15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Opinie

În cazul lui Torma lucrurile stau așa: un anume Iuliu Cristian Damian a contestat dosarul cu candidatura depus la Biroul Electoral de Circumscripție. Instanța Judecătoriei Moldova Nouă a respins contestația, însă contestatorul a făcut apel. Tribunalul Caraș-Severin a avut nevoie de două zile să studieze dosarul și să soluționeze contestația. Dacă ieri judecătorul a solicitat dosarul original de la BEC, astăzi instanța a admis apelul contestatarului și, ca atare, a respins și candidatura la primărie a lui Adrian Torma.

În ceea ce privește încetarea mandatului de primar a lui Felix Borcean, aflăm amănunte din comunicatul Prefecturii, de vineri, 21 august 2020, iar acest lucru s-a întâmplat „ca urmare a propriei voințe, prin asumarea propunerii de candidatură ca și candidat independent, respectiv fără a fi membru al unui partid politic, acesta fiind ales primar în anul 2016 pe lista PNL“. Comunicatul nu precizează cine va prelua prerogativele de primar până la sfârșitul acestui mandat.

Borcean spune că în data de 18 august a primit o Adresă de la Autoritatea Electorală Permanentă, cea care se ocupă cu desfășurarea alegerilor, prin care este asigurat că „dobândirea sau pierderea calității de membru de partid politic nu creează privilegii sau restrângeri în exercitarea drepturilor cetățenești.“

Revenind la Adrian Torma, să spunem că lucrurile par cât se poate de ciudate, parte dintr-un SF politic, demn de o minte diabolică. Contestatarul și-a postat pe Facebook o înregistrare în care își justifică gestul. La prima vedere, nimic spectaculos doar că, în data de 21 august, acesta a postat o fotografie pe Facebook în care apare alături de celebrul polițist Traian Berbeceanu, consilierul ministrului de Interne, Marcel Vela. Mesajul lui Iuliu Cristian Damian spune totul: „Dragi prieteni și foști colegi din Timișoara, vă mulțumesc din suflet că sunteți lângă mine și îmi oferiți consultanță juridică pentru ambiția mea de a apara interesul cetățenilor din Moldova Nouă! Nu mă așteptam să aflu atâtea informații fără voi! Copilul din mine vă salută și îmbrăţişează căci în felul acesta protejați cu sfințenie amintirile copilăriei mele, de aici , din Moldova Nouă!“

Curat murdar, coane, cum ar spune nenea Iancu. Torma, liberal până la un punct, plecat cu scandal din PNL. Borcean, liberal până la capăt, semn că nu a avut de gând să se înscrie în alt partid. Cine urmează la rând?

S-au trezit cu noaptea-n cap, au făcut treabă bună, cât să le asigure familiei traiul pentru o săptămână, două, dar când să zică Doamne Ajută, au apărut ca din pământ zeci de polițiști și jandarmi veniți tocmai de la capitala de județ, care i-au somat pe „traficanții“ de ciuperci și afine. Luați ca din oală, aceștia au recunoscut tot. Că fac parte dintr-o rețea periculoasă, care funcționează ilegal de sute de ani, după modelul celor din Sicilia, că pentru ei ciupercile și afinele sunt ca și drogurile pentru cartelul de la Medellin.

Cu misiunea îndeplinită, polițiștii au trecut în inventar o captură 86 de kilograme de ciuperci și 512 kilograme de afine, totul în valoare de 6.900 de lei. Asta da lovitură! Traficanți puși cu botul pe labe, marfă confiscată, 14 sancțiuni contravenționale. Și totul în doar cinci ore! Iar ca totul să semene cu o acțiune de mare succes, a fost anunțată presa, să afle toată lumea despre această ispravă demnă de o știre gen Breaking News.

Fir-ar mama ei a dracului de viață. Bă, Poliție Română, tu cu rahaturi de asta te ocupi? Să-i iei pita de la gură ăluia care trage cât e ziulica de lungă ca un bou, să câștige și el un ban cinstit? Tu știi, bă, Poliție Română, cum se culeg afinele? Cu cât chin se aduna un kil, două? Nu știi și chiar dacă știi nu te interesează. Pentru tine contează amenzile date, raportările de toată jena, nimic altceva. La amărâții ăia ți-ai găsit să-ți arăți mușchii și pulanele? Altceva mai bun de făcut nu ai, decât să-i cauți pe ăia în jeb ca să vezi dacă nu au ascuns o mână de afine? Așa rău ai ajuns? Sau, tu, Poliție Română, ai terminat cumva, și nu știm noi, cu traficanții de țigări, cu tăietorii de păduri, cu proxeneții și clanurile țigănești care fac legea peste tot?

Domnule Vela, temperează-i domnule pe ăștia care se cred mari polițiști. Spune-le, domnule ministru, că pe Semenic și Muntele Mic e plin de „traficanți“ de afine și ciuperci, care își vând marfa în piețele din Caransebeș și Reșița. Lasă-i, domnule, să trăiască și ei. Că nu sărăcesc bugetul statului și nici nu îmbolnăvesc populația. Astea sunt produse bio cu care ai crescut și matale până a nu ajunge domn mare. Explică-le, domnule Vela, ălor care dau amenzi fără să gândească sau doar pentru că avem o lege strâmbă,că dacă nu ar exista aceste rețele de „traficanți“, ciupercile, afinele, fragii și celelalte fructe de pădure ar putrezi. Asta vreți?  Mai bine să putrezească decât să le culeagă amărâții ăia? Ce dracu’, domn ministru, oameni suntem!

Dar și așa, ceva mai patetic, mai siropos și mai demn de serialele turcești și indiene nu am văzut în ultimul timp. O luptătoare dârză, neînfricată, altruistă și cu dragoste nețărmurită față de semenii săi face pasul înapoi. Hărțuită de sistem și de politicienii misoginii. Eroina de pe Jiu sau personajul feminin de la revoluția pașoptistă ar fi lăcrimat de i-ar fi fost contemporane. Și asta doar pentru că, Luminița Jivan a dus propria-i luptă cu acele persoane care „nu au un gram de bun simț“, iar ea nu poate concepe să fie alături de niște persoane care, prin acțiunile lor, s-au poziționat împotriva cărășenilor și care acum vin să le ceară voturi!

Vai, ce le spui de la obraz, dragă Luminița. Ești impresionantă! Ce-i mai spoiești din cuvinte bine ticluite, dar care dor mai ceva ca upercutul primit în bărbie de un boxer. Îmi pare rău că nu dai nume, să fi aflat tot Banatul de Munte cine te-a făcut să-ți iei valea dintr-un partid pe care la un moment dat îl aveai la degetul mic. Îți mai amintești cum îți pupau toți mâna și se te făceau cea mai frumoasă, mai deșteaptă și mai pricepută dintre toți parlamentarii de Caraș-Severin? Noi, ziariștii, dar nu numai, bănuim la cine te referi și, dacă nu e cu supărare, confirmă-mi dacă e vorba de cel care, cândva, te-a luat de mânuță și te-a dus la București, povățuindu-te cum să te porți cu oamenii ăia străini, arătându-ți la ce uși să bați și care mai apoi te-a prezentat ălora din Ministerul Dezvoltării, te-a susținut să urci treaptă cu treaptă în funcții de partid și te-a pus pe lista de la Camera Deputaților. Fără el, ai fi rămas în continuare să faci cafea la sediu.  

Măi, dragă Luminița. Dar de ce nu ne spui tu adevărul până la capăt legat de plecarea din PSD Caraș-Severin? Așa cum te lauzi cu realizările tale de deputat, fă-i pe oameni să înțeleagă că ești judecată în dosarul șpăgilor din Vama Nădlac 2 pentru comiterea unei infracțiuni de folosire a influenței sau autorității de către persoana care ocupă o funcție de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite. Spune-le oamenilor lucrul ăsta și ei vor înțelege că nu ești atât de pură și neprihănită, politic, cum altfel? pe cât te lauzi. Nici măcar victimă, așa cum te dai. Spune-le oamenilor cum chestiile astea sunt încadrate la fapte de corupție și ele au fost săvârșite nu pentru ca să le fie lor bine, ci doar ălora din gașca ta.

Și mai spune-le oamenilor cum tot ai încercat, și după ce ți-ai dat demisia de la șefia PSD Caraș-Severin, să-i convingi (din prea multă dragoste pentru partid!) pe primarii și viceprimarii cu care ai lucrat să plece din PSD și să se ducă la PNL. Ți-e rușine să recunoști asta? Să nu-ți fie. Un bun creștin, cum ești matale, și care tot la două vorbe îl invocă pe Dumnezeu, nu ar ascunde adevărul sub preș. Recunoaște că gestul tău este unul disperat, cauți o soluție să scapi de dosarul în care ești judecată. Cauți un partid care să te ajute în schimbul unor favoruri. Doar că, măi, dragă Luminița, chiar dacă scapi de belele în care ai intrat pe vremea în care te credeai Dumnezeu al acestui județ, tinicheaua tot îți rămâne atârnată. Ești compromisă definitiv din punct de vedere politic, drept pentru care, zic: apucă-te să faci zacuscă și dulceață, să pui pe iarnă zarzavaturi pentru ciorbe, să inventezi rețete de mâncare și alte chestii ce țin de o gospodină și poate ți se vor ierta toate cele făcute cu sau fără voia ta în anii când te afișeai la braț cu Cuc, Dăncilă și Dragnea.

Este președintele Organizației Județene a PNL și senator. A fost secretarul Senatului României. Ministru de Interne și, la un moment dat, pe vremea stării de urgență, al doilea om în stat.

Între alte funcții avute sau pe care le mai are: membru al Consiliului Eparhial al Episcopiei Caransebeșului și președinte de onoare al Clubului de Vânătoare și Pescuit Caransebeș.

A fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios în grad de Ofițer” în anul 2000, de către președintele României Emil Constantinescu și a primit Ordinul „Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989” de la președintele de atunci al României Ion Iliescu, în anul 2004.

Papa Benedict al XVI-lea i-a conferit în anul 2010 Diploma de onoare a Cetății Vaticanului, Consiliul Local Oțelu-Roșu i-a acordat în anul 2000, ca Prefect, titlul de Cetățean de Onoare, Episcopul Caransebeșului, PS Lucian, i-a conferit în anul 2010 Ordinul și Crucea Miron Cristea, iar Patriarhul României, PF Daniel, i-a decernat în anul 2010 Ordinul Stephanus Magnus.

Dacă se vor mai inventa alte funcții, ordine și titluri cu siguranță că Marcel Vela va avea parte de ele.

De parcă toate acestea nu ar fi fost suficiente, unde credeți că îl întâlnim zilele astea pe președintele de organizație județene, ministrul, senatorul Vela? Pe listele de la alegerile locale de la Primăria Caransebeș și Consiliul Județean unde este în cap de tabele. Sub el, cei doi candidați, Andra Pleșa și Romeo Dunca.

Sigur, e o șmecherie politicianistă, să te pui primul pe listă, să tragi după tine partidul și oamenii care candidează. Să păcălești electoratul , făcându-l să creadă că votează pe cel mai bun și când încolo nu este așa. Și alte partide procedează la fel, nu doar PNL. Întrebarea care se ridică, dacă nu ar fi Marcel Vela, Organizația PNL Caraș-Severin ar mai exista? Nu de alta, dar parcă nu este normal ca acesta să fie în toate și peste tot, în timp ce camarazii săi să tacă. Să tacă mereu precum lebăda din poezia lui Lucian Blaga!

PNL, de exemplu, merge la locale cu doi foști primari condamnați, cu suspendare, pentru fapte de corupție. La Luncavița cu Ioan Velescu, iar la Prigor cu Pavel Verindeanu. Cei din PSD nu se lasă nici ei mai prejos, că nu or fi mai proști ca alții, mizând pe Ioan Borduz, la Fârliug, și Viorel Roșca, la Brebu, primari în funcție, dar condamnați în urmă cu șapte ani pentru deturnare de fonduri europene, respectiv, fraudare de fonduri APIA. În fine, la Oțelu Roșu, reapare, pe lista PMP, „Împăratul“, Iancu Simion-Simi, care a „absolvit“ un maters la Popa Șapcă, de 1 an și șase luni, alături de fostul coleg din PDL, celebrul Romica Anculia, specialist în fraudarea subvențiilor APIA.

Accept că partidele sunt incapabile să găsească oameni cinstiți, demni de o astfel de responsabilitate, că  oamenii valoroși nu se bagă în cloaca asta politică, dar nu-i înțeleg pe Ion Velescu, Pavel Verindeanu ori pe „Împăratul“ Simi cum de nu le este rușine să vină în fața localnicilor, să le cerșească votul. Ce să le spui acestor oameni, după ce ai fost judecat pentru hoțiile tale? Că au fost dosare instrumentate la comandă politică? Că ai avut un moment de rătăcire și nu ai știut ce faci? Câtă nesimțire poți avea să uiți trecutul în care ai fost condamnat ca un borfaș de rând, să uiți zăngănitul cătușelor și boxa acuzațiilor, arestul Poliției ori celula penitenciarului? Aici nu e ca în poezia cu „Cățeluș cu părul creț“,  să te juri că nu mai furi și să-i duci pe alegători cu zăhărelul. Gata, ai greșit, dă-te la o parte și scrie-ți memoriile. Sau, ieși la poartă seara și uită-te la cine mai trece pe drum.  

De asta zic: stați, bă, în banca voastră și vedeți-vă, d’ale lumești. Mergeți la biserică și mulțumiți-i lui Dumnezeu că ați scăpat doar cu condamnări cu suspendare. Apucați-vă de cules prune la Luncavița, Prigor ori Glimboca și faceți răchie, că sunteți mai câștigați așa. Ajutați-vă nevestele să facă magiun, compot, bulion, să pună murături pentru iarnă. Mergeți în pădure și aduceți-vă lemne pentru foc, că acu’ se pune neaua. Puneți mâna pe coasă și faceți și voi ce face orice om gospodar. Nu mai visați cai verzi pe pereți și lăsați dracu ambiția de a vă întoarce acolo unde v-a fost cald și bine.

Primăria e pentru oameni cinstiți, nicidecum pentru unii ca voi, chiar dacă vă „lăudați“ că ați fost condamnați doar cu suspendare.

Nu trebuie să călătorești ca să te convingi de toate acestea. Este suficient să deschizi Facebook, acolo unde în satele și orașele țării, și ale județului nostru, economia duduie mai ceva ca în vremurile cincinalelor în patru ani și jumătate. Fiecare primar își laudă onestitatea și își cântă hărnicia pusă, cum altfel? în slujb cetățeanului purtător de vot în alegerile din septembrie.

De pildă, primarul comunei Căvăran, Daniel Boambeș, ne prezintă pas cu pas stadiul lucrărilor de modernizare a drumului ce leagă centrul de comună de satul Peștere. Într-o zi ne-a vorbit despre stratul de piatră, altădată despre subtraversări, rigole și podețe, iar ultima dată despre contestația „Opoziției“ față de calitatea lucrărilor. Ba, a mai postat câteva fotografii cu lucrări la rețeau de alimentare cu apă de pe Strada Muzicanților, din Maciova. Frumos, primare, nimic de zis, dar, nu te supăra, ți se potrivește de minune zicala aia cu îngrășatul porcului în Ajunul Crăciunului.

Un alt exemplu de dăruire, neodihnă și abnegație pe ultimii metri ai mandatului este cel al primarului din Turnu Ruieni, Mihai Maralescu. Șantiere peste tot, postări cu câteva roabe de asfalt aruncate pe ulițele principale, lucrări la drumul spre Zlagna, câteva podețe de prin sat, două, trei poteci ajunse informații de presă, iar peste toate acestea, fotografia edilului  în capul uliței înguste precum o alee de promenadă, ca un artist de pe platourile de filmare de la Buftea, cu ochelari de soare și descheiat la câțiva nasturi de la cămașă.

Nici la orașe lucrurile nu stau altfel.Cristian Miclău face parte din categoria „Hărnicie te halesc, cu fulgi cu tot“. Sub deviza „Fapte, nu vorbe!“, Miclău le dă peste nas cârcotașilor, postând o fotografie cu trandafiri de pe strada cu același nume și scoate din puțul gândirii sale o cugetare adâncă: „Unii oameni bombănesc mereu pentru că trandafirii au spini; eu sunt recunoscător că spinii au trandafiri”. Sublim, domnule primar. Sublim până la lacrimi în încercarea de a impresiona electoratul care, între noi fie vorba, nu e atât de prost să nu fi văzut că patru ani matale ai tras pisicul de coadă. Te înșeli amarnic dacă creză că ești și harnic și priceput. Uită-te dimineața în oglindă și spune ce vezi. Să nu-ți fie rușine să recunoști că nu ai făcut mai nimic în acești patru ani. Sau că singura realizare notabilă e că te-ai dat bine pe lângă șeful de partid. În rest, Herculane e la fel de anost ca acum 4, 8, 12 ani în urmă.

E bine că avem șantiere în sate și la orașe. E bine că oamenii vor avea senzația că vor trăi mai bine. Că le va ajunge și lor asfaltul la poartă, apa și canalizarea. Dar stau să mă întreb, domnule Boambeș, domnule Maralescu și dumneata, domnul Miclău, ce ați făcut, bă până acum? Cu ce v-ați ocupat timpul la primării în mandatul ce stă să se încheie. Jucând leapșa? Lapte gros? Țintar sau nu te Supăra frate? Cine v-a oprit să munciți, să vă arătați hărnicia și abnegația? V-a spus cineva să nu accesați proiecte? Să nu deschideți șantiere? A, nu? Și, atunci, de ce nu ați făcut-o? Că nu ați vrut sau că nu ați fost capabili.

Și într-un caz sau altul, oamenii se întreabă ce mai căutați să candidați? Bună întrebare, iar răspunsul îl veți afla a doua zi după alegeri.

Unii dintre purtătorii stindardului bunăstării nici măcar nu au răsfoit statutul partidului, alții recunosc, cu fair-play, că nu sunt politicieni, că-i dor în cot de cei ce conduc partidul pe diferite paliere. Ei vor doar să ajungă în funcții de la înălțimea cărora cred că pot face din rahat praștie și, pe deasupra, să pocnească. Pentru asta sunt gata de orice. Chiar și de tras sfori pentru a-i lua, măcar piuitul, celui care gândește pentru ei. Pentru asta zboară ca libelulele prin județ, descoperind sate de care nu știuseră până acum că există, întâlnindu-se cu liberali veritabili, chiar și primari, despre care nu auziseră până atunci. Se fotografiază la marginea pădurii, a drumului prăfuit și plin de gropi și aruncă pe Facebook câte o maximă luată cu copy paste de pe Google. E la modă și dă bine vorbitorilor de limba engleză.

Au transformat PNL în cel mai nedemocratic partid, în care unul singur vorbește și comandă pe pajiștea de ghiocei de la poalele munților Banatului. Se ceartă cu toată lumea, ceea ce până nu de mult nu se întâmpla, pentru că își vedeau plictisiți de ciorba lor, cu potențialii aliați de dreapta, considerându-se superiori acestora, dau lecții de bună cuviință ziariștilor și ziarelor ce refuză obediența. Îi jignesc pe cei ce și fac meseria de jurnaliști, încercând să-i pună la colț, pe coji de nuci, ori de câte ori au ocazia. În jurul lor mișună idioții, incompetenții, bășinoșii de pensionari, căcăcioșii din administrație. Din această hazna socio-politică a vremurilor noastre doar ei strălucesc.

Până când? Credeți că asta contează?

Polițiști transformați în gărzi de corp, jandarmi călare pregătiți să intervină, trupe speciale în bloc-starturi, elicopterul MAI survolând teritoriul din Rahova al clanului Duduienilor, drone filmând orice mișcare, șeful Poliției capitalei păzind poarta de la intrarea în curtea plină de caralii și bocitoare, chestori și colonei împărțind interlopilor măști de protecție și rugându-se de ei să nu le creeze necazuri. Dacă ar fi fost nevoie, cu siguranță ar fi apărut și TAB-urile, dar nu pentru intervenție, ci pentru a da onorul lui Emi Pian, interlopul ucis nu pe câmpul de luptă, ci la o partidă de barbut unde împrumuta bani cu camătă.

Pentru că la priveghiul Duduianului nu s-au purtat măști, nu s-a respectat distanțarea fizică, iar numărul de tânguitori permis în astfel de situații a depășit de câteva zeci de ori pe cel impus de autorități, s-au dat amenzi. Amenzi ca pentru omul sărac, care nu are nici după ce bea apă, să se „învață minte interlopii de la priveghi”. Înțelegătoare cu durerea familiei interlopului, Poliția a constituit, timp de cinci zile, un adevărat dispozitiv în stradă, nu pe banii cămătarilor și ai traficanților, ci pe ai noștri. Sunt curios să văd cine achită nota de plată și cine va explica de ce a fost nevoie ca polițiștii și jandarmii să-i păzească pe cei care din start au încălcat legea și, mai ales, cine își va asuma „succesul” acestei operațiuni.

În ce țară trăim? În țara în care ministrul de Interne, precum comisarul Moldovan, le transmitea un mesaj clanurilor de interlopi și răufăcători: Suntem cu ochii pe voi! Singura diferență e că Moldovan făcea treabă, nu circ!

Dacă e să ne referim la procentul de promovabilitate, de 70,34%, am fi tentați să credem că ne încadrăm în normalitatea unui examen de asemenea importanță, primul din viața unui elev. La o analiză mai atentă, constatăm că în șapte școli din mediul rural, niciun absolvent de clasa a VIII-a nu a fost în stare să obțină media 5, salvatoare în acest sens.

Dar nu numai în mediul rural întâlnim aceste situații, ci și la nivelul unor unități de învățământ considerate de elită în Caraș-Severin: Colegiul Național Mircea Eliade, Reșița, și Traian Doda, Caransebeș. Un număr de 549 de absolvenți din mediul urban, inclusiv de la cele două colegii, nu au reușit să obțină amărâtul de 5, iar 40 dintre ei au avut medii de 1 și 2.

Mulți dintre acești copii „repetenți“ la sfârșitul celor opt ani de stat degeaba în bănci, își vor continua studiile fie la liceu, acolo unde au rămas locuri libere, fie în școlile profesionale, dar ce așteptări putem avea de la ei în afară de faptul că școala i-a învățat doar să-și scrie numele? Niciuna, deoarece cu ignoranța și neștiința lor de carte vor trece prin școală, precum gâsca prin apă. Învățământul mimează reforma, elevii cu medii de 2 și 3 nu au, teoretic, nicio șansă să evolueze, iar ministerul vine cu alternativa școlii online. E bună și o astfel de variantă, dar ce te faci cu acești elevi, „proști bâtă“, cum se spune în popor, ori cu acele familii pentru care internetul și tabletele școlare țin doar de promisiunile guvernanților?

Și mai este ceva, dacă din acești copii vor ieși niște proști cu diplomă ar fi o problemă ce ține de societate, dar nu atât de mare ca cea în care, peste ani, din rândul lor se vor ridica unii care să ne conducă din funcțiile deținute în stat.

Iată textul postării: „Vineri, întâmplarea a făcut ca un copil să mă întrebe dacă atunci când eram de vârsta sa îmi doream să fiu ceea ce sunt astăzi“.

Ei, ce spuneți? Nu știu câți ani are acest copil, dar nu ar fi exclus ca omul Marcel Vela să fi lăcrimat, strângându-l pe acel prunc la pieptul lui, așa cum l-am văzut în alte postări cu câinii Ministerului de Interne ori cu cei obișnuiți din imediata noastră vecinătate. Spun aceasta, deoarece îi cunosc caracterul, sensibilitatea și bunătatea și că tot ce face, o face din preaplinul bunătății față de semenii săi.

„Când eram de vârsta sa știam doar că iubesc cu tot sufletul Munții Banatului și că, oricând, niciun sacrificiu nu ar fi prea mare pentru a păstra tot ce este mai pur și mai frumos.

Atunci erau doar gânduri, acum sunt fapte și multe acțiuni.

Cu acest drum în față, mă gândesc la toate provocările pe care viața le scoate în calea noastră. Ușoare sau grele, cu gropi sau netede, la finalul lor rămâne mereu o destinație, un scop care ne definește și care ne aduce împlinirea“, a venit prompt răspunsul.

Ce v-am spus, Marcel Vela, omul, ministrul, președintele României care se vrea după ce Iohannis pleacă de la Cotroceni sau ce vreți dumneavoastră, are harul dumnezeiesc de a ajunge la sufletul omului simplu. De a-l cuceri și cu poze postate, cu reflecții despre lume și viață, dovadă fiind sutele de like-uri și share-uri de la admiratori. Sincer, eu pe când eram copil nu gândeam la munții Banatului, nu știam ce era ăla sacrificiu, ci pur și simplu gândeam ca un copil normal. Și ca mine câți dintre voi nu ați fost la fel? Doar Marcel Vela a fost altfel de noi, iar mărturisirea lui îmi amintește de versurile lui Eminescu: Fiind băiet păduri cutreieram// Şi mă culcam ades lângă izvor.

Să revenim la copiii, care sunt minunea lumii. Parafrazându-l pe ministru, întâmplarea a făcut ca ieri, duminică, un puștan din fața blocului să mă întrebe mirat, arătându-mi o postare pe telefonul mobil, cu Marcel Vela stând ciuci pe un câmp brăzdat de două  firicele de apă care se uneau într-unul singur, în forma literei „V“. „V“ ce poate veni și de la VELA: „Ce face nenea ăsta acolo, că bărbații nu fac pipi ca femeile?“ L-o fi durând burta? M-am uitat când la copilaș, când la poză și i-am dat dreptate, abia abținându-mă să nu râd: Așa este, bărbații nu se ușurează precum femeile, chiar dacă au jacă de piele, cu tricolor pe piept. „Că dacă nu face pipi, atunci de ce stă așa? Că pe mine nenea ăla de la primărie nu mă lasă să fac nici pipi și nici lipsa mare în parc, că nu e frumos.“

Ce să-i fi răspuns? Că dacă ar fi fost să-i vorbesc de poziția în care s-a fotografiat ministrul, amintind mai degrabă de latrina turcească, ar zice unii că iar am ceva cu Marcel Vela.

Așa că, mă mulțumesc să spun doar atât: Ce ți-e și cu copiii ăștia!