15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Editorial

Să înțelegem că privata din școlile uitate de civilizație nu are nimic cu calitatea educației? Pe bune? Ați făcut dumneavoastră studii și cercetări în acest sens? Da? Nu am știut. Și? Ați ajuns la concluzia că succesul în viață nu are nicio legătură cu locul în care îți faci nevoile fiziologice? Ești tare, nea Sorine. Tare de tot! Și ai dreptate, nici în Elveția, și nici măcar în State nu există WC-uri în școlile în care învață (după exemplul matale), patru, cinci copii. Cred că te-ai uitat prea mult la filmele alea cu Winnetou, în care prichindeii indienilor se dădeau după un chiparos și se ușurau în pauza mare. Sau cu diligențe și cowboy, în care îl vedeai pe John Wayne întorcându-se cu spatele la camera de filmat, descheindu-și prohabul.

Și zici, nea Sorine, că e o problemă exagerată. Că i s-o cășunat lu’ nea Nicu Ciucă cu toilletele astea. Asta zic și eu. Altă treabă nu are, decât toilletele, de parcă copiii ăia nu se pot pișa și ei după câte un copac. Țara arde și nouă ne arde de rahaturi! Ai dracu oameni, don Sorin, ai dracu de nu au pereche!

Așa s-a întâmplat și la ședința ordinară de ieri a CJ, la un proiect de hotărâre privind rectificarea bugetară cu o sumă de bani luată dintr-o parte și mutată în alta, fără detalii și lămuriri pentru omul de rând. Și tot ca de obicei, Crina i-a cerut explicații lui Dunca care, deși mărturisea că era în formă maximă, bronzat și cu mintea limpede după vacanța de la mare, se uita când la Ciobanu, când la cei din Departamentul Economic, să i se șoptească și să fie salvat de la ridicol.

„Domnule președinte să înțeleg că mutăm niște cheltuieli de 3,1 milioane de lei dar nu știm unde se duc, l-a social-democratul. Rapoartele astea de specialitate trebuie redactate clar, pe înțelesul tuturor. Nu este obligația noastră, a cetățenilor care citesc un astfel de raport să se ducă la o altă hotărâre luată anterior pentru a înțelege despre ce este vorba. Ele trebuie redactate clar. Ce înțeleg eu care, zic că mă pricep cât de cât la administrație, luăm 3,1 milioane de lei de la capitolul «cheltuieli» și le dăm la alte instituții publice, dar niciunde nu se spune cât se duce acolo sau dincolo. Chiar este în neregulă chestia asta. Ori o facem voit, ori e din prostie.”

Spășit, Dunca a cerut Departamentului Economic să lămurească lucrurile. Explicația cu o adresă primită de la Finanțe privind asocierea CJ cu primăriile comunelor prin care va trece trenul cu hidrogen l-a scos din sărite pe Crina: „Domnule președinte, eu am știut din start că e o măgărie. Noi facem o rectificare de buget, luăm 3 milioane și ceva și îi mutăm undeva, însă noi trebuie să le explicăm cetățenilor, cu subiect și predicat, ce facem cu banii ăia? Unde îi mutăm? Îmi spune mie doamna că sunt pentru tren? Eu știu că pentru tren am bugetat cândva, din ăia 8 milioane de euro pe care i-ați avut în plus anul acesta. Dacă e așa cum spun eu, acum de ce-i mutați din nou?

Da, Crina poate că are dreptate, dare dacă două bătăi nu strică, cum se spune pe la noi, de ce n-ar fi bune și două bugetari pentru același lucru?

Până la urmă concluzia lui Crina a fost una de bun-simț: „Domnule președinte trebuie să mă luați consilier, fără pretenții financiare, că altfel nu se reglementează lucrurile. Dăm dovadă de neseriozitate. Nu putem veni așa, că la urma, urmei sunt niște acte publice. Raportul și expunerea de motive trebuie să fie complete pentru că aceasta generează legalitatea unei hotărâri care intră în CJ.”

În final, Dunca a cedat: „Aveți dreptate  domnul Crina, sigur că documentul ce trebuie să ajungă pe masa consilierilor trebuie să fie explicit, cu subiect și predicat.”

Bine zis, bă, Romeo, cu un singur amendament: fără virgulă între subiect și predicat…

Ai dracu ziariștii ăștia de cancan. Ei doar cu asta se ocupă, se duc la pont doar, doar te vor prinde când pupi pe stradă nevasta altuia, te scobești în cur sau în nas. Pe undeva îi înțeleg, că așa le e meseria, dar ce-o avut cu tine? Că nu ești nici manelist, nici, interlop, nici politician vero, nici fotbalist să trezești interesul lor. Crezi că „pretenarii” au plătit să te urmărească în concediu și apoi să te dea în gât? Eu nu cred, dar dacă tu zici, atunci așa să fie.

Bă, Romi, dincolo de toate, nu ți-am spus să te ferești de paparazzi? Să fii cu ochii în patru când intri într-un club, când traversezi strada, când cumperi un suc sau o vată pe băț, cum să ții cornetul cu înghețată să nu atragi atenția? Nu te supăra pe mine, nu numai că nu m-ai ascultat, dar ai și căutat-o cu lumânarea. Păi spune și tu, cum să fi reacționat bugetarul venit la odihnă la mare, când tu ai apărut pe plajă cu gentuța aia roz pe braț și doamna cu cățelu? Sau când omul de rând vede în trafic, niște craci scoși la aerisit pe geamul Touaregului Consiliului Județean. Cum?

Și mai e o chestie, bă, Romi, la banii pe care îi ai, ar fi trebuit să închiriezi o insulă de prin Oceanul Indian, unde n-ar fi fost paparazzi sau mai știu eu ce corespondenți de agenții de presă degizați în indigeni. Sau dacă ți s-ar fi părut prea scump, îți rezolvam eu o vacanță de șapte zile (nu cinci) all inclusive, la mine la Gogoșu. Aș fi vorbit cu ai mei, curățau plaja de la Dunărea mică, aia de la Balta Verde spre Porțile de Fier II. Acolo poți să faci plajă în curul gol că n-are nimeni treabă cu tine, nu e ca la Mamaia. Te cazau la coverca din capul viei, aer curat, apă, soare, scoici și melci de Dunăre, răsărit și apus de soare mai ceva ca în Maldive. Vorbeam cu Gogu al meu, te trecea Dunărea cu bacul sau bărcuța la Ostrovu Mare de unde puteai să admiri vasele de croazieră. Îți făcea Gogu ciorbiță de pește, de crăpșan și albitură românească, de te lingeai pe dește. Dar, așa… Ce să-ți facă, bă, Romi, dacă nu asculți.

A, era să uit, chestia cu datu-n gât de „pretenarii care sunt.” E posibil să ai dreptate, dar vezi că s-ar putea să nu fie din opoziție așa că, îți faci păcate dacă continui să crezi una ca asta.

Hai, pa și nu uit, la anu’ dacă vrei vacanță de neuitat, dă-mi de veste: Gogoșu, Dunăre, scoici, melci, covercă, ciorbiță de pește! 

Cum să glumesc? Am eu față de om pus pe șotii? Iau una bucată de ex preot: Mihai Marcian Costina. Toată lumea îl știa de slujitor al Domnului la Ciuta. Ciuta e satul de naștere al lui nea Ilie Sîrbu, care din popă, consilier la Seminarul Teologic din Caransebeș, a ajuns președinte de Consiliu Județean, la Timiș, senator, președinte de Senat, ministru etc. Și ce s-o fi gândit și popa Costina, pe când umbla la Bobotează cu crucea prin sat: „Bă, dacă nea Ilie a reușit, eu de ce nu aș putea. Ce, sunt mai prost decât el?” Că numai așa se explică de ce acu’ fo trei ani, popă fiind, îi îndemna pe enoriași să-i voteze pe pesedei în alegerile din 2020. Mergea cu echipa de campanie din casă în casă, promițându-le oamenilor că se va ruga pentru sănătatea lor și a copiilor dacă vor pune ștampila pe cei trei trandafiri. Totul sub sloganul PSD din acea vreme: „Siguranța unui trai mai bun”. Unde mai pui că pagina de Facebook îi era plină cu însemnele PSD.

Bineînțeles, un trai mai bun pentru ’mnealui, căci ce avea el cu ceilalți? Care trai o și venit la un moment dat, atunci când PSD au scos de la naftalină teza de doctorat a pesedeului: „Să dăm funcții la tot natul, că nu dăm de la noi”.  Și așa a ajuns popa Costina, așezați-vă bine pe scaun, director interimar la Muzeul din Caransebeș. Noroc că un pesedist mai răsărit și mai destupat la minte s-a întrebat cu voce tare: „Bă, ce are sula cu prefectura și popia cu arheologia și etnografia?” Și uite așa, popa Costina a bifat cel mai scurt mandat de director de instituție, de două-trei zile, de la Burebista încoace. De râsul cucilor, nu-i așa?

Și dacă o văzut că cu PSD nu pupă nicio funcție, ce s-o gândit părintele nostru: „Ia să-mi încerc norocul cu liberalii, că ăștia par în criză de membri și poate îi fraieresc să-mi dea și mie ceva acolo.” Zis și făcut. S-a lepădat de hainele preoțești și a bătut la ușa PNL-ului, cerând cu glas mieros să fie găzduit peste noapte. Și după o noapte dormită acolo, să vezi minune, dimineața, la cafea, a mărturisit cu emoție în glas: Marcel Vela este un bănățean care a făcut multe lucruri pentru județ și pentru România, este principalul argument pentru care am ales să intru în PNL. Cred că mă regăsesc acolo”. Cică așa i s-o arătat lui în somn. Și când o văzut că oamenii se uitau la el ca la Petrache Lupu de la Maglavit, a prins curaj și a continuat la fel de vijelios.

Îmi doresc să lucrăm toți pentru Caraș-Severin, că se tot vorbește de Banatul Montan, dar se face prea puțin. Mă voi implica în special pe zona Turnu Ruieni, pe Valea Bistrei. Vreau să dăm totul pentru cărășeni, eu consider că a venit și timpul tinerilor. E timpul să dăm un semnal pozitiv. Vedem câte a făcut domnul ministru pentru Caransebeș, numai câte vieți au fost salvate cu ajutorul elicopterului SMURD, ajuns la noi în județ datorită domniei sale, asta aș vrea să facem, să continuăm cu astfel de realizări.”

Don Costina, matale ai scris chestia asta? Speri cumva să ți se dea o funcție pe la județ ori o spui așa, dint tot sufletul? Nu știi încă. Deocamdată servești cauza partidului și la bine și la rău, la fel cum ai servit PSD. Bă, omule, de la Iliescu încoace, nu am mai auzit pe nimeni să debiteze atâtea inepții. Crede-mă. Era suficient dacă ai fi spus: „Mulțumesc, Marcel Vela!” Dar așa? Așa râd pretenarii de matale ținându-se cu mâinile de burtă…

UPDATE: E adevărat părinte ce zic noii matale colegi liberali? Că o să te pună șef la Cultură, dacă nu se poate la muzeul din Caransebeș? Doamne, ce blestem pe județul ăsta!

Așa, blamat cum e el, Georgel Simion făcu o nuntă ca-n povești, cu nuntași din popor, smeriți, oameni simpli și cu frica de Dumnezeu. Simplu, fără haine sofisticate de mii de lei, în cămăși cu altiță și ciucurei la mâneci, cu săndăluțe de mușama, dar curate și bine îngrijite, cu flori de câmp culese de pe dealul Măciucii, mă rog, o nuntă țărănească, țărănească. Autentică. Cu popi fără număr, de parcă am fi fost pe marea câmpie a libertății de la Blaj, cu bucate tradiționale românești.

Na, și tu acuma, cine o spus că nu a ajuns mâncarea la toți nuntașii? Ăia care nu au fost la fața locului. Păi vezi? De ciudă că nu i-a chemat și pe ei au scornit chestia asta cu mâncarea. Că au rămas  oamenii flămânzi. Sau că mămăliguța a fost nesărată, ciorbița trebuia acrită cu aguridă și nu cu borș, că tocănița a fost prea puțină, că brânzica n-a fost de la Becali, cum se lăuda înainte de nuntă, că au stat prea mult la coadă pentru o bucată de pastramă. Bă, frate, numai ifose, de parcă la mama lor a casă cu crescut doar cu icre de Manciuria, creveți, scoici, melci, homari și nu mai știu ce alte fructe ce cresc în apa mării. Le-a dat și Georgică ce a avut și el la îndemână, ce mama dracului. Să fi venit cu sandviciul de acasă, dacă se știau atât de pretențioși.

Hai, sictir, cum l-am auzit pe un susținător haurist. Cum să spui una ca asta, din moment ce pregătirile au fost pentru zece mii de nuntași, dar n-au venit decât fo trei mii? Ș-apoi, te-ai dus acolo să te distrezi, să asculți Phoenix, muzică populară autentică și să vezi pe propria piele cum e cu să urci dealul la Măciuca, nicidecum să te ghiftuiești până treci pe triferment. Că am auzit c-au fost și din ăștia care au dat la rățuște, dar și din ăia nemulțumiți că nu au zburat cu balonul ăla cald că era pe bani. 50 de lei tura.

E mult 50 de lei? Ia să-l fi chemat pe Romi al nostru cu elicopterul că ar fi rămas fără pensie. Crezi că nu venea Romi? Pariu că venea, că pentru bani ar face orice, doar că o fost în vacanță la mare unde a avut o ședință foto cu ăia de la Cancan! Și, nah, nu putea să renunțe la așa ceva!

La Reșița lucrurile sunt chiar simple. Cum te dai jos din tren, cum dai cu nasul de cele două piețe: Reșița Nord și Reșița Sud, după numele celor două stații CFR. Una mai acătări (Reșița Sud), cealaltă, uitată de lume. De la depărtare, pare o tabără de refugiați, cu  copertine „coapte” de soare, cu marfă expusă pe jos, cu câini care-și fac veacul acolo. De oriunde ai privi-o, din drum, dinăuntru, din dronă, de la nivelul tejghelelor îți dai seama că, săraca n-a mai văzut o reparație de o veșnicie. Unii zic că ultima vopsea dată pe stâlpii ăia ruginiți datează de pe vremea lu’ Mao, fostul administrator. Asta se întâmpla în urmă cu vreo 10-12 ani. Ăla da, meseriaș. Ce visa noaptea, făcea ziua. Dacă nu ar fi fost el, n-ar fi existat nici hala de la Reșița Sud, iar cea din Govândari ar fi ajuns ca vai de capul ei. A făcut-o boboc și ca să reziste în timp, trebuia doar întreținută.

Cât o fi costând un kil de vopsea, domnule administrator actual? O vopsea și vreo două-trei pensule? Mult? Nu ai buget pentru așa ceva? Hai să fim serioși, la banii pe care îi câștigi, aproape 10.000 într-o lună,  puteai măcar atâta lucru să faci. Să dai un exemplu pentru cei ce vor veni după matale: „Uite, domnule, stâlpii ăștia au fost vopsiți din banii lui Dorin Bistrian.” Măcar asta să fi făcut și tot ar fi fost ceva. Numai că, tălică, de vreo trei ani încerci să vinzi castraveți grădinarului și ne tot aburești cu nu știu ce mega, extra proiect de piață nouă în Govândari, care ar trebui să rupă gura târgului. Ai făcut și niște gropi, ai luat probe de pământ, ai întins ruleta în lung și lat, adică te-ai făcut că muncești, după care te-ai plictisit și ai lăsat totul baltă. Zi că nu e așa? Și atunci cine să te mai creadă domnule administrator? Cine? Că, vorba cuiva: abureli, Dorin Bistrian, abureli.

Sute de școli și grădinițe se vor (re)deschide fără a avea la dosar autorizație sanitară de funcționare, dar asta are mai puțină importanță. Alte mii de unități de învățământ din toată țara nu dețin autorizație de securitate la incendiu. Vi se pare exagerat numărul? Poate, însă nu e deloc așa, în condițiile în care doar în Caraș-Severin, mai bine de jumătate dintre ele (246) nu au așa ceva. Alte mii nu beneficiază de paznici ori de sisteme de supraveghere, în timp ce un număr mare de elevi de toate vârstele vor parcurge zilnic  pe jos distanța până la cea mai apropiată școală. Numai cârcoteli…

Veți spune: „și, ce-i cu asta? Pe vremea noastră ne făceam nevoile la privata din fundul curții, ne spălam la fântâna de lângă școală, iar drumul până la școală ni se părea floare la urechi pe lângă alte privațiuni din acele timpuri. Și pentru asta nu am mai murit.” Ei, nu mai spune. Dacă voi ați dus-o greu, vreți ca și copiii ăștia s-o ducă la fel într-o școală fără autorizație sanitară sau de securitate la incendiu? Îi vedeți pe ei, sărăcuții, venind la școală pe jos, să-și ducă în spate ghiozdănelul sau ranița, pardon, rucsacul ăla de 300 de euro? Ce ar zice Europa dacă nu ne-am conforma și nu am intra și noi în pas cu lumea bună? La asta nu v-ați gândit?

Sigur, nu este totul perfect. Poate nici anul viitor, nici peste doi sau trei ani. Țara e săracă și nu are de unde să tot dea pentru una, pentru alta. Important este că, din puținul lor, politicienii vin cu încurajările lor sincere și nedisimulate, precum deputatul PSD Marius Damian: „Tot ceea ce îmi doresc să îi anunț pe elevi și pe părinți este faptul că ne dorim nespus de mult ca numărul celor care promovează examenul de Bacalaureat să fie în creștere pentru a putea urma cursurile unei facultăți. Ne dorim să nu mai avem parte de un grad atât de ridicat de elevi care abandonează școala și încercăm să facem tot posibilul pentru a le veni în ajutor. Îmi doresc ca și elevii care au renunțat la școală în perioada pandemiei să își dorească să reînceapă cursurile, iar abandonul școlar să fie în scădere”.

Ptiu, ce le mai zici, nea Marius. Ca un om bătrân și înțelept. Păcat că nu îi auzi pe copii cum îți mulțumesc în cor pentru că te gândești la ei într-un moment atât de festiv și emoționant!

Informațiile  (par)venite pe cale orală și răspândite prin intermediul cetățeanului de rând care își oblojește oasele în apele termale lăsate nouă cu limbă de moarte de înaintași, dezvăluie un pui de scandal loco, în sensul parafrazării vorbelor lui Alex Lăpușneanu, care au făcut istorie în spațiul carpato-dunăreano-pontic. Bineînțeles, în loc de capul lui Moțoc, se vrea căpățâna altcuiva. Sincer, nici nu mă interesează al cui doască ar putea fi și nici măcar miza acestor neînțelegeri mărunte. Cum de altfel nici nu-mi pasă dacă protagoniștii sunt sau nu cantonați în două grupări, așa după cum se aude: ultrașii pro Vela și adepții gurului Dunca, grupați la peluza sud.

Cert este că, ieri, pe la ceas de chindie, onorabilul domn consilier județean, Doru Coșei, a ieșit în lume cu o precizare strict necesară, în condițiile în care numele ’mnealui apăruse pe Facebook cu câteva ore înainte. Iată cu ce vorbe a încercat să picteze viitorul pe Valea Cernei: „Nu intenționez să candidez pentru fotoliul de primar și nu am ambiții ascunse, voi completa în 2024 experiența mea politică cu încă un mandat de consilier județean, bineînțeles dacă colegii mei din conducerea PNL CS mă vor sprijini”.

Ce să zic, frumos din partea matale, domnule Doru. Să nu râvnești la postul altcuiva (în cazul de față de primar) echivalează cu perceptului biblic, cel cu nevasta aproapelui tău deși, dacă stau să mă gândesc, nu cred că există politician care în ființa lui nu și-ar dori să ajungă în locul șefului și nici bărbat care să zică ba când vecina îi zâmbește ostentativ, așteptându-l seara la portiță. Repet, nu mă interesează ce a gândit în momentele în care a așternut pe monitorul computerului acea mărturisire, însă remarc modestia cu care își privește viitorul: „Nu am ambiții ascunse, voi completa în 2024 experiența mea politică cu încă un mandat de consilier județean…”

Ei, cu vorbele astea (experiență politică, ambiții) mi-ai dat în cap, domnule Doru. Ce mare filosofie e să fii consilier județean. Mai ales când ești de partea majorității. Mare scofală să stai tolănit în fotoliul ăla de la Consiliul Județean și să ridici mâna la comanda lui Romeo Dunca. E adevărat, uneori faci scurtă la mână de la atâta ridicat. Măcar atât, o dată pe lună, că nu o faci moca și nici pentru binele meu și al populimii, ci pentru cardul tău. Să nu scoți un cuvânt la ședință, dar la sfârșit de lună să încasezi o indemnizație de 1.000 de lei, e totuși ceva. Că pe mulți dintre colegii matale nu i-am auzit măcar o dată să zică ceva în acești doi ani de mandat. Bă, o dată, o singură dată să spună ceva de la ei din cap. Și, atunci, domnule Doru, ce experiență politică trebuie să ai, să ajungi consilier județean? Bineînțeles, în afară de cea a ridicatului mâinii la comanda lui Dunca?

Au trecut doi ani din mandat și mai mult ai fost pe la televiziunile naționale pentru năzdrăvăniile tale decât la birou. Sunt bune și astea, nu zic, dar ce-i prea mult strică. Ai ajuns de comedie, dar nu ar fi bai că, la urma, urmei, ce-și face omul cu mâna lui (știi tu ce înseamnă), doar că faci de rușine și județul. Să se vorbească despre el în toată țara. Că mi-a povestit mie un amic care a fost la mare și vecinul de șezlong l-o întrebat într-o zi de unde e. „Din Caraș-Severin”, i-o răspuns prietenul, iar ăla i-a replicat, zâmbind ironic: „De la Dunca, ăla care cară nuntașii cu elicopterul?”. N-o zis nimic de Reșița, de Cetatea de Foc, de Semenic, ci de Dunca. Ăla care cară, nu mai spun ce! După vorbele alea la mișto spuse de un moldovean din Vaslui, amicul meu s-a încuiat de rușine în cameră și n-a mai ieșit afară până când s-a întors acasă.

Și învață-te, bă, Romi, să vorbești frumos cu femeile. Dă dovadă de bărbat umblat prin lume, de președinte de Consiliu Județean, nu de manelist ori de manivelă. Vorbesc de manivelă de „Carpați” și „Buceagă”. Că astea sunt vorbe ce le-ai spus despre Alina Stancovici? „Nu mai comentez emoțiile doamnei Alina Stancovici. Mesajul transmis de aceasta din toți rărunchii, seamănă mai degrabă cu strigatul disperat al unei amazoane când ceata de războinici veniți să o ia prizoniera, o rup la fugă doar de groaza de a nu rămâne cu ea.” Tu te auzi ce spui sau o zici doar ca să te afli în treabă?

Bă, Romi, de la tine am pretenții. Așa se spune despre o doamnă? La tine, la cabana aia a ta de pe munte, poți orice, chiar să faci tumbe, dar cu o femeie, nu. Fii, bă, manierat, chiar dacă tricoul și blugii te prind mai bine decât costumul care te strânge pe sub subsuori. Nu ne mai arăta pe Facebook cât de ghizdav ești tu. Că nu ești, ascultă la mine ce-ți spun. Că dacă ai fi, nu ai vorbi așa cu o femeie. Și dacă mai continui așa, din președinte de Consiliu Județean te vei transforma în comediant de vremuri noi. În stud-up comedian, cum se spune în termeni artistici. Treaba ta, să nu zici că nu te-am avertizat!

„Am auzit că vreți să schimbați legea privitoare la examenul de bac. Să băgați ca materie obligatorie gramatica. Băgatio unde vreți dv, la promovarea în clasa a 5 s-au la capacitate, dar nu la bac, că nu e okey. Nu e okey pentru că în loc să ne ajutaț să luăm mai ușor bacul mai mult v-ă bateți joc de noi, de tinerețea noastră și de visurile pe care le avem. Dc so băgați la bac cât timp nu are niciun rost. Că gramatica asta care nu e nici despre poeți nici despre scritorii s-au domnitorii e la fel de grea ca matematica. Nu ne împotrivim la progresul în școala românească,  dar materia asta să fie obligatorie pentru ăia care vor să se facă profesori nu pentru noi cei mulți care ce treabă avem noi cu gramatica după ce terminăm școala? Că noi ne croim alt drum în viață, în spania, Anglia și în alte țări din lume iar acolo nu ne trebuie gramatică să ne înțelelegem cu oamenii ăia.

Și apoi domle ministru vați gândit vre un moment la faptul că mulți dintre noi n-o să mai punem în viața noastră mâna pe un pics s-au creion? V-ă spunem noi Ever. Că în viața noastră no să vorbim gramatical, cu liniuță, virgulă și două puncte. Că la angajare patroni nu ne  intrebă cu ce nota la gramatică am trecut bacul. Și nici dacă o să ajungem în parlament nu ne trebe gramatica că acolo e cu ridicatu mîini cartelă de vot și card de bancomat.

Domle Ministru,

V-ă cerem încă odată și încă odată să meditați bine și corect la tot ce va-m spus. Că neam săturat să fim o nouă generație de sacrificiu să râdă de noi ăia dinaintea noastră arătândune cu degetul că suntem proști proștilor de am ajuns cobai politicienilor.  Nu v-ă stirbim autoritatea și nici nu vrem să creem un precedent. Vrem doar să reveniți asupra punctului din legea aia referitor la gramatică. Scoate-ți-l de acolo și vă promitem că vom face tot ce ne stă în putere să devenim cetățeni onești ai acestei țări ori unde neam afla în această lume, fără ca cineva să se prindă că habar navem de gramatică!”

Cu respectele noastre,

Un grup de tineri de pe Facebook, instagram și Tik Tok

Deunăzi, citeam ce spunea un fan Cătă Drulă, plin de entuziasm: „puțini, dar buni”, cu referire la faptul că pleacă drojdia și rămânea spuma.  Așa e, bă, doar că la voi e prea multă drojdie și din ce în ce mai puțină spumă, din moment ce vă tot pleacă lideri de organizații, primari și parlamentari. După principiul ăsta, într-o zi veți ajunge vecini de palier în sondajele CURS cu PMP căci, în loc să treceți pe drojdia de Bragadiru, să mai creșteți de un deget în ochii alegătorilor, vă certați ca chiorii până va exploda mămăliga în voi.

 Acum problema nu e că pleacă, ci încotro se duc. La ce ușă ajung să bată, să primească găzduire peste noapte. Nu de alta, dar există pericolul de a cădea din „lacul” lu’ Drulă în „puțul” lu’ nea Daci Cioloș, că înspre PNL nu se pot îndrepta din motive de doctrină, de parcă ăștia care promit că salvează țara ar avea așa ceva. Și nici vorbă spre PSD după ce vicele Ghinea a rostit următoarea frază despre ministrul actual al Sănătății: „Rafila, pentru căcaturile spuse despre mine, pentru onoarea mea o să mor cu tine de gât! Tu chiar furi banii de acolo. Lupa e pe tine. Iexpertule!”

Măi, Andrei Plujar, tu care ești ca Ioan fără de țară, adică fără primari, fără consilieri, fără funcții în județ, fără nimic, nimic, tu ce părere ai despre vorbele colegului tău Ghinea? Eu îi înțeleg supărările, căci nu e ușor să renunți la postul de europarlamentar și să te lași prostit și ademenit cu funcția de ministru și nici să privești ca fraierul de pe margine, uitându-te la pesedeii care se înfruptă din munca ta de la Bruxelles. Crezi că e frumos cum s-a exprimat? L-ai sunat să-i spui că nu e bine și nici corect să te adresezi unui coleg de parlament ca un birjar din Bucureștiul lui nenea Iancu? Nu ai curaj? A, scuze, am uitat tu ai meciul tău cu Tabugan, nu-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala. Băiat isteț, ce să zic, care tot speră că va ajunge și el ceva la județ. Cu ajutorul partidului, cum altfel?