15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
gogu

Și nu ai stat oricum, ci la coada aia de un kilometru. Și pentru ce, Gogule? Că ai auzit că se scumpește benzina și motorina? Și ce era cu asta? Pentru așa ceva trebuia să stai la coadă două ore? Se scumpea și gata. Măcar să te fi dus în altă stație, nu la Lukoil. Îți dai seama, l-ai dezamăgit și pe Zelenski și i-ai descurajat și pe ăia care știau cât ești de tare în gură și pe Facebook când vine vorba de războiul din Ucraina. Că i-am auzit eu pe doi vorbind, după ce te-au văzut acolo: „Gata, bă, nu ne mai înscriem în «Fan Clubul» condus de Gogu, că numai gura e de el.” Îți dai seama ce-or mai fi râs rușii când or fi văzut imaginile postate cu români disperați ca tine să-și facă plinul la pompele lor. Mamă, mamă!

Hai, nu o mai da la întors, că nu ai nicio scuză. Iartă-mă că îți spun, tu faci parte din categoria ălor care, unde văd o coadă, hop și ei. Nu contează ce se dă, ce se cumpără, ce se întâmplă, important e să fii acolo, la număr. În actualitate. Bă, Gogule, nu te supăra că îți spun, tu, vorba prietenului meu Alex, ai o plăcere perversă să stai la cozi. Să te freci de unul și de altul, să-i miroși bășinile ăluia de lângă tine. Nu-mi spune mie că nu este așa, că știu ce-ți poate capul.

Ții minte cum cărai baxurile alea cu hârtie igienică, care se ieftiniseră cu câțiva bănuți, la începutul stării de urgență, de parcă ai fi șters la cur un bloc cu cinci scări și zece etaje timp de un an. Așa-i? Așa e, cum îți spun eu! Sau cum ai venit cu cămașa ruptă și fără un pantof de la promoția aia de oale de aluminiu? Vezi că știu, nu poți să zici altfel. Dar de noaptea aia dormită la ușa Poliției când s-au dat primele pașapoarte de după 90, îți amintești? Nu că ai avut de gând să fi plecat din țară, dar de ce să nu fi avut și tu pașaport, nu-i așa? Că, vorba aia, nu cerea de mâncare, dacă îl țineai în sertarul din camera bună.

Și acu, Gogule, la benzină. Da, ai dreptate. Ai stat la coadă să fii în rând cu lumea. Să nu fii mai prost decât alții care azi noapte au cărat benzina în damigene, pubele și saci de plastic, de parcă era sfârșitul lumii. Auzi, dă-te mai aproape să-ți spun ceva, să nu ne audă alții. Vezi că scăzură arabeții prețul la barilul de petrol și de astăzi poate se ieftinește benzina la pompă. Ți-o spun pe surse, dar să taci, să nu mai zici la nimeni. Dă-i dracu de bani pe care i-ai cheltuit aseară. Ai luat țeapă, asta e.

Hai, fugi, ce mai stai, vrei să ți-o ia alții înainte?

Că de vreo doi ani, nu mai e ce a fost cândva. Până mai ieri, numai covid am avut în cap. Parcă ne damblagisem cu toții. Dimineața la televizor, știri despre Covid-19. Câți s-au îmbolnăvit, câți erau pe cale să se îmbolnăvească. La prânz, la fel. Câți muriseră între timp, câți urmau să moară (Totul era planificat!). Seara, nu mai vorbesc. Seara, în loc de rendez-vous cu nevestele, iubitele, mă rog, fiecare cu ce avea la îndemână, la 6 fix ne întâlneam cu mutu, ăla de la Cotroceni, țeapăn, fără nicio grimasă pe față, iar după 8, stăteam ca proști cu ochii zgâiți la televizor, ascultându-i pe Marcelino, Arafat, Tătaru și ceilalți cum ne făceau ei programul de-a doua zi: dimineața, două ore de plimbare în jurul blocului, la prânz încă jumătate de oră, tot așa, ca găina în jurul casei, seara, la televizor. Nu mai vorbesc  de izoletele alea sinistre, de ordinele cretinuțe care ne interziceau să ieșim noaptea din casă, de măștile vîndute în farmacia lui Tătaru din Vaslui.

Ce mai, ne tâmpisem de tot. Nu mai aveam nimic în cap în afară de vaccinurile Pfizer, Johnson&Johnson și Asta Zeneca. Nu-ți mai puteai pupa nevasta sau amanta de teama variantei Delta a virusului. Nu-ți mai vizitai părinți, ca nu cumva să se îmbolnăvească de la tine. Nu  mai permiteai să visezi ceva frumos noaptea de teamă să nu iei covid. Îți îngropai morții mai ceva ca pe leproși. Ce vremuri, Gogule, ce vremuri!

Și când să zicem și noi Doamne Ajută că am scăpat, hop războiul. Ptiu, ce-o să ne mai aștepte de acum încolo, chiar dacă nu o să ajungă până la noi. Câte povești o să apară despre unii, despre alții. Azi, cei răi sunt rușii, mâine ucrainienii. Câte manipulări de-o parte și de alta. Doamne, Doamne! Ne vor zăpăci de cap, ca pe vremea covidului. Câte reportărițe prin vămi întrebând oligofrenic: „De ce ați plecat de acasă?” De bine ce le-o fost, fă, că doar nu de frica rușilor și a războiului. Ce e atât de greu de înțeles?

Bă, Gogule, unde sunt, bă, vremurile de altădată? Chiar și ălea cu nechezol și suc la TEC. Unde? Până te gândești să răspunzi, hai că dau eu o cafea. Un capuccino, ca destul e viața asta amară!

Să-ți explic, să înțelegi și tu. Luăm exemplul de la ministerul Dezvoltării unde pesedeii au făcut în așa fel (nu contează, cum) încât și-au pus omul lor care va coordona Programul „Anghel Saligny”. Un secretar de stat, ghici de unde? Din Buzău, din județ cu Ciolacu, să moară liberalii de necaz. Într-un minister condus de un ministru ungur, pixul acestui secretar de stat va trimite 50 de miliarde de lei către 3.100 de primării și consilii județene, după modelul împărțelii lui Dunca: ție mai mult că ești mai sărăcuț și rupt în cur, ție mai puțin că nu ai orientarea politică cea bună. 50 de miliarde de lei, îți dai seama? Bă, Gogule, tu până la cât știi să numeri? Până la un catralion? Un catralion de catralion, nu de bani. Ți-ar lua o viață întreagă doar să numeri 50 de miliarde de lei, asta fără să dormi, să mănânci, să-ți faci nevoile, să te uiți la televizor seara. Pesediștilor le va fi infinit mai ușor. Ți-am spus, scot din sertar formula lui Dunca, și îi dau bătaie.

Și asta nu e totul. Ca să fie siguri că împărțeala se va face corect și să nu existe nicio discuție sau reclamații de la colegii de guvernare, cât timp secretarul ăsta de stat e plecat în concediu, comanda programului e preluată tot de un pesedist. Unul de pe la Argeș. Și ăsta e copil fain, dezghețat la minte, devotat trup și suflet partidului, țării și poporului, instruit și pregătit să pună în aplicarea programul de guvernare al PSD. Ce fac secretarii de stat liberali din minister? Program de voie, ce să facă și ei. Ca-n armată, la sfârșit de săptămână. Își mai spală o cămașă, o șosetă sau un chilot, mai calcă un pantalon, mai un rebus, un filmuleț pe Tik Tok, o postare pe Facebook. Important e să le intre banii în card, că de restul se ocupă pesediștii ăia de la Buzău și Argeș.

Să luăm exemplu cărășeanului nostru, Dani Surdu, trimis să ne reprezinte cu cinste la București și să ne pună o vorbă bună la ministrul ungur. De acum are mai mult timp liber și lucrul ăsta se vede și se simte deja. Zilele trecute, pe pagina sa de Facebook a postat o grăitoare pildă, personală, gen „Să ne bucurăm de momente, să construim amintiri și să descoperim România. O zi binecuvântată”. Apoi,  ne-a amintit „pur și simplu” de Brâncuși: „Astăzi este despre infinit, sărut și tăcere// La mulți ani, întru Veșnicie!// Astăzi, de Ziua lui, și în fiecare zi.// Frumos, nu-i așa? Într-o zi a postat ceva despre un magazin al Crucii Roșii deschis în Reșița, iar în alta, ne-a amintit, pozându-se lângă un raft de biblioteca, de Ziua Națională a Lecturii: „Fiecare carte citită reprezintă o treaptă, iar datorită lecturii reușim să urcăm…treaptă cu treaptă!” Dacă o ține tot așa, cu siguranță că îl va depăși pe șeful său, Marcel Vela.

Carevasăzică, are de lucru, nu își ia banii baș degeaba, chit că ce postează el nu are nimic cu Dezvoltarea, „Anghel Saligny” ori nu știu câtelea PNDL. Ș-apoi, să fim cinstiți, cu ce-i de vină Dani al nostru că Cîțu și-o băgat picioare în ea de coaliție și s-o certat cu Barna și Cioloș? Că el le-o spus, asta sunt sigur: „Bă, nu vă certați, că ne…, vorba aia, pesediștii.” Nu-i așa Dani?

Bă, Gogule, ce pretenții să ai de la o organizație care își are sediul în stația de autobuz de la Nera? Ai dreptate, bine că nu au așezat-o în intersecția de la Intim. În intersecția aia prin care trecea tramvaiul cândva. Nu de alta, dar să nu le mai fure steagurile și să nu se mai plângă călătorii că ai tăi dau muzica prea tare. În intersecție e altceva, ați avea și voi o altă viziune față de circulația autovehiculelor dinspre Govândar spre Centru și invers, în timp ce spectatorii v-ar primi cu respect îmbunătățit. Dar așa…

Și mai e ceva, bă, Gogule. Dacă ai fi venit și tu îmbrăcat mai de Doamne ajută, că tot o fost duminică, totul ar fi fost picco bello. Ai venit ca unul în curtea școlii, să bați miuța. A, tu ai vrut să fii așa, ca un om simplu, din popor. Te înțeleg, fratelo, te înțeleg. Sunt convins că dacă n-ar trebui să te duci la parlament, să te lupți pentru noi cu hoții ăia, ai cutreiera țara pe jos scandând peste tot: „Trăiască, trăiască, trăiască și înflorească  Moldova, Ardealul și Țara Românească.”

Auzi, Gogule, am văzut că ai stat de vorbă la Reșița cu don senator Vela. Nas în nas, ca fotbaliștii care nu vor să li se citească vorbele de pe buze. Cum care Vela? Vela, bă, ăla care a fost senator pe vremea lui Frunzăverde. Știu că erai prea mic ca să te fi gândit că vei sta de vorbă cu el într-o bună zi. În fine, îl cooptezi în echipă? Ar fi o achiziție bună, mai ales că îl cunoaște multă lume și toate partidele de care ar fi vrut să se lipească până acum, că până acum doar AUR i-a scăpat.

Și până la urmă ce-ai făcut, Gogule? Ai plecat supărat de la Reșița și ai ajuns și mai supărat la Bocșa, acolo unde nenorociții v-au spart geamurile de la sediul partidului. Fi-le-ar mama lor a dracului de derbedei, cât de invidioși sunt ei pe tine și ai tăi. Eu cred că Iohannis și Cîțu îi îndeamnă să facă asta, ba chiar și Ciolacu, că altfel nu înțeleg de ce doar vouă vi se întâmplă toate astea. Dar, lasă, Gogule, că veniți voi la putere, și atunci să-i văd pe unde scot cămașa vânzătorii de neam și țară. Să le dai în bot, să se învețe minte!

Nu-i fake news, Gogule, e pe bune. La început am crezut și eu că-i caterincă, numai că ministrul vorbea serios. E adevărat, părea pe jumătate mâhnit că elevii au ajuns să facă școala stând în vârful patului, mândru, în același timp, că suntem și noi buni la ceva. Îl cred, că după atâtea reforme ale educației a venit și ziua răsplății. Să ne mândrim cu toți cei care învață online, gândesc online și se comportă la fel. Ei reprezintă generația de mâine, garanția și viitorul luminos al unei Românii care de 32 de ani tot bâjbâie în tranziția ce nu se mai termină.

Ce vom face cu atâtea genii? Asta să fie ultima ta grijă. Le dăm de lucru, Gogule că, vorba aia, câte nu sunt de făcut în țara asta. Îi facem vânzători, ospătari, bucătari, hairstyliști, manichiuriste, bodyguarzi, îi trimitem în Austria și Germania la îngrijit de moși și babe, la spălat de vase în Anglia, la promovat imaginea României  pe centurile Italiei. Nu de asta mă tem eu că n-am avea ce să le dăm de lucru, ci ce-o să ne facem când n-o mai fi pandemie de coronavirus. Că n-o să mai avem genii, Gogule, asta mă îngrijorează cel mai mult!  

Ce-au făcut ăștia de merită o pensie atât de mare? Pe mine mă întrebi? Întreabă-l pe Predoiu, dar mai ales pe neica Rareș care a a fost la postul ăla de televiziune de unde, când îi înjura, când îi pupa în cur pe liberali. Că el era ăla cu eliminarea pensiilor speciale, mai puțin pe ale magistraților și militarilor. Întreabă-i, Gogule, pe ăștia doi, cum de-au gândit să facă una ca asta. Întreabă-i și vii după aia să-mi spui și mie. Bine, o să te aburească cu tot felul de explicații, pe care oricum nu le vei înțelege, dar ai grijă să nu pui botu. Că sunt în stare de una ca asta. Sunt dați dracului când e să ne fraierească. Asta le e meseria și cu asta se ocupă de 32 de ani.

Vezi, bă, Gogule, tu te bucuri că-ți dădu Ciucă al tău 200 de lei în plus, nu ca să faci avere, ci să bei și tu o votcă și un rom la „Cățeaua leșinată” și să-i cumperi lu’ tani Geta bomboane de alea cu susan, de care îi plac ei, iar judecătorii și procurorii se lăfăie în bani. Tot ăia care au se pricopsesc. Noi, amărâții, ne mulțumim și cu creițarii pe care ni-i dau în scârbă: „ia, bă, și tu, să nu zici că nu ți-am dat și ție.”  

Păi asta e treabă, Gogule? Fir-ar mama ei a dracului de viață!