Și pe când credeam că o să-l uit de tot, că nu mai e ministru, ci președinte de Consiliu Județean, la Iași, iată că DNA ni-l aduce în actualitate. Nu cu d-ale bune, că DNA-ul ăsta nu se ocupă cu așa ceva. El are treabă cu hoții, corupții, șmanglitorii, șpăgarii, cu tupeiștii cu carnet de partid. Cu ăia care la televizor și la tribuna parlamentului pozează în mielușei, cu băieții deștepți care știu să se învârtească în orice împrejurare.
La ce acuzații i se aduc, cred că mai degrabă face parte din categoria cioflingarilor. Cică, spun procurorii, ar fi cerut 22 de tone de tablă de la managerul unui combinat siderurgic. Da, bă, tablă, tablă. Unii cer de-ale gurii, alții vacanțe plătite prin te miri ce locuri exotice ale lumii ori tablouri și obiecte de artă. Nu știu la ce i-o fi trebuit tabla asta, poate să acopere acareturile de prin gospodărie sau privata din fundul grădinii să nu-l ploaie când stă pe tron, dacă o avea de asta. Însă altceva vreau să spun, că dacă erau cinci, șase vagoane cu tablă aș mai fi înțeles, dar ca să te legi la cap cu o șpagă de 103.000 lei, atât valorează tabla, trebuie să fii nebun. Mă rog, fiecare face ce vrea cu libertatea sa.
În schimbul tablei, Costel al nostru se obliga să aloce către fabrica respectivă, cu titlu gratuit, certificate de emisii de gaze cu efect de seră și la monitorizarea măsurilor luate de această societate comercială pentru închiderea unui depozit de deșeuri neconform. Ei, ce ziceți? L-o durut pe el în cur de monitorizarea măsurilor pentru închiderea depozitului de deșeuri. Puteau să se fi îmbolnăvit sute de oamenii din zonă, să fi dat colțul, lui să-i fi mers bine, că ar fi dat-o ăștia pe seama Covidului, că tot suntem în pandemie. Fostul ministru nu recunoaște nimic, nici dacă l-ai pica cu ceară (cine e prostul să recunoască din prima?). „Cum adică, eu, demnitar al statului român, mă cobor la câteva coli de tablă? Să avem pardon!“ Că bine le zice musiu care, în faza asta a dosarului se bucură de prezumția de nevinovăție.
Dar o concluzie, tot am să trag: bă, ăștia nici măcar nu știu să fure. Să nu o facă, bă, cu roaba sau cu căruța, ci cu vagonul, cu vaporul, bă, ca să știi pentru ce înfunzi pușcăria. Ca Dragnea, de exemplu care și-a tras o insulă, două trei conace și pământ cât vezi cu ochii. De ce spun asta? Păi Costel Alexe nu este un exemplu singular cu apucături de cioflingar. I-o luat-o înainte Decebal Traian Remeș, ministrul Agriculturii din Guvernul Tăriceanu, care a făcut pușcărie pentru o uiagă cu horincă și câțiva metri de caltaboși umpluți cu păsat, și câteva perechi de sângerete proaspăt.
„Niște cârnați“, cum ar spune un bun amic!