătoare să vină primăvara? De unde știi din ce pricină e încăpățânat Romeo Dunca? Sau doar îți dai cu presupusul. Te bagi singur în seamă. N-ar fi mai potrivit să îți vezi matale de treburile de la Spitalul Județean de Urgență Reșița, unde ești președintele Consiliului de Administrație decât să te legi de presa neplătită de Romeo Dunca? Ne-ai văzut pe noi, ziariștii, să-ți dăm sfaturi în ceea ce faci la spital? Să-ți spunem: fă asta și asta că așa e bine? Așa că, vezi-ți de treaba matale și nu ne mai învăța ce să scriem și cum s-o facem. Și nu te mai întreba dacă n-ar fi mai bine ca presa să nu mai participe la ședințele Consiliului Județean, că nu Dunca sau consilierii județeni decid una ca asta, ci legiuitorul. Mă mir că nu ai învățat lucrurile astea nici când erai membru de vază în partidul lui Dan Diaconescu, și nici când combăteai viguros de lângă Ionuț Popovici pe care astăzi îl încadrezi la categoria sus amintită. Dar, apropos, doctore, azi ești bântuit de doctrina liberală sau doar îți dai cu părerea?

Cât privește „imagine de talcioc într-un târg provincial…”, aici îți dau dreptate, doctore. Ceea ce nu au reușit Frunzăverde, Hurduzeu, Mustăcilă și toți ceilalți președinți pe care i-a avut CJ Caraș-0Severin, a reușit Romeo Dunca!

Ai avut la dispoziție un an să ne demonstrezi că vrei, că poți și că ești mai capabil decât toți ceilalți președinți ai CJ, la un loc. Susținătorii tăi feisbuciști ar putea spune că așa și este. Măi, Romi dragă, eu nu contest ce spun ceilalți care te cunosc în afara programului de lucru, dar, după mine, tu ai o singură mare calitate, și aia negativă, să intri în conflict cu toți cei care nu îți împărtășesc opiniile. Te-ai certat cu toată lumea: primari, parlamentari, șefi de instituții, ziariști, șoferi , de nici nu știu când ai avut timp să mai și muncești. Pentru tine, toți sunt hoți, netrebnici și vânduți dușmanilor tăi. Până și cu ai tăi din PNL ai intrat în clinciuri. Îți amintesc faza aia în care era să-l iei să la poceală pe unul care îndrăznise să se înscrie pentru funcția de vicepreședinte al CJ, așa,  să nu zici că le scot din burtă.

Sincer, ți-aș fi trecut cu vederea toate conflictele, toate certurile avute cu atâția oameni din administrație și politică, doar că la ultima ședință de CJ din acest an ai comis-o din nou. Urât, chiar. De data aceasta cu o femeie. Managerul Spitalului Județean de Urgență Reșița. Nici nu contează de la ce ți-ai ieșit din pepeni.  Auzisem că ești vocal în astfel de situații și nu am crezut, pentru că la conferințele de presă ești pita lui Dumnezeu, dar m-am convins asistând la dialogul pe care l-ai avut cu managerul spitalului, Alina Stancovici. Dacă în spațiul public, sala de ședințe a CJ, faci una ca asta, să te stropșești la o femeie, stau și mă întreb cum îi tratezi pe angajații CJ, în spatele ușilor închise? Dacă cu managerul spitalului te comporți așa, la ce să ne așteptăm în cazul muritorilor de rând? La ședința respectivă, în care un consilier județean îți tot repeta că o luaseși pe arătură rău de tot, ai avut ocazia să le demonstrezi  contrariul celor care te fac neam de manivelă. Să le arăți că ești, dacă nu un gentleman, atunci măcar un adevărat președinte de CJ, prin comportament și atitudine față de o femeie. Din păcate, ai ratat momentul.

Și îți mai spun ceva, domnule Dunca, pentru comportamentul ăsta nu sunt vinovați nici „lătrăii”, nici „dulăii cu ceafă groasă” și nici măcar presa „nepartinică”, mereu la pândă, așa cum încearcă să te scoată susținătorii care până mai ieri te bârfeau pe la colțuri.  

Sigur, eu nu-i contrazic pe cei care susțin că Anina  va deveni o stațiune turistică peste o sută de ani sau că muzeul ăla al mineritului nu va fi punct de atracție pentru turiștii din lumea întreagă. Și nici că localnicii plecați în Europa nu se vor mai întoarce acasă pentru a pune umărul la creșterea bunăstării orașului. Nu, domnule, eu cred și ce spunea domnul Ghiță (Românu) în urmă cu o săptămână la Gala de Excelență: „Pentru viitor avem în vedere câteva proiecte cu impact asupra dezvoltării orașului și a zonei…” Și îl mai cred și ce declara într-o publicație locală, cum că va băga gaz la Anina. A, nu gaz de încărcat brichete, ci gaz de gaz, să ne fie bine înțeles. „Transgaz are un surplus de gaz de 17.000mc/oră la staţia din Reșița pe care îl va da Aninei”, mărturisea primarul, scuze, consilierul, pentru publicația respectivă. Deci, problema gazului e ca și rezolvată. Mai trebuie să facă rost de conductă. Un  fleac de vreo 25 de kilometri. De unde bani? Ei, asta e bună. Are balta pește, pardon, găsește don Ghiță soluții. Important este să promiți, să le arăți oamenilor că, deși nu mai ești primar, îți pasă de oraș, ești lângă ei până la pensie și dincolo de ea.

Dar știți ce nu înțeleg eu oameni buni? De ce doar la Anina funcția bate gradul? Că și în alte părți există consilieri ai primarilor, președinților sau ce-or fi ei, dar niciunul nu se trezește vorbind în locul bossului. Cum ar fi să-i vezi pe consilierii lu’ don președinte Dunca bulucindu-se la declarații despre trenul SF, spitale, drumuri județene, procese și mai știu eu ce? E vorba de cherestea, nu? Toți își văd de lungul nasului și, eventual, se gudură pe lângă chief. Numai la Anina este invers. Viceprimarul, sau ce-o fi el, pare doar un umil slujbaș al statului și, culmea, chiar pare fericit să vadă cum domnul Gheorghe Românu își trăiește (de la sine putere) visul de a fi primar peste Steier, Sigismund, Celnic și străzile care coboară în rapel din vârf de munte. Că așa e în democrație, fiecare face ce visează noaptea!

În fine, am tresărit și, mai, mai să lăcrimez de bucurie când am văzut cum a început : „Sărbători fericite tuturor”. Adică, și celor care l-au votat, dar și celor care nu au pus ștampila pe pătrățelul în care era trecut numele lui. Și mi-am zis atunci: „Mare om, mare caracter, domnul președinte, că nu ține dușmănie, că ne iubește în egală măsură pe toți deși, unii dintre noi, îl bârfesc pe la colțuri, îl vorbesc de rău ori de câte ori au ocazia.” Cu toate acestea, el întoarce și celălalt obraz! Dau să citesc mai departe și îmi pică fața: „Dar și compasiune pentru turiștii care stau prin hoteluri la MMic căci azi nu putem skia.”

Bă, fir-aș al dracu’, deci, asta era. Pe don președinte îl ajunsese compasiunea pentru clienții lui de pe Muntele Mic și nu pentru oamenii ăia care fuseseră avertizați cu cod roșu de inundații pe Bistra, Timiș și Bârzava. Adică, tot mai aproape-i era maieul cu euroi de piele decât haina. Măi, nea Romică, tot la bani ți-o fost gândul și în ziua de Crăciun, că de oamenii ăia care se pregăteau să lupte cu avertizările meteo te-o durut în cot. Că dacă nu te-ar fi durut, ai fi postat un mesaj de încurajare, gen: „Fraților nu cedați că sunt lângă voi cu gândul și cu fapta.” Dar așa, te-ai văitat că din cauza vremii rele pe Muntele Mic turiștii trebuie să stea în hotel, telescaunul e înghețat bocnă, iar bani canci. Mai mult de atât, le-ai dat peste nas unora cu care te tot contrezi de când ai ajuns președinte: „Garajul mai așteaptă. La fel și dorința unora de a demola telescaunul în urma recursului care va tranșa lucrurile ți care se dorește a fi mutat pe la Craiova”. Ați înțeles? Nu tu mesaj creștinesc, cum se obișnuiește într-o astfel de zi, nu tu o vorbă de încurajare pentru cei slabi, nu tu un cuvânt de alinare.

Bă, nea Romi, las-o dracului, ăsta e mesaj de Crăciun, domnule? Bre, îți bați joc de noi sau ce ai vrut să spui cu procesele pe care le ai în cap? Nici măcar în ziua de Crăciun nu ai putut lăsa de-o parte disputele pe care le ai cu primarii, cu cei care gândesc altfel decât matale? Păi asta e vorbă de om pus să conducă județul: „Lumina să intre în sufletele tuturor cu ocazia sarbatorilor de iarnă căci nimic nu e mai greu de înfrânt decât răutatea unor oameni”. Adică, ce ai vrut să spui? Care lumină, care răutate? Hey man, explică-ne și nouă să nu murim proști.

Cât despre sarmalele, „să ne priasca tuturor chiar și celor ce le vor înghiți mai greu”, ce să mai zic…

De acum încolo, nu mai poți să te plângi în stânga și-n dreapta că doar te critică. Nu, după vezi, când faci fapte bune și el scrie frumos. Sigur, nu te laudă precum unii, dar nici nu sare calul. Atât cât să-ți priască caltaboșul, jumerile, sarmalele și piftia de sărbători. Nu e ca alții care te tot…aia, până-ți albesc dosul. El e ponderat, are pixul ascuțit, dar te asigur că îți apreciază munca la Consiliul Județean. Când ne mai întâlnim, mai vorbim de una, de alta, și întotdeauna își arată respectul față de matale. Pe bune. Uite, ultima dată când ai venit la redacția Express de Banat… Cum nu știi? Atunci când ai băgat capul pe ușă și l-ai chemat afară, mi-a povestit că l-ai impresionat, că așa frumos i-ai vorbit că nici lui nu-i venea să creadă.

Dar, apropos de gestul lui Dani Stanciu, crezi că l-au plătit ăștia de la PSD (Hurduzeu și Mocioalcă, și ăla la la PMP, Ionuț Popovici), să scrie frumos despre matale? Să-l fi sunat vreunul dintre ei și să-i zică: „Măi, domnule ziarist, mai ho cu atâta critică, că de acum suntem împreună la guvernare și nu dă bine la popor să ne tot ataci partenerul de Alianță”. Întreb și eu, că ăștia sunt în stare de orice. Ce zici? Nici tu nu știi, te cred. Că tot am stat și m-am gândit, cum, bă, așa dintr-o dată, să scrie atât de frumos, după ce un an ți-a tocat nervii zi de zi cu articolele lui. Nu prea se leagă. Da’, pe de altă parte, nici n-a prea avut  motive să scrie frumos. Că de chinuit, te-ai chinuit, dar ghinionul tău a fost că, atunci când ai făcut și lucruri bune, că nimeni nu zice că n-ai făcut, Stanciu era plecat în concediu. Ba pe la greci, ba în Egipt. Și, atunci, când să fii scris?

Auzi, știi ce-mi trece prin cap? ‘Oțule, nu cumva voi ați bătut palma, acu’ de sfârșit de an, să-și bage mințile în cap? Adică, tu i-ai dat un contract de la Consiliul Județean, cum le-ai dat și ălora care te fac frumos, harnic și deștept, iar el s-a pus pe treabă? Zic și eu, nu dau cu parul, că multe minuni se pot întâmpla în lumea asta: dușmani, dușmani și dintr-o dată frați. Știi ce spun? Nu, nu e adevărat?

Hai, măi, domnule președinte, nu te supăra, ce Dumnezeu, doar am întrebat, n-am insinuat nimic. Nu fi copil și nu mai sta supărat, că mintenaș vremea e de colindat, vorba ardeleanului și te trezești cu Stanciu la ușă și a lui colind: „Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați// Pită cu cârnați?”

La anu’ și la mulți ani, don președinte!

Dat afară din instituție, nea Ghiță a coborât până în stradă și, când s-a văzut că nimeni nu-l mai saluta, scoțându-și pălăria în fața sa, a făcut stânga-mprejur și s-a propus consilier al viceprimarului care, învățat să execute ordinele, s-a conformat pe loc. Consilier pe hârtie căci, în realitate, tot el este „domn primar”.  Nu mă credeți? Uitați-vă la înregistrarea de la Gala Premiilor de Excelență care s-a ținut miercuri seara la Anina și o să vedeți că puterea obișnuinței a triumfat în fața unei săli pline. Moderatorul manifestării, Marian Mesinschi, l-a prezentat drept „domnul primar Românu”, în timp ce Daniel Danu a interpretat rolul de subaltern spășit, care își cunoaște lungul nasului când vine vorba de respectarea vârstei și a funcției: „Când zic echipă, mă gândesc la domnul primar Românu care, prin ambiția care îl caracterizează, a reușit …”.

Acu’, fie vorba între noi, de la Marian Mesinschi n-aș fi avut mari așteptări, el fiind tipul de slujbaș credincios, care mâncă o pită albă ca director de casă de cultură și purtător de cuvânt al primăriei, și, atunci, cum ar fi fost să zică: „Îi dăm cuvântului domnului consilier al viceprimarului să ne spună două, trei vorbe?” Ar fi sunat ca dracu. În schimb, de la Daniel Danu, aveam oarece pretenții. Ar fi avut ocazia să ne arate că e primarul Aninei, nicidecum aghiotantul lui Ghiță Românu. Dacă ar fi avut sânge în instalație… Pe de altă parte, nimeni dintre oficialitățile județene aflate în sală – prefectul Cristian Gâfu și președintele CJ, Romeo Dunca, nu a avut tupeul să le spună celor doi: „Bă, nu-i mai spuneți domn primar, că asta sună ca o uzurpare a calităților oficiale”. Ca să nu mai spun de împricinat: „Gata, nene, ce-am fost am fost, acum sunt consilier și cu asta basta.” Mai mult de atât, Ghiță Românu a vorbit ca un veritabil primar când i s-a dat cuvântul: „Pentru viitor avem în vedere câteva proiecte cu impact asupra dezvoltării orașului și a zonei…”

Despre gala în sine, nu sunt prea multe de spus. Organizatorii – Primăria și Consiliul Local Anina -, au înmânat diplome și plachete la tot poporul. Inclusiv vrednicilor urmași ai lui Popa Tanda, ba chiar și comandantului poliției locale, pe considerentul că au contribuit la promovarea turismului local în lumea largă.

A, era să uit, Ghiță Românu a înmânat personal plachetele laureaților galei. În ce calitate? Eu până acum nu am auzit ca un consilier, oricât de tare și de deștept ar fi el, să facă așa ceva într-un astfel de moment. Vă las pe voi să vă dați cu presupusul.