15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
alegeri locale

Dacă m-ați întreba și dacă ați avea răbdare, v-aș povesti zile întregi cum au fost alegerile la doi ani după revoluția din 1989. Cu adunări populare la care participau mii, zeci de mii de oameni, cu slogane de genul: „Voi n-ați mâncat salam cu soia“ „Monarhia, salvează România“ sau, „FSN, du-te în URSS“, cu „fluturași“ aruncați din avioanele utilitare, gen: „Când Iliescu apare, soarele răsare“, cu lipitorii de afișe care n-aveau somn zi și noapte, cu patimi nemăsurate, cu frați care nu mai vorbeau unii cu alții, cu oamenii gata să-și dea în cap unii altora dacă erau ponegriți Ion Iliescu, Petre Roman, Corneliu Coposu ori Ion Rațiu, cu trimiteri la trecutul partidelor istorice, începând cu răscoala din 1907, continuând  cu greva minerilor de la Lupeni din 1929 și cu celebra sirenă a lui Vasile Roaită. Și v-aș mai povesti cum se câștigau alegerile: cu butoaie de răchie destupate noaptea pe furiș, unii politicieni de astăzi știu ce spun, cu mici și bere, cu suta de lei, cu urna mobilă, cu kilul de făină și ulei, cu bricheta și cu pixul inscripționate, cu o umbrelă, ba chiar și cu calendare de buzunare, frumos colorate ori cu pungi goale de plastic.

Așa a fost în 1992, 1996, 2000, 2004, și tot așa au stat lucrurile în 2008, 2012. Aceleași lozinci, același scenariu blestemat, aceiași maimuțoi care promiteau investitori, locuri de muncă, drumuri asfaltate, toalete în școli, băncuțe, rondouri cu panseluțe, locuri de joacă. Aceleași minciuni cu care ne-am hrănit timp de douăzeci și opt de ani. Ei s-au ales cu funcțiile, în timp ce noi ne-am pricopsit cu o industrie tăiată în bucățele și aruncată la fier vechi, cu o agricultură fără țărani, cu o flotă fără vapoare și cu o armată cu generali, dar fără fruntași și caporali.

De azi, o nouă campanie. Chiar dacă unii dintre cei arătați mai spus nu mai sunt printre noi, cu siguranță se vor ridica alții să ne arate că sunt demni urmași ai celor care ne tot mințeau la mitingurile electorale, semn că nimic, dar absolut nimic nu s-a schimbat în 30 de ani de democrație.

Deci, atenție la ce vi se va spune, la ce vi se va promite. Nu de alta, dar nesimțirea este molipsitoare și se transmite de la o generație la alta mai ceva ca blestematul de Covid.

Dacă PNL, PSD, UDMR și PMP se declară pregătite atât de campanie, cât și de alegeri, USR, Pro România și ALDE avansează ideea amânării lor. Teoretic, se poate apela la votul electronic. Stai acasă în vârful patului sau în fotoliu și votezi printr-un simplu click dreapta. Simplu ca bună ziua doar că, treisfert din electoratul de vârsta a treia (cel mai constincios, de altfel) habar nu are să deschidă un computer, darămite să dea click pe numele candidatului favorit. Unde mai pui că oamenii ăștia, și ca ei sunt mulți alții în satele uitate de… guvernanți, n-au nici internet și nici telefoane deștepte. Or, cu telefoanele cu care am crescut și trăit până în urmă cu 15 ani, nu poți face așa ceva, oricâte aplicații vei avea la dispoziție, iar decât să-i aduci pe bieții pensionari la secțiile de votare în condiții de apocaliptică, după cum se aude că vom avea parte, mai bine rămâi în continuare cu primarul pe care îl ai până vor veni vremuri mai bune.

Într-o Românie a scenarilor de tot felul, se vorbește că PNL și PSD ar fi pe o „labă“, cum se spune în jargou. Că este ilogic să se țină alegerile în condițiile în care numărul persoanelor infectate crește de la o zi la alta. Să-ți faci campanie fără mitinguri electorale, fără întâlniri cu alegătorii în mod organizat. A, la țară poți să faci campanie din poartă-n poartă, la oraș e mai greu să suni la interfonul scării blocului să ți se deschidă ușa, să le ceri oamenilor permisiunea să le vorbești, musai, cu masca pe figură, să le ceri să facă și ei la fel, că așa spune legea când te afli în spații închise. După dou-trei zile de o astfel de campanie, te lași păgubaș.

La ce istorie post decembristă avem, eu cred că e ilogic să le cerem candidaților să umble ca bezmeticii din casă în casă, iar noi să fim indiferenți față de o asemenea sărbătoare. Că, să fim cinstiți, ce campanie e aia fără miros de mici și fleici, fără huiduieli și înjurături dulci românești la adresa adversarilor? Chiar așa am ajuns să ne batem joc de spiritul acestor alegeri?  Chiar nu se poate!

La grosimea epidermei cu care au fost înzestrați, este greu de crezut că se vor îmbolnăvi doar în urma unei strângeri de mână sau al unui sărut pe obrazul bucălat. Pentru mulți, coronavirusul este un excelent agent electoral. Se agață de el cu disperare, să-și atingă interesele și nicidecum din motive de dragoste nețărmurită față de țară și popor. Iar ce le-a ars cel mai mult buza de la începutul anului au fost alegerile anticipate. După Motivarea Curții Constituționale, la sesizarea PSD, ele par, însă, tot mai îndepărtate. Liberalii, în frunte cu președintele Iohannis, agent electoral la rândul său pentru PNL, se vor mai zbate o perioadă, după care se vor împăca cu gândul că au încercat, dar dacă n-a fost să fie… Povestea cu alegerile nu se oprește aici. Vorbim despre alegerile locale pentru primiari, președinți de consilii județene și consilieri, și nicidecum despre cele parlamentare. La o primă vedere, totul ar fi în grafic, dacă nu ar exista această isterie generată de COVID 19. Am citit o informație cum că, nemții se gândesc să suspende sărbătoarea berii din acest an. Și aceasta nu este programată peste o lună-două, ci tocmai în octombrie, peste mai bine de jumătate de an. Dacă au luat în calcul o astfel de posibilitate, este clar că știu ei ce știu. La rigoarea nemțească, nu cred că i-a luat gura pe dinainte. La noi, vârful manifestării acestui virus se estimează să fie peste două luni și ceva. Adică, exact în campania electorală. Dacă nemții se gândesc de pe acum să anuleze sau să suspende Oktoberfest, ce motive am avea să credem că nu s-ar întâmpla la fel și cu alegerile noastre?