15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
HoReCa

Hai că nu ghiciți. Vă spun eu de ce nu-l suport. Că a făcut praf HORECA. Le-o băgat ălora de la restaurante, baruri și cafenele sula în coaste, vorba lui nea Ion Iliescu, iar ăia s-au răzbunat, cum altfel, pe noi. Că dacă le-ai trecut pragul și le-ai cerut o burtă de mâncare, la urmă te-a luat cu amețeli. De la nota de plată, nu de la altceva. În nici o lună, apa plată, la sticla de jumătate, a depășit până și litrul de benzină de la pompă. Să nu mai spun de cafea, de ciorbă sau de chifteluțele marinate. Toate la preț de cocaină. Și asta e doar din vina lu’ Cîțu că le-a închis șandramaua în pandemie. I-a ținut pe bieții cârciumari în stand-by și s-a jucat cu nervii lor.

Unii au falimentat, alții și-au băgat picioarele în ea de afacere și și-au căutat de lucru în altă parte. La stat, că unde în altă parte e mai bine decât la stat? Stai opt ore, muncești cât muncește și colegul, banii îți vin pe card, nu-ți bați capul cu ce o mai fi mâine, că ai sau nu clienți, că vine sau nu din nou Covidul și nici dacă i se scoală lui Cîțu să închidă din nou cârciumile. La stat e la stat, e grija altora să-ți dea de lucru, să te plătească, să-ți crească leafa ori să te avanseze profesional. Dacă n-ai ghinionul să dai peste unul ca Romeo Dunca, poți să boierești până la pensie!

E adevărat, e greu în ziua de azi să afli un loc de muncă la stat venind din privat, dar cu puțin noroc se mai găsește câte ceva. Mai o relație, mai o vorbă bună, mai un examen… N-ai de ales, chiar dacă ți se rupe inima să lași de izbeliște, de exemplu, restaurantul de la Gărâna (Gărâna care nu e Pârneaura sau Inileț, să ne înțelegem bine), să te angajezi în Primăria Reșița. Nu este ușor să cobori de la „o intersecție de idei, oameni și gusturi fine și de la traiul simplu” să vii în „orașul cenușiu, (plin, n.r.) de reclame vivide și agresive, de păreri, judecăți și răutăți”. Să vii, ca să ce? Ca să-ți câștigi pita organizând evenimente pentru orașul cenușiu, plin de judecăți și răutăți. Păi, câte evenimente poate organiza Primăria Reșița într-un an ca să fie nevoie de un om special angajat pentru așa ceva? Zece, douăzeci, o sută? Păi, nu? Mă rog, e treaba fiecăruia, dar, repet, trebuie să fii tare norocos să găsești nu unul, ci două locuri libere în Primăria Reșița: unul pentru tine, celălalt pentru jumătatea ta, în timp ce pe munte îți duce dorul un restaurant gândit pentru oameni și gusturi fine.

Și asta doar din vina lui Cîțu și a apei plate care, mâine, poimâine, va ajunge să coste cât un kil de carne. Fir-ar mama ei de viață!

Aceasta, în condițiile în care  unii aplicanţi au întâmpinat dificultăţi în a identifica un expert contabil. Răspunzând solicitărilor venite din partea proprietarilor de restaurante, Ministerul Economiei a lansat o procedură care ajută la verificarea experţilor contabili sau auditorilor pe care aplicaţia nu i-a găsit automat în bazele de date furnizate de asociaţiile profesionale Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din Romania (CECCAR) şi Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) administratorului platformei, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS).

Referindu-se la această schemă lansată de Guvernul României, deputatul PNL de Caraș-Severin, Dumitru Rujan, ne-a mărturisit: „Măsura HoReCa este deja un succes pentru antreprenorii din turism și din industria ospitalității. Primele două zile de la lansarea «Măsurii Horeca» au fost deja un succes: 2.600 de firme au aplicat pentru a primi bani de la Guvern până joi după-amiază.

Guvernul a adoptat o schemă de 2.5 miliarde de lei pentru susținerea industriei HoReCa care a fost grav afectată de criza sanitară și de criza economică. «Măsura HoReCa» reprezintă un ajutor de stat finanțat integral de la bugetul național pentru firmele din domeniu. Ajutorul reprezintă 20% din diferența de cifra de afaceri din 2019 si 2020, a firmelor din HoReCa“, susține deputatul liberal.

Precum o placă stricată de patefon, președintele Iohannis le tot repetă antreprenorilor din această zonă a economiei, că redeschiderea activităţii în restaurante, hoteluri, turism se va realiza gradual, cu respectarea unor măsuri de protecţie. Se ferește să avanseze termene, dar și pașii ce vor fi urmați după încetarea stării de urgență. Tot ce se știe deocamdată este faptul că în hotelurile se pot caza persoanele aflate în interes de serviciu, însă restaurantele, barurile, piscinele ori sălile de fitness rămân pe mai departe închise. Or, un hotel fără restaurant, bar sau piscină e ca și nunta fără lăutari. Stai închis în cameră, îți mănânci sandvișul adus de acasă sau, îți bei cafeaua din termos. În cel mai bun caz, apelezi la room-service. Nu te interesează pierderile patronului, important e că ai un acoperiș deasupra capului. Cam așa gândesc cei care nu prea gândesc economic.

Să nu mai vorbim de litoral, acolo unde deschiderea hotelurilor e ca o frecție la un picior de lemn. Nu va merge niciun turist la mare, atâta timp cât se vor menține regulile de distanțare socială. Omul vine să se bronzeze, să facă baie, să se distreze, să se plimbe pe faleză și nu să privească marea de la fereastra sau din balconul camerei, asta în cazul în care are vedere spre mare. Cine își poate imagina o plajă cu turiști așezați pe șezlonguri sau cearceafuri la un metru și jumătate unul de celălalt? O aberație, nu? Degeaba ai hoteluri, restaurante, baruri și plaje dacă nu ai oameni. Iar președintele, prim-ministrul și Marcel Vela ar trebui să știe asta. Cum au știut să ne vorbească zi de zi, timp de aproape trei luni, despre pandemie, să bage spaima în noi cu mesajele lor înfricoșătoare și mâna în buzunar pentru nerespectarea măsurilor impuse populației. așa ar trebui acum să găsească soluții viabile, nicidecum să se contrazică unul pe celălalt în declarațiile pe care le fac din oră în oră.

Din 15 mai, românii sunt gata să strige „Hai libi“, precum soldații de dinainte de 1989 care erau lăsați la vatră. Guvernanții promit marea (deocamdată nu cea de la Constanța și Mamaia), și sarea. De cât vor fi în stare să se țină de aceste promisiuni, vom vedea. Mi-e teamă, însă, că vom petrece vara alături de ele, răsfoind pe balcoane sau în fața blocului fotografiile făcute în vacanțele din anii trecuți.