15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
bigăr
26.07.2021
1 Comentarii

Ce faceți, bă, nu vă apucați de lucru?

Că așa a promis Marcel Vela la două zile după nenorocire. Că vorbește el cu un ministru liberal să facă nu știu ce demersuri și să repare cascada. Cum? Asta doar el știe, că de aia e ministru liberal. Parcă și Romeo Dunca a spus ceva în sensul ăsta. Că va aduce un cric, un troliu, o macara de 100 de tone sau ceva în genul ăsta, să salveze Bigărul. E prea devreme pentru așa ceva? Te cred și eu. Nu poți să faci totul bătând din palme. Nu e așa ușor, dar e bine că se dorește din partea politicienilor. Cu sau fără prenandez, cu lipici Pelicanol sau aracet, important e că se vrea ceva să se facă și în județul ăsta. Și, la urma, urmei, cine va ști că a fost lipită sau întărită cu un brâu de ciment? Că peste peretele ăla va crește mușchiul și va fi iarăși ca înainte.

Auziți, dar care dintre voi ați fost recent la Severin? Pe șosea, bineînțeles, nu cu elicopterul sau mai știu eu cu alt mijloc aerian de transport. S-au apucat ăștia de drumul ăla express de care vorbeau anul trecut în campaniile electorale? Nu? Nici măcar de organizarea de șantier? Cum așa? A, din cauza căldurii, nu că nu ar avea proiectul gata și banii necesari. Îi înțeleg, lasă că se apucă la toamnă, pe răcoare, când o cădea bruma. Nu e nicio grabă, cum am putut sta sute de ani fără drumul ăsta, de ce nu am mai avea răbdare încă trei-patru ani, până în alte vremuri încărcate de promisiuni electorale?

Da’ pe la Moldova Nouă ați trecut careva? Nici acolo nu s-au apucat ăștia de la putere de treabă? Știu, eu, să sape șanțuri, să toarne piloni de beton pentru conducta aia de gaz promisă de Romeo Dunca în campania din septembrie anul trecut. Înțeleg, și acolo e cald ca dracu, parcă mai cald ca-n restul județului. Să mai aștepte și ăia din Clisură că n-o fi foc. Cum s-au încălzit până acum cu lemne, s-o facă și de acum încolo. Dar să le intre bine în cap, că dacă le bagă ăștia gaz, ce vor face cu centralele alea vechi? Le vor arunca la gunoi să-și ia altele adecvate momentului. Alți bani, altă distracție. Mai bine fără gaz decât cu cheltuieli în plus. Eu așa zic!

08.06.2021
1 Comentarii

Nici măcar Dumnezeu nu ne mai iubește?

Dar ce putem spune la pierderea unei cascade de a cărei frumusețe se bucurau nu unul, nu o sută, ci mii și mii de oameni care veneau de la sute de kilometri pentru a vedea lucrarea Domnului? De ieri, cascada Bigăr nu mai e decât un punct marcat pe harta turistică. Clopotul, poate partea cea mai strălucitoare a acesteia, s-a desprins din senin, prăbușindu-se în albia râului. O știre care imediat a făcut înconjurul pământului și nu pentru incidentul în sine, ci pentru faptul că, în 2013, The World Geography a așezat-o pe primul loc în clasamentul  celor mai frumoase cascade din lume.

Până atunci, cascada era locul în care ne opream din drumurile noastre să ne tragem sufletul. Un loc ca oricare altul pe Valea Minișului, nebăgat în seamă sau, admirat în aceeași măsură ca celălalte locuri. Ba, dacă ne aducem aminte bine, oamenii veneau acolo atrași de indicatorul care marca existența Paralelei 45. Cascada era trecută în plan secund, aproape de neluat în seamă. A trebuit să vină cei de la The World Geography s-o facă cunoscută lumii întregi, să devină loc de pelerinaj turistic.

Începând de ieri, despre cascada minune se va vorbi la timpul trecut, chit că unii ne vor aburi cu reconstrucția ei, uitând că ce a mâncat gaia e bun mâncat. Câteva zile, săptămâni sau luni oamenii vor da buzna să vadă nenorocirea, să-și facă selfie, să-și plângă unul altuia pe umeri după care, totul va fi dat uitării. Pentru nefericita întâmplare, nu este de vină nici Romeo Dunca, și nici Florin Cîțu cu al lui Program Național de Redresare și Reziliență, cum vor încerca unii să insinueze. Nici nu știu dacă există un vinovat. Nu mă pricep la așa ceva, las pe alții să-și dea cu părerea. Singurul lucru pe care l-aș adăuga e cel pe care îl aud mereu rostit de omul simplu: „nici măcar Dumnezeu nu ne mai iubește“. Adică, aici în Caraș-Severin. Și nu știu dacă acest lucru se datorează faptului că ne-am înrăit sau nu peste măsură. Doar Dumnezeu știe asta!