Bă, băieți, ce vreți în fond și la urma urmei? Voi, ăștia 50, cu femei cu tot, care ați reprezentat cu cinste și mândrie Banatul de Munte la București la acea mega-super adunare de 2.000 de oameni, vreți să-l dați jos pe nea Iohionică? Vreți să duceți cucuveaua la Cotroceni, doar, doar și-o găsi beleaua? De ce nu spuneți așa, bă, frate. Uite cum facem data viitoare: voi veniți în marș spre Cotroceni, cu strigături, vuvuzele, torogoate, saxofoane și ocarine, iar eu vorbesc cu nea Werner să se cațere în castanii din grădină, iar când ajungeți la poartă, îi faceți semn să se dea jos. Simplu. Fără violențe, da’ nu vă mai tot agitați una două ca sifonul, că așa nu faceți nicio brânză.
Tanti Letiția, de ce nu stai matale acasă, că pe vremea asta s-ar putea să răcești pe ale drumuri, să faci roșu în gât de la atâta strigături și bătături în palme de la aplaudat. Stai acasă că, vorba aia, câte nu are de făcut o femeie pe lângă casă la sfârșit de săptămână. Să dea cu mătură în bătătură, să bage haine la spălat, să facă mâncare, să spună povești nepoților, să meargă la cumpărături. Bașca, să pregătească lecțiile pentru săptămâna următoare. Apropos de școală, ce exemplu le dai matale copiilor care îți citesc postarea de pe Facebook: „Mergem «să dăm cu ei de pământ», că asta seamănă al dracului de mult cu ce se strigă la galerie: „Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor.” Ce-o să spună copilașii? „Bă, ce le mai zice doamna Letiția.“ Asta crezi că o să spună? O să te laude și o să-ți strângă mâna? Te asigur eu, că nici pentru o notă mai mare nu ar face una ca asta. Dimpotrivă.
De asta zic. Stai matale acasă, tanti Letiția, că vine vremea de făcut straturi în grădină, de pregătit arpagicul, de pus în pământ semințele de morcovi, păstârnac și pătrunjel, nu de umblat după cai verzi pe pereți la București. Părerea mea!