Cam în condițiile astea, într-o dimineață de toamnă indiană, Singh Buphinder s-a îmbarcat în avionul cu destinația Europa, unde a dat peste altă lume, altă civilizație, iar de acolo a aterizat la Timișoara, despre care, la început, a crezut că e vorba de un sat mai măricel de la ei din India. Nici nu vreau să-mi imaginez ce-o fi zis săracul când a ajuns la Caransebeș în urmă cu vreo nouă ani. Ce șoc o fi fost pentru viitorii colegi când s-a prezentat la noul loc de muncă: în loc de un Bachchan Abhishek, de la Bollywood, un tinerel, sportiv ce-i drept, ce ar fi putut boxa la categoria pană sau muscă, care s-a prezentat simplu: Singh Buphinder, medic primar, chirurgie plastică și reparatorie. Pacienții s-au uitat la el ca la urs, medicii, ce aveau să-i fie colegi, își dădeau coate: „ce știe ăsta să facă?”, gugulanii de la terasele din centru credeau că la ei în oraș urma să se toarne un film indian.
Hâtru, Singh și-a văzut de treburile pentru care ajunsese la Caransebeș, să pună degetele tăiate la locul lor, să extirpeze tumori aflate la nivel maxilo-facial, să reconstituie diferite părți ale trupului distruse în urma unor accidente și câte și mai câte. Gugulanii au prins curaj, vorba s-a dus din om în om, până la Orșova. La prietenul său Cican, chiar și mai departe, intervențiile sale chirurgicale s-au înmulțit atât de mult, încât le-a pierdut numărul. N-a fost să fie actor, precum Salman Kahn, să joace în filme, dar ce fac mâinile lui dibace, tot la munca de artist te duce gândul, iar respectul și recunoștința n-au întârziat să apară: director medical al spitalului municipal și Titlul de „Cetățean de onoare.” al Caransebeșului.
De ieri, Singh are ce și-a dorit de când a venit în Gugulania: o secție modernă (de stă pisicul în coadă) de chirurgie plastică și reparatorie, singura din Caraș-Severin, pe care a pus-o la punct cu bani din sponsorizări. „Un total de nouă saloane, pentru septici și aseptici, saloane rezerve pentru bărbați și pentru femei, un izolator pentru pacienții cu arsuri și toalete atât pe hol cât și în saloanele cu două paturi. De asemenea la fiecare pat există buton de panică pentru pacienți pentru a chema asistentele, cameră de luat vederi, intrare cu acces video, senzor de mișcare, televizoare și frigidere în saloane.”, spune Singh. Secții de astea să tot ai!
Și ca povestea să se termine frumos (nu chiar cu „am încălecat pe o șa”), în curând va primi cetățenia română. A învățat imnul național, se mai poticnește la cântat, mărturisește că știe cine a fost Mihai Viteazu și Ștefan cel Mare, face deosebirea între stilul lui Eminescu și cel al lui Nichita, iar până va ajunge în fața comisiei promite să învețe „Brâul” , dar și „Sîrba”, ca la olteni.
Bravo, Singh, de acum ești de-al nostru. Îți plac sarmalele, la fel și mămăliga cu lapte, la biserica noastră te duci, ce-ți mai lipsește? Cine s-ar fi gândit vreodată că ai să vii indian în România și ai să te întorci român acasă la tine, în New Delhi, bă tată, bă?