15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
editorial

De ce trebuie ca de fiecare dată când se întâmplă asta să ne lamentăm, să deschidem jurnalele televiziunilor cu știri de acest gen, să asfixiem și să intoxicăm internetul cu tot felul de postări pe aceeași temă? De ce este nevoie ca cei din opoziție să sară de cur în sus să arate cu degetul spre cei de la putere? Oare pesediștii lui Dragnea ori Dăncilă nu au procedat la fel când au ajuns la guvernare? Eu cred că da. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să-i dea afară pe cei dinainte și să-și pună oamenii lor. Mai capabili sau nu, nici nu mai contează. Chiar mai proști, numai liberali sau pedeliști să nu fi fost. Și Kati Ambramburica, și Liviu Pop și care or mai fi fost ministru la Educație, au aruncat pisica în bătătura inspectoratelor școlare.

Eu asta nu înțeleg, dacă ai fost numit politic ori printr-un simulacru de examen de ce nu te dai la o parte? Stai un an, doi pe tușă și revii pe funcție, în cazul în care mai ajung ai tăi la putere. E simplu. Dacă așa sunt vremurile astea, de căcat, ce nu pricepi?

Că nu e bine să se întâmple așa și că ar trebui să primeze performanța? Păi, eu ce ziceam mai înainte? Doar că vedeți lucrurile astea doar atunci când sunteți în opoziție. Că vă doare să vă râdă alții în nas. Să vă persifleze unii pe care i-ați ținut pe la uși.

Și, ce e cu elevii? Că ei sunt singurii care pierd la faza asta? Bă, mai terminați cu prostiile. De copii nu v-a păsat niciodată. Nici unei guvernări nu i-a pasat. Vouă, politicienilor, v-a păsat doar de interesele voastre (era să zic de burdihane, dar s-ar fi supărat un domn senator), de nimic de altceva.

Asta nu înțelegeți voi!

Până acum prefecții și subprefecții au fost doar liberali. Unul mai slugarnic și papagal decât celălalt. De azi, se schimbă treaba. Prefecturile vor fi împărțite la trei, sigur, nu frățește, că nici procentele nu au fost la fel la parlamentare, în așa fel încât și PNL, și USR PLUS, și UDMR să se bucure de borcanul cu miere sau, după preferință, de cutia cu rahat. Nu ar fi exclus ca într-un județ oarecare să avem un prefect de o culoare (politică, bineînțeles), un subprefect de altă culoare și, ca să nu fie gâlceavă, celălalt subprefect să fie și el de la partidul rămas pe de lături.

Personal, mi l-aș dori în continuare prefect pe Cristi Gâfu. M-am obișnuit cu el, un tip, apolitic, care știe la glumă, ține la tăvăleală, în presă, nu altundeva, a gestionat bine pandemia, dovadă că nu s-a îmbolnăvit de Covid, i-a tăiat macaroana de manager de spital lui Cican, ba chiar și Alinei Stancovici la spitalul din Reșița, și nu l-a lăsat pe Felix Borcean să-și termine mandatul la Primăria Caransebeș. A avut sânge în instalație, ce mai tura-vura. Ei, și voi acuma, sigur că alta ar fi fost situația, dacă în spatele lui nu ar fi fost Marcel Vela, tutorele liberalilor cărășeni. A majorității, să nu se simtă unii ofensați. De data, fără Vela ministru, e mai greu. Gâfu își poate lua catrafusele și să plece.

E posibil să vedem prefect pe unul de la USR PLUS, chiar dacă în Caraș-Severin USR PLUS nu a trecut pragul electoral nici la alegerile locale, nici la cele parlamentare. Ce contează ce performanță ai avut, dacă fiecare partid trebuie să primească ceva de mestecat cât timp e la putere? Trebuie să le dai și lor ceva, să simtă că nu degeaba au tot clamat sloganul ăla cu „Fără penali în funcții publice“ Doamne, ce glumă nesărată!

După prefecți și subprefecți, urmează cu adevărat marea împărțeală, ca la piață: dă-mi și mie, ia și tu și alte chestii de astea care să ne facă să înțelegem de ce e important să ajungi la ciolan și cât de fascinantă e România, chiar și fără zăpadă în ziua în care vlădica dă agheasmă la tot poporul!

După modelul cu Dacia vopsită în culori liberale, nu ne-ar mira să urmeze la rând TAB-urile, tunurile de apă și mașinile de intervenție ale Jandarmeriei și, de ce nu? pulanele polițiștilor și scuturile jandarmilor  scoase la înaintare în Piața Universității. Și atunci să vedem cine ar mai avea curaj să arunce cu pietre și sticle Molotov pentru că, imediat băieții ar scoate din porthart lozinca atât de drag nouă: „Dai în mine? Dai în fabrici și uzine!“

Facem noi mișto, dar nu e de râs. Purcica e moarte în coteț, iar noi ne ținem de glume. Ia să fi vopsit Carmen Dan și Viorica Dăncilă mașinile Poliției ori gardul din fața guvernului în roșu-PSD. Mamă, mamă, ce tămbălău ar mai fi ieșit. Că, uite ce fac tutele lumii. Să se ducă la ele în Teleorman, să vopsească ce vor ele, dar pe banii lor, nu ai statului. Ce-ar mai vuit presa și rețelele de socializare. Ce ar mai fi sărit liberalii de cur-n sus, băgând la înaintare grija față de om când vine vorba de cheltuirea banului public. Cum ar fi promovat oamenii lui Orban o moțiune împotriva celor două! Să se ducă învârtindu-se cu tot neamul lor pesedist.

Și acum, tocmai ei, care ne propun și ne promit o Românie normală să ne facă una ca asta? Păi asta e treabă domnule ministru de Interne? Domnule Orban? Să vă faceți de cacao pentru niște culori puse pe mașini? A, nu sunt culori de rând, ci parte a reformei în Poliție? Păi de ce nu ați spus, domnilor așa de la bun început? Bată-vă să vă bată norocul de poznași ce sunteți! Noi care am crezut că e o bătaie de joc și când încolo e o chestie de strategie bine gândită. Da, bine ticluită. Mi-am mai revenit, pe cuvânt dacă vă mint.

În cazul ăsta, vă propun să vopsiți totul în galben și albastru: iarba, râul, ramul. Nu de alta, dar să vadă tot românul cât de simplă este calea spre fericire și bunăstare!

M-am prefăcut surprins de ce auzeam, spunându-i că, în urmă cu câteva zile, premierul Orban asigura poporul că nu a existat niciodată o dispoziţie în sensul de a se da amenzi la kilogram, că nu există un plan pentru așa ceva. S-a uitat lung, de parcă ar fi vrut să mă întrebe de unde atâta naivitatea la anii mei, apoi a replicat: „Dacă șefii mei dau un Ordin să nu mai facem asta ori dacă șterg prevederile din ordonanțele militare, atunci așa va fi…“ Ce rezultă din ce v-am spus? Fie că polițiștii doar atât au înțeles să amendeze, pentru că asta știu să facă decând lumea, fie că Ludovic Orban una vorbește la televizor și declară ziariștilor și alta face prin spate.

Dincolo de toate acestea, trebuie să recunoaștem că România în epoca coronavirusului își confirmă renumele de stat polițienesc. Și nu mă refer la intervențiile din zilele de Paști în comunitățile de țigani, acolo unde se impunea acest lucru, ci la zelul oamenilor în uniformă. Mulți dintre ei se poartă, de parcă ar vrea să ne confirme convingerea că nu îți trebuie multă școală să ajungi polițist. Că odată îmbrăcată uniforma, ești buricul pământului. Cine sunt ca ei în aceste zile? Patrulând țanțoși, ca niște curcani prin orașul pustiu, la vânătoare de amărâți care încalcă legea nu cu rea credință, ci pentru că nimeni nu le-a explicat ce înseamnă să se plimbe în jurul locuinței. Nu le-a explicat fie pentru că nu există interes, fie pentru că ar fi o pierdere de timp pentru niște slujbași ai statului care, oricum nu ar înțelege mare lucru și care fac doar ce au învățat până acum: să te ardă cum te prind. Dacă nu este cum spun eu, înseamnă că România este un stat de infractori unde, zilnic, se dau amenzi de 3,5 milioane de euro, doar pentru nepurtatul măștii de protecție, a plimbărilor în natură și a altor încălcari ale prevederilor ordonanțelor militare. Or fi românii cum or fi, numai infractori în masă, nu.

În schimb, există purtători de chipiuri la care se potrivește de minune zicala: „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.“

Am citit cu stupoare în această dimineață două informații care m-au întristat. Prima dintre ele: o femeie din Reșița, care spune despre ea că activează ca voluntar, a dat de pământ cu cei care au fost însărcinați să-i aducă Lumina Sfântă. Cum, dom’le, să nu stea omul ăla să coboare mama ei să-și aprindă o lumânare?! Adică ce-ar fi vrut însărcinatul, să stea omul în fața scării de la ora 20 până îl uită Dumnezeu?! Acum eu nu zic, o avea Lumina asta rolul ei, dar sigur nu e ăla de a ne întoarce unul împotriva celuilalt. Și până la urmă, sunt convinsă că cei mulți care n-au luat Lumină anul ăsta nu vor atrage asupra lor necazurile pământului. O fi și Dumnezeu înțelegător în anul acesta virusat, mai mult decât este de obicei.

A doua informație, de astă dată din categoria fake news-urilor, vorbește despre pâinea tradițională de Paște distribuită tot prin voluntari, despre care unii spun că ar fi fost stropită mai ceva ca răsadurile de cartofi împotriva gândacilor de Colorado. „Nu mâncați, nu vă atingeți, că doi copii au murit deja în Ialomița de la pâinea sfințită anul ăsta!” Poliția Română, ageră și pe timp de sărbătoare, s-a grăbit să le amintească naivilor că răspândirea de informații false se pedepsește.

Și uite așa, Lumina și pâinea de Paștele ăsta pe unii i-au dezbinat, în loc să-i unească. Și atunci mă întreb: am fi murit un an fără tradițiile astea, în condițiile în care oricum nimic nu mai e cum a fost?

Și nu doar noi, oamenii de rând, suntem într-o astfel de situație, ci și instituțiile statului care au obligația de a veghea la menținerea stării noastre de sănătate. Cu un sistem de sănătate bolnav, subfinanțat și măcinat de corupție am ajuns în situația de a se apela la subscripțiile publice pentru achiziționarea de aparatură și echipamente medicale de strictă necesitate, la donații de măști, mănuși și costume de protecție pentru cadrele medicale. Altfel spus, statul a ajuns la mila publică. Da, acel stat care de ani și ani ne jecmănește fără rușine. Ne bagă mâna în buzunare și ne sufoacă cu taxele și impozitele sale nesimțite. Chiar și așa, românii au înțeles că este vremea iertării și au pus mână de la mână din sărăcia lor. Jos pălăria pentru fiecare leuț adunat la un loc, pentru fiecare gest de solidaritate de care au dat dovadă acești oameni simpli.

Aș fi vrut să spun același lucru despre companiile de lângă noi, despre oamenii de afaceri pe care Camerele de Comerț, Industrie și Agricultură îi premiază la sfârșit de ani ori despre politicienii care huzuresc pe banii noștri. Cu mici excepții, nu am auzit să se fi întâmplat așa ceva. Și nu mă duc la București pentru a da exemplul lui Ion Țiriac, despre care presa centrală spune că nu are informații că ar fi donat ceva din averea sa de 2 miliarde de euro, ci mă opresc aici, la noi acasă, în Reșița în care trăiesc alături de voi toți.

În urmă cu două săptămâni, a fost inițiată o campanie de donații pentru Spitalul Județean de Urgență Reșița. Mesajul a fost clar, reșițenii au donat fiecare după posibilități, sume plecând de la 20 de lei. În general, media a fost de 100 de lei, dar au fost și dintre cei cu dare de mână care nu s-au uitat la 250 sau 500 de lei ori la 2-300 de euro. În câteva zile s-au strâns vreo 100.000 de lei, bani cu care s-au cumpărat cele necesare Unității de Primire Urgență.

Dar nu despre acești oameni simpli, care merită tot respectul nostru, este vorba, ci despre bogații Reșiței. Milionarii Reșiței care au făcut averi și pe spatele nostru și care acum ne dovedesc că fac parte din acea categorie umană care și-ar mânca din cur, de zgârciți ce sunt. Niciuna dintre companiile de top, conduse de așa-ziși capitaliști autohtoni, nu se regăsește pe lista, aflată la vedere, a celor care au donat bani spitalului. Niciuna, de parcă au intrat toate în faliment. Toți acești pseudo-patroni s-au dat la fund, iar de acolo din văgunele în care s-au ascuns continuă să facă ceea ce știu mai mai bine, adică să scoată bani din sărăcia celor mulți care le-au trecut pragul magazinelor, restaurantelor sau barurilor. Niciunul dintre acești milionari nu s-a învrednicit să bage mâna în buzunar să scoată măcar un leu, un singur leu.

E o odovadă că nu le pasă de comunitate care i-a făcut nu doar bogați, ci și nesimțiți. La acest lucru încercați să vă gândiți pe viitor, înainte de le trece pragul magazinelor, restaurantelor ori barurilor.

Într-un editorial, intitulat „Blestemaților“, acesta a scris: „Vă doresc faliment și șomaj, speculanților! Dar să nu veniți apoi să plângeți, căci meritați să putreziți în închisori! Faceți trafic cu nenorocire, luați pensionarilor, familiilor cu copii, nevoiașilor de toate felurile, speranța, le sporiți temerile că ar putea muri de foame! Nu aveți niciun dram de suflet?“

Dincolo de faptul că mesajul acesta, cu care sunt întru totul de acord, este eminamente de stânga, nu pot să nu fac câteva observații pertinente și să întreb la modul cel mai serios: Cine îi oprește pe liberali, colegii lui Rareș Bogdan, să pună capăt speculei cu produsele alimentare, măști de protecție și spirt medicinal, căci despre asta este vorba în editorial? De ce Guvernul Orban nu procedează la fel ca Guvernul Federal al Angelei Merkel care, după cum bine a remarcat europarlamentarul, a anunțat plafonarea la 10% a adaosurilor comerciale la alimente de bază și medicamente. Oare de ce nu se întâmplă aceasta? Ce interese îi împiedică să dea un ordin, o ordonanță sau ce-or găsi ei de cuviință?

Cu un guvern liberal sută la sută, cu prefecturi conduse doar de PNL, cu ordonanțe de urgențe și ordonanțe militare la îndemână, credeți că sunt necesare aceste văicăreli? Are rost să ne mai întrebăm, cât timp nu se iau nicio măsură, cine este vinovat că se face speculă cu produsele alimentare de bază? Sau, de ce nu se infirmă știrile apărute în presă cum că pe lista speculanților notorii se găsesc frații Micula, considerații „sponsorii“ PNL? Și, încă ceva, să ni se spună și nouă dacă Guvernul Orban 1,2 și 3 a început lupta cu grupările interlope, așa cum ne promitea ministrul de Interne la prima sa investire? Repet, au rost toate aceste lamentării?

Eu zic că nu, căci altfel PNL riscă să cadă în ridicol, să-și arate neputința, să nu zic incompetența în astfel de momente dificile pentru noi toți. Să nu vă mai aud vorbindu-ne de greaua moștenire lăsată de PSD, că nu ține. Gata, PSD e o filă de istorie post-decembristă, proastă, neagră, cum vreți să-i spunem, acum voi sunteți la butoane. Voi v-ați asumat conducerea țării. Nu i-ați vrut în guvern nici pe USR, nici pe PMP, acum descurcați-vă singuri, arătați că aveți chestiile alea bărbătești în pantaloni și nu vă mai văitați ca babele.

E cazul să nu vă mai plângeți că n-aveți măști, mânuși, costume de protecție, dezinfectanți. Ați știut de acum patru-cinci luni despre ce va urma, însă, pentru voi au fost mai importante alegerile anticipate. Ciolanul. Nimic altceva. În loc să fi luat măsuri de prevenție, ați preferat să vă războiți cu PSD și Curtea Constituțională. V-a durut în cot de coronavirusul care pândea. Iar acum dați din colț în colț, în frunte cu președintele Iohannis.

De aceea zic: apucați-vă de treabă, să nu vă ajungă din urmă falimentul și șomajul politic din editorialul lui Rareș Bogdan.

De ceva timp, România se află în război cu un dușman pe care nu-l vede nimeni, nu-l auzi când se mișcă, nu îl simți, pentru că nu are nici miros, și nici culoare și, cu toate acestea, a reușit să ne dea peste cap pe toți. Până și pe cei din Marele Cartier General în mâinile cărora se află toate deciziile și comunicatele către țară legate de lupta dusă împotriva coronavirusului. Un exemplu. Ieri, pe la orele prânzului, președintele Iohannis a ieșit pe post și a dat din casă, în avampremieră, că persoanele trecute de 65 de ani vor fi consemnate volens-nolens la domiciliu până la loc comanda. Cică, au muncit destul la viața lor, în condiții grele, de mină, oțelărie și a venit vremea să se odihnească.

Când l-au văzut pe președinte cât de serios citea de pe bucata de hârtie, format A4, și cât de îngrijorat era pentru toții românii lui, pensionarii au zbughit-o și au intrat în prima alimentară. Au umplut cărucioarele cu conserve, lapte, carne brânză, ouă, hârtie igienică, salamuri și cu ce a mai rămas de pe la alții dinaintea lor, provizii cu care vor încerca să reziste închiși în casă cât mai mult timp. Ba, unii, chiar i-au mulțumit președintelui că le-a spus dinainte ce are de gând guvernul să facă cu ei în privința restricțiilor de circulație. Câteva ore mai târziu, apare, în live, premierul Orban în carne și oase. După 14 zile de autoizolare, pe motiv de coronavirus, premierul a căcăit-o, spunând că, de fapt, persoanele trecute de 65 de ani vor avea un interval de timp în care pot ieși din casă pentru cumpărături. Seara, târziu, Marcel Vela ne-a citit Ordonanța Militară 3, care admite un interval de două ore, 11-13, în care pensionarii în cauză au liber la cumpăraturi, plimbat pisica și cățelul.

Departe de mine că astfel de măsuri nu se impuneau, vreau doar să subliniez că în acest Mare Cartier General nu există un „general“, o minte luminată care să vorbească pentru toți ceilalți. Dimpotrivă, impresia e că la pupitrul de comandă au ajuns soldații neinstruiți. Dovadă e că, președintele spunea una, Orban și Vela alta. Președintele i-a scos din minți pe pensionarii trecuți de 65 de ani, Orban și Vela au încercat să-i liniștească, făcându-le un favor. Declarații iresponsabile dinspre Cotroceni care au menirea să declanșeze isteria în rândul a 5 milioane de pensionari. Ce credibilitate au cei trei luați pe rând și, apoi, laolaltă? Una tot mai scăzută, ținând seama de istoricul gafelor făcute până acum.

Numai de așa ceva nu aveam nevoie în aceste zile, dar la ce să te aștepți de la niște fruntași făcuți la apelul de seară.

Celor care nu sunt de acord cu mine, le dau un exemplu de ultimă oră. Reacția la protestul celor 6.000 de conaționali aflați la granița dintre Austria și Ungaria. O reacție care ne arată cât de îngust gândim și cât de dezbinați suntem în momentele grele. Ce Diaspora, domnule? Ce să caute ăia în România? Să ne aducă virusul și să ne îmbolnăvească și pe noi? Ba, să stea acolo, unde sunt. Ce ne pasă că și-au pierdut locurile de muncă și nici n-au ce mânca? Să nu fi plecat la mama dracu’, cum am putut să stăm și noi acasă, așa să fi stat și ei. Să se învețe minte, dacă nu au știut să voteze.

Vorbele astea grele, încărcate de ură, pe alocuri, le-am tot auzit zilele astea, nu doar în fața blocului sau postate pe site-urile de socializare, ci și la televizor. Până și politicienii, pe care i-am crezut responsabili, au ținut să-și dea cu părerea, invocând grija față de om. Vorbe fără noimă care mi-au amintit de celebrele slogane din anii ’90, cele cu „Voi n-ați mâncat salam cu soia“ și „Nu ne vindem țara“.

Care țară, măi, oameni buni? Aia din manualele de geografie și istorie sau pe cea pe care a fost de mult vândută pe bucăți de toți cei care s-au perindat pe la Cotroceni și Palatul Victoria? În timp ce noi expectorăm veninul, macaronarii, pe care i-am tot hulit în aceste zile, se adună seară de seară pe balcoane și cântă la unison „Fratelli d’Italia“, imnul lor național care îi unește și nicidecum nu-i dezbină. Un exemplu de cum să lupți împotriva răului, oricât de mare și de monstruos ar fi acesta.

La noi, în schimb, totul e ipocrizie și veșnică amăgire că doar, doar ne vor trezi la realitate versurile lui Andrei Mureșanu, din „Deșteaptă-te,române“. Și tot așteptăm, mucaliți și răbdători, de peste un secol și jumătate să se întâmple o astfel de minune.

Ministerul Muncii ar trebui să facă demersuri pentru readucerea în actualitate a șomajul tehnic, ca formă de protecție pentru toți cei care își vor pierde locurile de muncă o perioadă de timp. Nu există cadru legal? Cine spune asta? Să fim sobri. Așa cum au știut să aprobe 25 de Ordonanțe de Guvern într-o singură ședință, guvernanții ar face bine să găsească soluții și pentru așa ceva. Angajații nu sunt trimiși acasă din vina patronului, că așa i s-o năzărit lui. Nu, oamenii ăștia pleacă acasă datorită faptului că restaurantul la care lucra, hotelul în care mătura, făcea patul sau servea clienții, cârciuma de cartier ori atelierul mecanic care exporta în Germania se închid din cauza virusului. Să ne fie clar și să nu se mai vină cu dezinformări.

Oamenii ăștia care rămân două-trei luni fără slujbe, poate și mai mult, și nu vor fi puțini, au plătit constincioși ani la rând dările către Casa de Pensii, Casa de Asigurări de Sănătate, Șomaj și alte case de încasat bani. Azi, tu, stat, ar trebui să întoarci serviciul angajaților, victime ale coronavirusului, suportând 75% din salariul acestora. Nu ai de unde? Ei, nu! Cum ai știut să-i iei lunar cu japca aproape 70% la sută din salariu, așa trebuie să-i dai și tu la rândul tău, acum, când îl arde buza. Dacă tu, stat, nu faci treaba asta, înseamnă că nu-ți pasă de cetățenii tăi. Sau dacă îți pasă, se vede asta doar în campaniile electorale.

M-am uitat cu atenție peste măsurile decretului semnat de Klaus Iohannis și n-am văzut nici măcar o aluzie la o intervenție de acest gen, deși problema asta ar trebuie discutată tranșant. Nu pricep, dacă tot ne-am aliniat în rând cu Mătușa Europa, de ce nu am luat exemplu statului german care pune la dispoziția mediului de afaceri 500 de miliarde de euro, drept tampon pentru situațiile de acest ge. Oare noi, câți lei, nu euro, alocăm, pentru a transfera presiunea de pe umerii agenților economici în ograda statului? Tu, stat de sorginte liberală de ce nu faci la fel?

În schimb, la noi se vorbește despre păsuire la plata ratelor bancare și credite cu dobândă zero. Bă, frate, ăștia chiar ne cred tâmpiți, cine dracu ia credite în perioada asta de criză? E la mintea cocoșului că nimeni nu se aventurează la așa ceva, doar că ei, guvernanții, aduc chestiile astea în discuție, convinși că dau bine la populime. De data asta se înșeală. Pentru că, acești guvernanți, proaspăt repuși pe funcții la Palatul Victoria, nu înțeleg că omul simplu are nevoie de pâine, lapte, carne, bani ca să-și plătească facturile la bloc, curentul și gazul și să-și hrănească familia, și nu de credite fără dobândă.

Băi, tu, stat, este vremea să pricepi că dacă ghinionistul ăsta de angajat de care vorbim stă acasă fără salariu o lună sau două pentru el este o dramă. Tu nu înțelegi că agentul economic nu are în pușculiță bani pentru situații de acest gen? Sau faci pe prostul? Tu, stat, trezește-te și vino-ți în fire, cu soluții urgente, până nu-i bagi pe toți în faliment.

Cu aceste gânduri pășim în prima zi a stării de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis, duminică seara, în timp ce la televizor conferința de presă din foișorul lui izolat complet de la Vila Lac părea fără sfârșit, m-a sunat un liberal, autentic, din Caransebeș. Furios. „Te uiți și tu unde mă uit și eu?“ Îi răspund: „Eu sunt pe Antena 3, tu, tot aici?“, întreb la mișto. Nervos: „Lasă-mă, frate, cu Gâdea și Antena lui, știi că nu avem voie să ne uităm la ăia!“

Continuăm discuția, făcând pe prostu’: „Scuze, am uitat că aveți interzis la Antena 3, iar pe Facebook aveți sarcină să dați share doar la știrile despre ai voștri ce apar în publicațiile online care vă cântă în strună“. „Vrei să încetezi? Că dacă nu, altădată nu am să-ți mai spun nimic din ce avem voie și ce nu avem voie să facem“, îmi întoarce aspru vorba. „Gata, nu te mai necăjesc“. „Nu mi-e de ajuns că m-o scos ăsta din sărite, mă mai enervezi și tu“, mi-a replicat el supărat rău de tot. Insist: „Cine te-o supărat, dom’le?“ „Ăsta…“. „Care ăsta, că nu înțeleg?“ „Ăsta…“. Pauză. „Ăsta… Ești atât de greu de cap. Nu înțelegi nimic“. Apoi răbufnește și-i spune pe nume. Mă dumiresc, amuzându-mă! De ce era supărat liberalul nostru duminică seara? Pentru că îl auzise pe premierul României, Ludovic Orban, spunând că este posibil ca guvernul să limiteze prețul la medicamente, măști de protecție și dezinfectanți pentru a stopa specula. Întreb: „Și n-a zis bine?“ Răspunde, la fel de furios: „Vezi că iar mă enervezi și închid telefonul“. „Stai, nu închide și nu te enerva. Ce ți se pare deplasat că a spus asta? Nu te înțeleg“. „Ce dracu nu înțelegi?“ Pauză. „Bă, frate, cum să pui o limită la prețurile măștilor și dezinfectanților, cât timp ele nu există la vânzare?“ Îi dau dreptate, însă încerc să-i iau apărarea lui Orban, explicându-i că acesta e premier doar de două zile și nu are de unde să știe că nu sunt măști la tejghea. „Lasă, bă, gargara. Ăsta chiar ne crede proști pe toți?“ Tac, nu vreau să-l enervez. „Păi, domnul ministru Vela, care-i gugulan d’ al nostru, nu-i spune că nu se găsește așa ceva în tot județul?“ „Și dacă i-ar spune, ce ar putea să facă, dacă nu sunt pe stoc?“ încerc eu să-l descos. „Nu știu, frate, e treaba lor să gândească. Eu doar zic, să deschidă croitoriile Cooperației, să aducă frate măști și dezinfectanți în județ. Dacă nu peste tot, măcar la Reșița și Caransebeș, unde sunt ai noștri la Putere. Măcar nouă să ne dea. Nu mă interesează nici Moldova Nouă, că Adiță ne-a lăsat cu buzele umflate când ne-a fost lumea mai dragă, nici Oravița, Bocșa, Oțelu Roșu unde în veci n-o să câștigăm primăriile“.

Nu i-am mai răspuns, și așa era nervos. În plus, nu am vrut să mă bag în ciorba liberală. Să-i lăsăm pe miniștri să conducă cu înțelepciune și lui Ludovic Orban îi dorim grabnică ieșire din autoizolare. Și, vă rog eu, să nu mai facem pe deștepții ca până acum, că ăla nu e bun, celălalt e strâmb, că unu are păr în palmă și alte chestii de genul ăsta. Că vedeți cum ne-au ajuns din urmă blestemele ălora de dinainte.