Recunosc, m-am luat cu una, cu alta și nu te-am sunat. Dar mai bine așa, că am auzit de la unii că, pe la prânz, procurorii DIICOT și-au făcut drum la Consiliul Județean. Mă rog, nu chiar în clădirea în care ai biroul matale, ci în aia cu Direcția de Drumuri Județene. Dacă ar fi să mă iau după cârcotași, surpriza nu e că au venit, ci că s-a întâmplat să fie doar după un an de mandat. La alții, la ăia dinaintea matale, au venit mult mai târziu, că nu știu cum să-ți spun să nu mă înțelegi greșit: parcă o devenit o tradiție cu procurorii ăștia la Consiliul Județean. Una, două, la CJ. Până acum nu s-a întâmplat nimic, dar fie vorba între noi, nu ți-e totuna să te trezești cu procurorii pe capul tău, la locul de muncă. Că îți dai seama cât de speriați au fost angajații DDJ când procurorii au bătut la ușa șefei lor. „Bă, ce caută, bă, ăștia aici? Ce-s cu ăștia, bă. Ce se întâmplă, bă?”
În fine, băieții și-au făcut treaba și au condus-o pe șefa de la Drumuri Județene la Parchet. Puteau să o invite dar, nu, au ținut morțiș să o ducă ei la sediu să o întrebe una, alta. Sigur, doamna respectivă nu are nici calitate de suspect, și nici pe cea de învinuit, dar asta nu înseamnă ca într-o bună zi nu va deveni martor. Poate unul important. „Martor în ce?” „Păi, pe mine mă întrebi, nea Romeo? Eu are trebui să te întreb, bre, ce tot caută procurorii DIICOT la DDJ? Săptămâna trecută au trecut pe la Parchet angajații, ieri a fost șefa lor. Mâine, cine știe, te văd pe matale. Zic și eu. Ce vor să afle procurorii ăștia, că de flori de măr nu te cheamă nimeni, doar să te întrebe ce ai mâncat cu o seară înainte sau unde îți faci vacanța după ce le expiră preavizul.
Sigur, deocamdată procurorii sapă. Sapă din ce în ce mai insistent și mai adânc, deși pe căldurile astea ar trebui să stea și ei la o terasă. La un suc. Să se odihnească. Habar n-am ce caută, dar caută cu sârg. Probe, că ce ar putea altceva. Nu știu ce să zic, nea Romeo. E păcat că nici ăștia nu văd cât te zbați pentru noi, pentru munții noștri, pentru drumurile și văile noastre. E drept, nici nu ți-au bătut vreun apropo, și nici nu ți-au făcut vreo aluzie și, totuși. Știi cum e, nu ți-e totuna să știi că tu vii dimineața cu elan la lucru, iar ei îți strică pofta de muncă cu vizitele lor. De asta mă întreb, nea Romeo: O fi bine, o fi rău?