15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
basescu

Acu, idem, sub privirile admirative ale polițiștilor de frontieră din Vama Giurgiu.  Atât de extaziați au fost de posteriorul tău, mulați pe blugii ăia spălăciți, dar care fac cât două pensii, plus un salariu minim pe economie, încât nici măcar nu au apucat să se întrebe ce căutai la ora aia matinală în vamă și când aveai să revii în țară. Cine știe spre ce zări ți-ai fi luat zborul, dacă bulgarii nu te-ar fi dibuit stând picior peste picior. La urma, urmei ai fi fost îndreptățită să faci asta, gândindu-te că numai fraierele se consolează cu ideea să facă șase ani de bulău la Târgșor! Și tu nu ești o fraieră, oricât ar zice frustrații și invidioasele din politică. Și pentru ce? Pentru o amărâtă de gală de box? Hai să fim serioși. La cât bine ai făcut tu țărișoarei ăsteia, măcar atât să fi făcut și judecătorii pentru tine. Să fi închis ochii, că nu s-ar fi făcut gaură în PIB cu două, trei milioane. Să fim serioși.

Bă, Nuți, e atât de crudă viața asta uneori, încât își vine să dai cu basca de pământ, și să te întrebi, pe bună dreptate, cu ce ai greșit de vă pedepsește Dumnezeu în halul ăsta? Mai întâi Băsescu, acu tu, iar mâine, poimâine, fie-sa cea mare. De ce, bă, Nuți, de ce? Că n-ați fost, oameni răi. Nesimțiți. Că v-a iubit poporul, orice s-ar spune. Că ați băgat și voi mâna în borcanul cu miere, ce mare lucru? Care român n-ar face-o? Dar, vezi tu, Nuțico, cât de-al dracului e omul nostru. Ieri dormea cu fotografia ta sub perină (unii chiar în buzunarul pijamalei), iar astăzi te hulește. Cică, așa îți trebuie, să te înveți minte să nu mai faci altădată. Au reîncâlzit ciorba de burtă și în loc de șampanie îți urează tradiționalul: „La pușcărie!”, „La pușcărie!” fir-ar mama lor a dracului de nemernici ce sunt.

Dar lasă, bă, Nuțico, că nici nu știi când trece timpul. Mai un goblen, mai un ciorap tricotat, trece vremea. O să vezi. Îți iei laptopul cu tine, te pui să-ți scrii memoriile, impresiile de călătorie din Costa Rica, că la cât de harnică ești, într-un an scoți nu o carte, ci trei și uite așa scapi după doi ani, doi ani și ceva de pârnaie. E adevărat, o să-ți lipsească Trăinică, dar nu se știe niciodată cu procurorii și judecătorii ăștia. Poate ți-l vor aduce lângă tine, ca în vremurile bune când tu erai Cocoș, la propriu, iar el găina. La figurat! Și cât de mult vă potriveați, măi Nuți!