Omul e respectuos, de bună credință, chiar dacă îl vedeți altfel. În timp ce ăștia de la PSD, PNL, USR și UDMR se ceartă întruna de vreo două luni, Nicușor chiar muncește. La funcția pe care o are, ar trebui să-l doară la bască de ce se întâmplă în țara asta. Altul în locul lui și-ar lua concediul de pe ultimii doi ani, plus ăla de la primăria generală, rămas neefectuat, nevasta (scuze, pe doamna Mirabela) și ar pleca în vacanță în cele mai exotice locuri din lumea asta. Să se relaxeze, să cunoască oameni noi, să vadă cu ochii lui cum trăiesc alții.

Că, Slavă Domnului, bani are. Și nu puțini. Că ați văzut din declarația lui de avere reiese că-i poate întoarce cu lopata. Milioane și milioane de lei, în conturi, credite și la saltea. Din muncă cinstită, din donațiile din campania electorală, din economiile pe care le face de când e președinte, din alocațiile copiilor, din… Ce face cu atâția bani? Să fie acolo, că nu strică. Că mâine, poimâine când n-o mai fi președinte îi vor întoarce spatele toți pe care i-a făcut oameni. Știți vorba aia, prietenii se duc, banii rămân, chiar dacă se devalorizează cu timpul.

Deci, ar putea face cam ce a făcut și Iohannis timp de zece ani, să închirieze avioane, plaje, bucăți din junglă. Să conducă țara online. Dar, nu, Nicușor e plămădit din alt aluat. Nu ar putea face așa ceva. O fi el zăpăcit de felul său, însă când vine vorba de țară și popor, e o persoană responsabilă. Că l-ați auzit cum o zis: „Nu vreau să ne jucăm de-a prim-ministru. Am da o imagine de instabilitate de luni de zile dacă ne-am gândi la anticipate.” Punct. Ce v-am zis, vorbește ca un om bătrân care e pe cale să devină înțelept. Să treacă și hopul ăsta legat de formarea noului guvern, și mai stăm de vorbă. O să vedeți alt om, altă jucărie, pardon, alt Nicușor! Când va fi asta? Dacă am avut răbdare două luni, de ce n-am mai avea până la toamnă, la iarnă sau până la alegerile anticipate?

E vară, e caniculă la munte, la mare. Săptămâna începe cu o nigeie, continuă cu sărbătoarea unui sfânt din calendar și se termină cu zilele orașului, ale comunei, dealului, muntelui și văilor. Dacă pe plaiurile mioritice am avea culturi intensive de mango, avocado, ananas ori papaya, ar avea și astea zilele lor, pretext numai bun pentru grătare, mici, bere, vată pe băț, linghișpire, petreceri, lăutari și voie bună. Nu mai pun la socoteală pelerinajele la pupat de moaște, la înălțarea unei cruci ori la tăierea tradițională a panglicilor, un ritual la care politicienii nu ar renunța nici dacă i-ai picura cu ceară. Șapte zile din cele șapte ale săptămânei, România lu’ Nicușor cântă și dansează pe ritmuri de torogoată, tobe și muzicuțe. A, era să uit, și de manele. Căci, petrecerile fără manele sunt ca nunta fără lăutari și înmormântarea fără popă.

Mamă n-am unde să fug, că mă vеde țiganii
Mamă n-am unde fug, că vrea ca să-mi ia banii
Na janau mamo, mamo
Te janes mamo, mamo
Na janau mamo, mamo
Te janau mamo, mamo

Când aseară, la Zilele Reșiței, Johny Romano și-a terminat recitalul, invitându-și fanii la un selfie în spatele scenei, în jurul jurul meu s-a făcut gol. Sute de tineri, adolescenți, oameni în toată firea, au zbughit-o ca potârnichile să se pozeze cu Johny al lor. Nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi asista la un astfel de moment în care trapaneaua (amestecul de manea și trap) poate produce atâta emoție până și printre oamenii în toată firea. Indiferent că e trapanea sau „muzică țigănească alternativă”, așa cum o numește chiar Johny, „Na janau” reprezintă un nou mod de viață la care românii, mai ales tinerii, aderă cu bucurie din cap până-n picioare. „Na janau” a lu’ Romano face cât toate programele de guvernare la un loc, cât toate promisiunile electorale, cuvântările și asigurările de bine și de bunăstare ale politicienilor.

Văzând reacția de aseară a publicului reșițean, mi-am amintit de filmele indiene de odinioară, alea cu Raj Kapoor. El, desculț, cu pantalonii rupți în cur, cântând în arșița zilei, ei, copiii, în urma lui, zâmbitori și fericiți fredonând celebrul refren: Avaramu, aaa… avaramu…

Poate mi se pare mie, dar senzația e că PSD-ul de care vorbesc fuge de presa (cum e ea, bună, rea) din județ. O driblează, că tot e campionatul mondial de fotbal, și se ascunde pe unde apucă. Nu de zăpușeala de afară, ci să fie numai ei de ei. Adică pesediștii. Să pună țara la cale, să se laude între ei, să se aplaude unii pe alții, să se pozeze în grup, ca apoi să posteze pe Facebook, să-și dea like-uri, să se share-uiască, să-și trimită emoticoane, iar la urmă, la urmă de tot, să arunce cu petarde, în loc de artificii, ca semn al victoriei.

Totul departe de ochii presei, cu perdelele trase și cât mai puțină lumină în sală. Noroc că linia de cazemate din Banat e departe de Reșița, că altfel cine știe ce le-ar mai trece prin cap. Sigur, nu este obligatoriu să inviți presa la conferințele județene de alegeri, ca ea să-și bage nasul unde nu-i fierbe ciorba, însă există o cutumă care funcționează peste tot în lume, ca la sfârșitul unor astfel de întâlniri, organizezi o conferință de presă în care șăfu’ al mare (vorba unuia care nu mai e printre noi) să vină de mână cu alesul să-l prezinte ziariștilor: „Bă, aveți în față cel mai adecvat (sau, după caz, cea mai adecvată) pesedist (pesedistă) din organizația asta, aleasă în mod democrat, cinstit și lăutărește. Îi urăm succese multe, putere de muncă, abnegație și tot ce-și dorește.”

Pe dracu, chestiile astea sunt doar în capul ziariștilor care au aflat de pe Tik Tok și Facebook că PSD-ul cărășean și-a ales conducerile la organizația județeană de femei și la cea municipală din Reșița. Poate că la București, de unde vine noua președintă a femeilor pesediste așa o fi, fără invitați, fără comunicate de presă, totul într-o clandestinătate totală, a la Vasile Roaită. Am crezut atunci că a fost o întâmplare. O omisiune. Aiurea. Ieri, o altă conferință de alegeri, la Reșița. Același scenariu, aceeași omisiune, aceeași tăcere. Presa află de pe Facebook despre eveniment.

Vreți să știți numele celor doi președinți care au fost aleși și despre care am făcut vorbire? Vi i-am spune, dar nu oficial, ci doar ce am citit și noi pe Facebook, și n-ar fi corect să ne băgăm nasul în ciorba lor. Ceea ce vă putem spune, e că noul președinte de la Reșița va fi ajutat de 15 vicepreședinți. Da, ați citit bine, 15 vicepreședinți, dublu față de câți are PNL la nivel național! Deci, la capitolul ăsta, de funcții, PSD-eul stă bine. Chiar foarte bine.

Pe mine, domnule Doru, chiar nu mă interesează și nici nu mă impresionează că nu faci parte din „nicio gașcă politică suspectă care devalizează bugetele primăriilor și consiliilor județene.” Adică, care ia de la gura poporului și își umple burdihanul. Știi vorba aia cu vulpea și strugurii? Crede-mă, ai timp și pentru așa ceva. Toate la timpul lor. Și nici faptul că ai deranjat nu știu ce băieți (și pentru asta ești tare mândru) care nu știu ce au făcut. E treaba ta, Dorule, să sesizezi, să reclami și să contești tot ce crezi că nu e bine în zona asta de interferență a Banatului cu Oltenia. De aia zic: fii tu trompeta lui Constantin Gherghina, Dumnezeu să-l odihnească, și semnalizează orice abatere de la programul de guvernare al PNL.

Domnul Doru, să știi că eu nu sunt rău. Chiar admir oamenii care vor să facă ceva, nu pentru ei, pentru familia lor, ci pentru comunitate. Așa cum ești matale. Oameni care nu cer nimic, dar în schimb oferă totul. Iar citind ce au scris colegii mei despre tine, mă minunez, domnule Doru, că tălică ai ajuns să trăiești ca un ascet. Să te hrănești doar cu ce îți oferă muntele: cu tot felul de buruieni, ciupercuțe, frăguțe, mure, zmeură, coarne, rădăcini de plante doar de matale știute. Le culegi, le usuci, faci ceaiuri, pe unele le pui la maturat, pe altele le conservi după rețete vechi, moștenite de la dacii care trăiau pe Muntele Gugu. Din punctul ăsta de vedere, ești un exemplu de bune practici ce merită prezentat pe România te iubesc, de la Pro TV sau Discovery.

Nu, nu fac mișto, domnu’ Doru, ci sunt doar realist, și îngrijorat pentru sănătatea lu’ matale care ai ajuns să supraviețuiești doar din indemnizația de consilier județean, de 1.000 de lei. Că alt job n-ai, alt venit nici atât, n-ai nici casă, (logic, n-ai nici masă), de lucru nu-ți cauți (sau nu-ți găsești- ce să-ți găsești, dom’le în Herculane?) de zece ani (să mai zică cineva că în România se moare de foame!). E adevărat, te mai ajută și neamurile cu un cartof, cu o ceapă, un pătrunjel, o murătură iarna, deh, cu ce au și ei, dar vorba aia, nu poți să te duci toată ziua, bună ziua la ușa lor să le ceri un ban ba de o cafea, ba de o berică. Ori măcar de o înghețată, că cine nu ar linge așa ceva pe căldurile astea? Și iar stau și mă întreb: Cum să trăiești, dom’ le, doar cu 1.000 de lei pe lună, fără să te plângi, fără să-i înjuri pe ăștia de la putere, doar cu speranță, nădejde în cel de Sus, cu onestitate și rugăciuni? Uite că liberalul Doru Coșei poate. Poate și încă bine.

Ceea ce mă surprinde, însă, e faptul că niciunui coleg consilier liberal nu i-a trecut prin cap să facă chetă și să-l ajute după puterile lor. Nu mult, cinci, zece lei de la fiecare. Și nu doar camarazilor, ci și primarului Orza, de la Herculane, care, deși e pesedist, ar putea să-l cheme la el oferindu-i ceva de lucru. Orice pentru început. Sau, dacă nu vrea, că îi e greu să se trezească cu noaptea-n cap, să-l convingă să facă cerere pentru ajutorul social. E drept, nu e mult, dar decât nimic, e bun și atât până va ajunge primar, parlamentar sau mai știu eu ce visează Don Coșei.

„Să moară și capra vecinului, dacă nu ați avut loc de-a noastră!”, au exclamat cei din tabără bolojenistă. „Bă, cât de prost ai putut să fii, de ai pus botu la propunerea lu’ Nicușor. Fraiere, chiar ai crezut că te face Nicușor prim-ministru?” i-a zis Veștea ăluia din oglinda de la toaleta Parlamentului. Sorin al nostru, statuie de Brâncuși. La fel și Olguța: „Cum dracului, bă, să ne-o tragă nouă caricatura aia de om?” Știți dumneavoastră la ce caricatură se referea. „Să se ferească din calea mea, că mor cu el de gât.” Asta explică de ce Jorjel s-a grăbit să părăsească sala. În schimb, Nicușor părea fericit: „Să vă mai aud că spuneți că nu sunt deștept. Ce s-ar fi întâmplat dacă puneam și eu botu’ ca și Veștea, și recunoșteam tot ce mi-ar fi cerut Jorjelu? N-aș fi luat și eu țeapă? Aș fi luat, așa că, mucles de acum înainte.”

De azi, începe o nouă etapă. Una scurtă, până în șase luni, să vadă Frau Ursula că la noi sunt păduri verzi de brad și câmpuri de mătase, nicidecum plantații de cocotieri și savane plină cu mărăcini, și că țara e guvernată de politicieni responsabili, nu de canibali. Etapa guvernului minoritar. Play-off-ul, cum ar veni, în care AUR nu are drept de vot și nici de joc în Europa.

PSD singur, susținut de PNL și UDMR, sau PNL-UDMR, sprijinit de PSD. USR face indigestie de la PSD, iar PSD bolește două zile și dă mâncare la rățuște când aude de USR. Așa că, nu se vor susține reciproc. Cât de prost să fii (scuze, naiv, parcă sună altfel la ureche) să crezi că, chiar dacă va trece, un astfel de guvern va rezista până în toamnă? Că Bușu de la Meteo a anunțat o vară caniculară, da și cu intensificări de vânt, furtuni, tornade, ploi și inundații. Că la cât de fragil e guvernul ăsta minoritar, sărăcuțul pică la prima pal(m)ă mai serioasă. Nu mai contează dacă e de la vânt ori de la Jorjelu.

Și uite așa trece vremea, cu nervi, experimente, cu zăduf, pe de-o parte, și năduf, pe de alta. Și pentru ce toate acestea? Doar ca să se ajungă la anticipate? E bine și așa, dar până atunci mă întreb ca un alegător simplu, de la Gogoșu: Bă, da’ eu pe cine (mai) înjur? Că, zău, e așa de plictisitor…

După ce a cântat pe la toate mesele posibile, inclusiv în foișorul de la Cotroceni, sătul de gafele lu’ Nicușor și de neputința de a trece cu Forța Dreptei peste cele două procente cu care este creditată, Șică a socotit că a venit vremea să se întoarcă de unde plecase supărat ca ciobanul pe sat. Să se întoarcă, să-și aducă umila contribuție la ceea ce poate face bun PNL pentru România. Și ce alt moment mai potrivit decât acesta? Duminică, zi de sărbătoare în calendar și de răscruce pentru liberali. „Bă, Ilie, mă primești înapoi sau nu? Primește-mă, bă, că n-o să-ți pară rău. Ce spui, batem sau nu palma?” l-ar fi întrebat Șică pe Bolo înainte cu două, trei zile. Bolo, care zâmbește din an în Paști, l-a prins de după umeri și i-a răspuns fericit și gâtuit de emoție: „Ce vorbă e asta, Ludovic? (el din respect nu-i spune Șică) Ca să-ți spun drept, cu toții ți-am simțit lipsa. Cel mai mult la șpriț când, pe cuvânt de onoare, am fi vrut să te auzim cântând balade și cântece de petrecere.”

Da, bă, s-a întors Șică. Sau se întoarce. Nu mai importanță ordinea. Ceea ce contează cu adevărat e că nu o face pentru funcții, pentru foloase necuvenite, pentru istorie, Wikipedia sau glorie. Nici măcar pentru bătrâna sa mandolină, căreia i-ar trebui înlocuite câteva coarde, apoi racordată, ci pentru a-și aduce modesta contribuție la programul de guvernare al liberalilor. Că așa fac adevărații bărbați ai acestei țări. De la Mihai Viteazul încoace n-am auzit pe vreun voievod sau politician să ne vorbească de umila sa contribuție. O fi spus-o careva, doar că istoria nu a fost pe fază și nu a consemnat-o.Pentru așa ceva, Bolo, Motreanu, Tăițelu și ai lor să zică mersi că unul ca Șică, și nu ca Ciucă ori Cîțu, reîntregește marea familie liberală.

Și vă mai spun ceva, Șică nu a venit cu mâna în cur. După avantaje personale sau pentru terți. Nu, Șică a adus cu el câteva partituri care peste ani, cu siguranță, vor deveni dacă nu șlagăre, măcar maxime și cugetări ce vor fi dezbătute la școlile de vară liberale. Cum ar fi: „Chiar dacă nu am fost în PNL, în acești cinci ani inima mea în ultimii cinci ani a bătut pentru Partidul Național Liberal.”
Pe căldura asta și pentru vorbele ce le-ai spus, chiar meriți un șpriț, mon cher! Funcția, a doua zi după ce te vei înscrie în PNL, după modelul Oana Gheorghiu și Dragoș Pâslaru, că așa mi se pare corect.

Na, așa vă trebuie dacă v-a mâncat în cur taman acum când se încearcă formarea unui nou guvern. În loc să vă fi văzut de-ale voastre, de neveste, amante, iubite, planuri de vacanțe, sindrofii, nunți, botezuri și câte și mai câte, voi ați început să trăncăniți în stânga și-n dreapta. Că nu vă trebuie alianțe cu trădătorii. Că voi sunteți cei mai cinstiți, drepți și curați dintre urmașii tracilor, geților și hunilor. Și ați început să vă dați balene într-un pahar cu apă. Că voi știți multe și mărunte. Bă, dacă tăceați, filosofi ați fi rămas. Dar voi, nu și nu. Toată ziua, bună ziua la televizor și pe Facebook. Că v-o făcut Veștea pe la spate, că Nicușor bate câmpii și ar avea nevoie de un bilet de trimitere de la medicul de familie. De Grindeanu ce să mai vorbim…

Bre, e frumos ce ați făcut? Sincer, altceva mai bun nu ați găsit decât să vă luați de…? Ori…de? Nu mai contează de cine… Voi știți cine sunt ăștia? Da, bă, ăștia despre care vă tot dați cu părerea? Că sunt așa și pe dincolo. Eu cred că nu știți sau dacă știți, vă doare la bască de ei. Pe voi, da, pe ei, nu. Ei tac și fac. Atunci când e momentul. Dacă nici după atâția ani de politică nu ați învățat ce trebuie, atunci despre ce vorbim, bă? Vă faceți iluzii? Că ce? Că Fritz scapă doar cu o amendă administrativă și își va termina mandatul? Da, da, când mi-oi vedea eu ceafa. Că lu’ Ciucu îi ridică măsura controlului judiciar, pentru că la mijloc e doar o confuzie? Așa e. O confuzie, iar dacă e cazul urmează alta, și alta. Și tot așa. Că vor convinge altă instanță să anuleze decizia Tribunalului? Cum să nu, după ce le-ați tăiat veniturile magistraților…

Bă, atenție la ce vă spune prietenul meu Gogu: În țara asta nu-și face nimeni de cap când vrea și cum vrea. Că ai văzut ce-a pățit ăla în decembrie 2024, când a încercat să ne fraierească pe Tik Tok cu tâmpeniile lui. Așa că, mucles, dacă nu vreți ca să vă ajungă din tinerețe urmele de ruj de pe cămașa din prima noapte de dragoste, alcoolemia de la cel dintâi chef din viața voastră, ori mărturiile despre cum prindeați cărăbușii de mai și-i legați cu ață de picioruș, faptă prevăzută și pedepsită corespunzător de Codul penal. Să nu ziceți că nu v-am spus!

Să luăm exemplu lu’ Adi Veștea. Până săptămâna trecută, cel mai bun vecin din cartier, cel mai șarmant bărbat din PNL Brașov, dacă nu cumva din tot partidul, (vezi bine ce cravată și ce freză are, cât de cool se îmbracă) cel mai cugetat președinte liberal de Consiliu județean și, aproape, cel mai capabil dintre toți camarazii săi de ideologie. Ar fi putut să fie chiar cel mai cel, dar a avut ghinionul să fie contemporan cu nea Ilie de la Oradea Mare. Dar și așa, când apărea la braț cu Nea Ilie la consfătuiri, conferințe și congrese, toată lumea era convinsă că viitor de aur PNL-ul are.

Toate astea, până mai ieri, când Adi al lor s-a intoxicat. Nu, nu, nicidecum cu ciupercile din pădure, ci cu nu știu ce doctrină, și a deviat de la linia partidului. Nu mult, suficient ca unii să-și amintească că la grădiniță a făcut într-o zi pipi pe el și cum pe vremea aia nu erau pamperși ca acum, vă dați seama că a stat patru ore în chiloțeii ăia uzi. Ba chiar și cu ceva urât mirositor, de culoare galbenă… O cucoană, a povestit cum Adiță le trăgea de codițe pe colegele sale din clasa a II-a C și le pupa pe obraz tam-nisam, iar un altul și-a amintit cum prindea muște ca să le smulgă aripile, să nu mai poată zbura. Un sadic, nu alta! Și, atunci, pe unul ca ăsta îl pui să formeze guvernul României? Pe unul care a făcut numai prostii când a fost mic? Ce exemplu poate fi unul ca Veștea pentru generația de astăzi? Noi în loc să-i îmbărbătăm să ia exemplul lui de cinste, corectitudine și cumințenie, trebuie să-i atenționăm la modul cel mai serios: „Nu faceți ca el, că uite ce vorbește lumea!”

Asta ca asta, dar când mai vin unii și povestesc cum Adiță a terminat o facultate în Brașov la o universitate neautorizată, și asta în timp ce muncea ca pădurar, îți vine să dai cu căciula de pământ și să te întrebi: „Ce blestem e ăsta, Doamne, de ne dai tot oameni ca ăștia să ne conducă? De parcă nu ne-a fost destul cu Ciolacu, ni-l dai și pe Veștea. E plină țara de doctori, filosofi, de absolvenți de Cambridge și Oxford și tu vii cu unul care a făcut o facultate la distanță?” Bă, Gogule, bună întrebare, da’, de ce mama dracului nu am știut nimic până acum despre lucrurile astea? De ce până în urmă cu o săptămână era cel mai șarmant, cel mai performant și, aproape, cel mai capabil urmaș al urmașilor, urmașilor Brătienilor și acum nu mai e? Să te văd dacă știi să răspunzi!

De ce vorbesc așa? Păi tălică nu citești ziarele online? Nu urmărești postările de pe Facebook? A, ai doar telefon de ăla cu taste? Rău faci, Gogule, că nu-ți cumperi și tu un telefon din ăsta, la modă în ziua de astăzi. Că dacă ți-ai fi cumpărat, ai fi aflat că de ieri, Nicușor al tău l-o desemnat pe Veștea cu formarea guvernului. Cum de s-a ajuns aici? Simplu. L-a sunat de dimineață pe Eugen Tomac și i-a spus: „Eugene, nu mai veni astăzi la Cotroceni. Du-te și fă piața, cumpărăturile de la magazinul de pe strada ta, că m-am răzgândit. Cu tine oricum nu făceam mare brânză, așa că mi-am zis că ar fi bine să le bag altfel, sula-n coaste, vorba răposatului, lu’ Bolo și liberalilor, și să-l însărcinez pe Veștea în locul tău. Ce zici, băiat deștept, nu-i așa?”

– Bă, da’ din câți liberali mai sunt în PNL, taman pe Veștea l-o găsit să formeze guvernul? Ce-o fi fost, bă, în mintea lu’ Nicușor?

– Da’ ce are, bă, Gogule, Veștea ăsta de vorbești așa despre el? Că la viața lui, numa’ hoț de cai n-a fost. Cel mai cel dintre toți liberalii pe stil nou: primar, șef de județ, ministru, mâna dreaptă a lu’ Bolo la partid. Baron de baron.

– Și ce-i cu asta? Tu nu ai auzit ce i-o răspuns lu’ Nelu Tăițelu al nostru când acesta l-o rugat să fie mai plin de atitudine în relația cu Grindeanu?

– Nu. Ce i-o răspuns?

– Mă doare-n „…ulă” de tot, nu vin la ședință. Oricum aveam o vacanță plătită la schi în Austria și nu o să renunț la ea.

– Așa o zis, bă? Eu, tot nu cred că o zis că-l doare în … „…ulă.” Poate în penis sau în torogoată și n-o fi înțeles Tăițelu. Că știi și tu, una-i „…ula” și altu-i penisul.

– Nu, nene, în „…ulă” a zis, că Tăițelu știe ce spune.

– Și ce mare brânză dacă o zis, că nu e nici primul, nici ultimul care vorbește așa. Că politica nu e pentru măicuțe și copii de grădiniță.

Gogule, Gogule, când îți spuneam că politica de astăzi e mai curvă decât aia de pe centură nu m-ai crezut. Unde s-ar fi întâmplat una ca asta pe vremea lu’ Mihai Viteazul? Domnitorul să-i convoace pe generalii săi înainte de bătălia de la Călugăreni, iar Baba Novac să-i transmită vorbă: „Mă doare în …ulă de ședința ta tehnică. Mai lasă-ne, bă, frate, cu atâtea cantonamente, cu ceaiul tău în care bagi bromură, că suntem sătui până peste cap de metodele astea. Mai gândește-te și la mine, că îmi strici relația cu ăia din bazarul din Stambul de unde mă aprovizionez cu stambă, încălțări și blugi.” Că mâine, poimâine, dacă va ajunge premier, Veștea o să-și bage picioare în ședințele de guvern, în ordonanțe, în telefoanele primite de la Nicușor, în tot ce vrea „…ula” lui de barosan. Părerea mea, Gogule!

De ce atâtea întrebări? Pentru că ești scump la vedere, Don Grig. Dar și la vorbă. Greu de găsit. De contactat. Poate unde ești ocupat până peste cap cu rezolvarea problemelor de la Oțelu Roșu (stârpirea buruienilor, de exemplu) nu găsești timpul necesar (deși ai vrea) să socializezi, să fii prezent la manifestări cultural-artistice măcar cu fizicul, dacă nu și cu gândul. Apropos, unde ai fost aseară, Don Grig? Că nu te-am văzut la lansarea de carte de la Casa de Cultură. Mă gândeam că te voi întâlni acolo că, știi cum e, nu toată ziua se lansează o carte la Oțelu Roșu. Știu că ești pretențios, matale ești primar, nu un fitecine ca să te cobori la nivelul ăsta, că dacă ți-e dor de un eveniment cultural te duci la Caransebeș sau Reșița, nu la… Să nu zic cine.

Nu e treaba mea să știu unde ai fost plecat și de ce nu ai fost prezent aseară. Poate la ora aia ai tuns gazonul din curte, poate te-ai relaxat ca un boier ce vrei să pari, ori te-ai întâlnit cu vreun prieten la un pahar cu suc. La urma, urmei, erai în afara programului de lucru. A celor opt ore în care, vrei, nu vrei, trebuie să faci și matale ceva în folosul comunității. Dar ceea ce vreau să înțelegi Don Grig (Goja) e că Cultura nu dăunează deloc sănătății. În cazul de față, intelectului. Dimpotrivă. Incultura este cea care ruginește creierul. Îl aplatizează. Nu este cazul lu’ matale. Că de bine, de rău, tălică tot mai citești un act la primărie înainte să-l semnezi. Sau nu îl mai citești, îl semnezi ca primarul și-i dai mai departe? Uneori? Doar uneori? Te cred, Don Grig, te cred, că nu e deloc ușor să fii primar.