La noi, nici vorbă de solidaritate, de înțelegere față de semeni, de toleranță. Ură și iarăși ură. Amintiți-vă de mesajele postate pe Facebook în cazul conaționalilor care se întorceau acasă din Italia, blocați la granița austro-ungară. Un potop de înjurături și invective la adresa „drogaților“ „șmenarilor“ și „curvelor“ care căutau cu disperare să fugă din calea coronavirusului. În loc să-i fi îngrijorat starea acelor oameni, fie doar și pentru faptul că erau români de-ai noștri, împroșcau cu lături în ei, cerând autorităților să nu-i primească în țară. Să stea acolo, pe „centură“, la „babele și moșii“ pe care îi ștergeau la cur. Cei care făceau lucrul acesta, așezaseră la zid nu doar un grup de nefericiți, ci întreaga Diasporă, pe care „o mitralia“ fără milă. Nu cred că vreun alt popor din Europa ar fi procedat ca noi, într-un moment atât de greu.

Și nu a fost nimic întâmplător. Nu doar cei de afară sunt jigniți în aceste zile fără milă de către „patrioții“ și „elitiștii“ rămași să construiască capitalismul acasă, ci și bătrânii ce le-ar putea fi părinți sau bunici. Câteva fotografii surprinse în Reșița, cu oameni așteptând să se deschidă un magazin cu haine second-hand, au reprezentat un alt bun prilej de dezlănțuire împotriva „babelor pe care le caută moartea pe acasă și ele plecaseră la shoping“, a „cretinilor“, „comuniștilor“ „muroilor“ „idioților“ și „căcăcioșilor“ care fac Reșița de râs.

Fotografiile postate, care au declanșat sutele de comentarii și zecile de distribuiri, ne arată un grup de oameni la rând la haine vechi. E o tristă realitate a Reșiței, dar aceasta este o altă discuție. Între ei, tineri și persoane trecute de prima vârstă. În niciun caz bătrânii pe care îi huleau unii și alții în comentarii. Și, atunci, de unde atâta încrâncenare și lipsă de empatie față de acești oameni? Doar ca să arătăm că știm să luăm poziție față de ceea ce este urât în Reșița ori din neputința noastră de a schimba lucrurile?

Iubiți-vă bunicii, nu-i huliți. Nu-i judecați pentru chipul lor zbârcit, tremuratul degetelor, pașii mărunți și nesiguri ori hainele ponosite. Și nici pentru ce au fost și ce au făcut în tinerețe. Nu-i condamnați pentru greșelile dintr-un timp pe care oricum nu îl veți înțelege. O să vină vremea să ajungeți și voi ca ei și nu aș vrea să aveți parte, poate, pe nedrept, de același tratament. Dacă nu sunteți în stare să le oferiți o floare, un zâmbet, un bună ziua, să le bateți în ușă întrebându-i dacă îi mai dor oasele sau pur și simplu să vedeți dacă mai trăiesc, atunci nu aveți nici dreptul să aruncați cu vorbe grele, doar pentru că voi sunteți tineri și aveți impresia că le știți pe toate. Lăsați-i să-și trăiască în liniște ultimii ani în această lume a lipsei de respect pentru trecutul ei.

sursa foto: Facebook