Dar de ce să ne întoarcem atât de mult în urmă, și să nu vorbim de Abecedarul apropiat zilelor noastre, cu o fetiță și un băiat, în uniforme, pe copertă, purtând în spate ghiozdane de carton? Că între timp sintagma „Ana are mere“ a fost înlocuită cu „Ioana are talent“, e o altă poveste, dar ea ne arată cât de important e să ții pasul cu schimbările din societatea contemporană.
Același lucru îl observăm și la Marcel Vela, care nu seamănă cu nici un alt ministru din Guvernul Orban. Ține pasul cu tot ce apare nou în materie de tehnologie și de comunicare. După unii, un vizionar, în timp ce alții văd în el un narcisist în haine de politician. Dincolo de părerile pro și contra, Vela experimentează ceea ce nici unui alt politician de după 1990 nu i-ar fi trecut prin cap. E într-o continuă stare de creație, nu are deloc astâmpăr și ar face orice să câștige de partea sa doi, trei susținători, fie ei și virtuali. Pentru aceasta, nu-l deranjează bășcăliile ziariștilor, exprimările suburbane ale unor postaci și nici măcar înjurăturile pe care și le ia pe Facebook. Tace și face.
După ce a postat fotografii mângâind câini, cai și alte animăluțe de acest gen, tocmai pentru a ne arăta cât este de uman, face ce face și se întoarce la bucătăria internă. La propriu, nu la figurat, povestindu-ne că Ramona și Lăcrămioara, din cadrul IPJ Bacău, au făcut cozonaci pe care i-au dăruit bătrânilor singuri din comuna Sărata. Tare, nu? Asta da știre. Pozitivă, cum altfel. Între două patrulări în cartier, Ramona și Lăcrimioara, pe care ministrul cu onestitate le consideră colegele lui, au frâmântat cu mânuțele lor aluatul de cozonaci.
Apoi, postează pe Facebook o altă știre de interes național, cu colegii săi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Arad care au vopsit și au donat ouă roșii (potrivit ar fi fost să se spună că au dăruit și nicidecum donat, dar treacă de la mine), unor persoane aflate într-un centru de carantină. La fel a făcut și Mihaela, tot colegă de-a ministrului, de la Poliția de Frontieră Arad, în timp ce Lucian, Tudor și Ciprian, și ei colegi cu ministrul, de la ISU Bistrița Năsăud, au ajutat o femeie să nască.
Dacă observați, sunt fapte de fapte din viața cotidiană a tinerilor militari de la toate armele subordonate ministerului. Ce să zic, frumos gestul de a-i felicita nu doar la revista front, ci și în spațiul public pentru astfel de fapte de cratiță, oale și tăvi. Am, însă, o nedumerire: Cum bă, din județul din care s-a ridicat în șaua funcției ministerului, domnul Vela nu a găsit niciun exemplu pe care să-l popularizeze pe Facebook? Că așa ar fi fost frumos. Oare, la posturile de Poliție din județ nu avem și noi o Lăcrimioara, Oana sau Mihaela care să frământe cozonaci cu mâinile lor gingașe, să facă o ciorbă dreasă cu leuștean, un drob de miel sau să vopsească două ouă, acolo? Ori sarme cât pumnul, cum se fac pe Valea Timișului, sau măcar niște croafne, ca pe la noi?
Hai să fim serioși. Eu sunt convins că sunt multe domnișoare care se pricep la bucătărie, dar, știți ce cred eu? Eu cred că domnul ministru a dat dovadă încă o dată de onestitate și de aceea nu a vrut să dea exemple de acest fel tocmai din județul în care s-a născut, copilărit și maturizat. Politic. E și asta o strategie, nu-i așa?