La Reșița, anul acesta, Târgul de Primăvară, sau de Paști, cum vreți să-i spuneți nu s-a numit ca și până acum, organizatorii i-au dat o denumire  europeană: Spring Time, și s-a ținut în Piața Mare a Municipiului. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă l-ar fi lăsat cu vechea denumire. Probabil nu ar fi fost în trend cu vremurile pe care le trăim. Sau, poate, ar fi fost deranj mare pentru oscioarele urechilor noastre scărița, ciocanul și nicovala căci, una e să spui în engleză, Timpul Primăverii, și alta în graiul lui Tata Oancea. Alte vremuri nenică, alte pretenții. Măcar cu asta intrăm și noi în Europa pe ușa din față. Și a fost bine, frumos și reconfortant. Douăzeci de mii de flori, sigur, nu pe numărate, o machetă a unei locomotive de epocă, muzică, distracție, ateliere de lucru, pardon, workshopuri,  tombolă. Ce mai, ca la târg, pardon, la Spring Time. Organizatorii au fost de nota 10!

Sigur, s-a găsit câte un moftangiu să se întrebe, că de ce în Piața Prefecturii și nu în Govândari, în Parcul Tricolorului, ca să dau un singur exemplu. Ei, asta-i bună! Păi cum să organizezi recitaluri de muzică de cameră în Govândari? Voi sunteți normali la cap? Sau, de harfă ori de alt instrument de orchestră simfonică? E chestie de educație muzicală, de cultură, erudiție în adevăratul sens al cuvântului. De obraz subțire, de menuet, de polkă și de capricii, muzicale bineînțeles. La urma-urmei, vorbim de artă. Să fim serioși, pentru ăia din Govândari se potrivesc recitalurile de torogoată cu muzicanții lui Benga ori suitele de dansuri de pe Valea Bistrei cu dansatorii lui Meri Aghescu. Muzică și distracție ca la hora satului, ca la nedeia de la Câlnic. Să nu încurcăm borcanele, mon cher, pe cele cu lumea bună, cu cele din lumea de cartier.  

Care lume bună? Păi, aia din partea de sus a orașului, pentru care concertele simfonice din ultimii ani au devenit o obișnuință, prilej pentru snobi și fandosiți de a-și etala cunoștințele despre Brahms, Șoștakovici și Liszt. Govândariul e pentru ăștia de la țară, fani Dragana Mirkovici, Irimică, Camelia Ceocu și Lepa Brena. Altfel spus, ei cu Spring Time, noi, cei de la țară, că și eu locuiesc în Govândari, cu ălea trei chioșcuri din Piața Tricolorului, care stau să cadă la prima pală mai serioasă de vânt.

Și ce e rău în asta? Păi, nu e, depinde doar din ce punct de vedere privești problema: a domnului de la oraș ori a mojicului de la țară?