Bine, nu toate nunțile sunt în pericol, ci doar ălea de la care au luat căpară unii dintre cei mai renumiți interpreți din Banat și din țară, Ramona și Petrică Vița & trupa de suflători și alte instrumente populare de la formația Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, din subordinea Consiliului Județean. Crescut cu menuetul lui Luigi Boccherini și boleroul lui Maurice Ravel, Dunca le-a pus gând rău ălora cu „brâul de la Armeniș”, cu „Hora de la Oravița”, cu doinele și, în general, cu cântările familiei Vița. 

În urmă cu vreo două săptămâni, vă povesteam că, sub semnul educației de muzică clasică dobândită în tinerețe, Dunca a emis o circulară prin care îi obliga pe angajații Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, inclusiv pe managerul Ioan Benga, să semneze de patru ori pe zi condica de prezență, la 8, la 12, la 14 și la 16, că auzise el cum că muzâcanții mai sus trecuți în revistă, nu prea treceau pe la locul de muncă. Zis și făcut. Și ca să nu fie nicio discuție neprincipială, un angajat al instituției a fost desemnat responsabil de veridicitatea semnăturilor.

Dar, precum Toma Necredinciosul, Dunca a vrut să se convingă cu ochii lui cum merge treaba cu semnăturile olografe în condica de prezență. Așa se face că, într-o zi, săptămâna trecută, înainte de sfârșitul programului de lucru, și-a făcut prezența în carne și oase la instituția condusă de Benga unde, potrivit surselor noastre bine intenționate, cam bătea vântul. Vreo cinci muzicanți erau în concediu medical, alți trei în oraș, în pauza de masă, și doar unu sau doi la datorie.

După ce a constatat realitatea și a întors problema pe toate părțile, inclusiv la aducerea salariilor babane la un numitor comun, de 2.000 de lei, ce crezi tu iubit cititor al acestor rânduri că a făcut Romeo Dunca? A emisa o nouă circulară, cu care le dă muzâncanților lovitura de grație, cerându-le ca, sâmbătă de sâmbătă, de la 3 după amiază până seara la 8, la concurență cu nunțile și botezurile de laTeregova, Cornereva și Măureni, să predea lecții de educație muzicală turiștilor care trec Dunărea cu bacul la Moldova Nouă, sau se spațiresc în Băile Herculane. Să recunoaștem, e genial ce i-a putut trece prin cap lui Dunca. Nici Bolojan, cât este el de Bolojan nu s-ar fi putut gândi la așa ceva. Numai o minte odihnită și lucidă ar fi fost în stare de așa ceva.

Doamne, mâncați-aș puterile tale, ce vremuri trăim. Cum ne încerci tu pe noi în fiecare zi și ce conducători ne dai, Doamne, să ne lumineze și să ne arate calea întru înălțare spirituală. Căci, ceea ce n-au reușit marea criză economică din anii ’30, ciuma bubonică, Regulamentul Organic din Principatele Dunărene, răscoala de la Bobâlna, sirena lui Roaită, colectivizarea, primul și al doilea război mondial, minerii lui Cozma și jandarmii în Piața Universității, cu siguranță va  reuși Romeo Dunca.  Drept pentru care, nu știu, Doamne, dacă ar trebui să i se ridice o statuie ori să i se facă cântarea aia cu: „Nea Romică lasă-ne. Lasă-ne, lasă-ne!”