Ce să fi făcut, domnule, la ora aia, chinezul, surinamezul, bengalezul, să nu mai vorbim de românul nostru, fără aplicațiile astea? Să se fi culcat odată cu găinile că o picat rețeaua? Să se fi întors la vremea lui Iancu Jianu și Robin Hood când nu erau nici telefoane, și nici net, și când aflai după un an că o murit cutare lord sau boier? Aș fi înțeles dacă ar fi fost vorba de cablul nostru de la RDS și Telekom, aș fi sunat un prieten de la Deranjamente, ăsta ar fi venit, ar fi umblat la cutia de pe casa scărilor și se rezolva. Dar așa, pe cine să fi sunat la ora ai? Pe Zuckerberg? L-aș fi sunat, dar de unde să fi făcut rost de telefonul lui?
O adevărată tragedie mondială în rândul celor 3 miliarde de utilizatori. Căderea Constantinopolului a fost caca maca pe lângă căderea de aseară a Facebook-ului, a WhatsApp-ului și a Instagram-ului. Și vorba aia, cine-o fost Constantinopolul, bă, la vremea aia! Băi, nene, în doar câteva ore, nea Mark a pierdut vreo 6 miliarde de dolari americani, iar acțiunile la bursa de la New York au scăzut cu 5,8%. Asta da dramă. O întrece chiar și pe cea cu scufundarea Titanicului. Sigur, nu-l plâng pe Zuckerberg ăsta, că-și reface averea în câteva zile. Problema este, însă alta, pana asta de curent sau de ce-o fi fost ea, de s-o abătut asupra Facebook-ului a zăpăcit sute de milioane de oameni. I-a făcut să vorbească singuri, să se certe cu nevestele, să-și bată copiii, să-l înjure pe Cîțu, de parcă săracul ar fi avut o vină, și să se întrebe cu ce l-au mâniat pe Dumnezeu de i-o pedepsit în halul ăsta.
Bine că până la urmă s-au liniștit lucrurile, până dimineață au și găsit defecțiunea (am înțeles, niște lițe neizolate) și totul a intrat în normal. Și cât mă bucur. Și cum să nu te bucuri când deseară o să citesc sute, mii de comentarii legate nu de căderea Constantinopolului sau a Facebook-ului, ci a lui Cîțu. Cum?