De trei zile aștept reacția aceleiași organizații județene liberale legată de demiterea lui Dolot. La fel și cel în cauză. O reacție din care să înțelegem și noi de ce a fost dat la o parte președintele ANPC. Dacă e adevărat că taman în Postul Crăciunului s-a găsit să fluiere în biserică, așa cum se spune în popor, sau dacă nu cumva i-a deranjat pe ăia care ne-au umplut țara cu supermarketurile lor. Vorbeam cu un prieten despre chestia asta, pariind că Marcel Vela, mă rog, departamentul de presă al PNL, va ieși cu un comunicat, cu o explicație, fie ea și idioată. Că, vorba aia, don Marcel e tata lor, e sprijinul lor, e omul la care te duci să te spovedești ca la popa din sat. Pauză. Am zis că vineri a fost zi de post și de rugăciune și, nah, nu e bine să închei ziua cu un comunicat, ci cu îndemnul creștinesc: „Dumnezeu să binecuvânteze România”. Sâmbătă e sâmbătă, piață, mall, cumpărături, iar duminică e de stat în familie nu de scris comunicate. Astăzi este luni și mă îndoiesc s-o facă cineva. Dacă ar fi vrut, ar fi făcut-o sâmbătă când, din câte am înțeles, s-a ținut Biroul Permanent Județean. Și, ce dacă s-a ținut? Acolo se discută discuții despre viața de partid, nu despre demisii și demiteri.
Apoi, cine s-o fi făcut? Că unii camarazi savurează intrarea PSD-ului la guvernarea (vai mama noastră ce au ajuns liberalii), iar alții se laudă pe You Tube cum închid ei gura ziariștilor cu contracte din banii Consiliului Județean. Mai mare rușinea să recunoști una ca asta, să-i umilești pe cei care în felul ăsta te fac frumos și deștept. Că ai ajuns să-ți cumperi neputința cu tăcerea a două, trei publicații. Așa e don Dunca? Iar dacă stau bine să mă gândesc, asta sună a autodenunț…
Revin, cine s-o fi făcut? Președintele? Păi el altceva mai bun de făcut nu are decât să se ocupe de comunicate de presă? Don Vela, explică-le, domnule, că nu e treaba matale ce face Cîțu, pe cine numește și, mai ales, pe cine demite. Și nici să compui comunicate. Matale ești un umil camarad, echidistant și nepărtinitor, care nu se pune rău nici cu unii, nici cu alții. Și așa și trebuie, la ce ar fi fost bun să te fi pus să-l întrebi: „de ce l-ai demis, bă, pe Dolot?” Păi, ar fi fost frumos așa, să-i ceri socoteală primului ministru ? La urma, urmei tot nu l-ar mai fi pus la loc.
