La un moment dat, chiar circula un banc, ca să-i spun așa, cu un copilaș care, întrebat fiind, ce vrea să se facă atunci când va fi mare, a răspuns mândru: Ilie Bolojan, de parcă ar fi fost sigur că Bolojan ăsta e o meserie sau chiar o instituție. Sigur, orice om are dreptul să aibă ca exemplu pe cineva. Să-i aprecieze performanțele, să-i admire tenacitatea și să viseze să ajungă și el cineva într-o bună zi. În cazul de față, prea mult Bolojan strică. Idolatrizarea asta nu are ce căuta în administrație. O faci la biserică, la mănăstire unde te duci să te închini la icoane și sfintele moaște, dar nu în administrație. Și nu pentru că povestea cu acesta se tot repetă, existând pericolul demonetizării în cazul în care la Reșița și în județ rezultatele nu vor fi aidoma celor din Oradea și Bihor, ci pur și simplu pentru faptul că acest model nu se potrivește Reșiței și județului Caraș-Severin. Particularitățile entităților în discuție sunt complet diferite care țin de istoria locului, de tradiții și de dezvoltarea acestora.
Dincolo de toate acestea, ai nevoie de puțină originalitate. De exemplu, nu te pui să disponibilizezi oameni fără o analiză pertinentă și nici nu poți comasa sau desființa Servicii și Direcții, pentru că așa a procedat și Ilie Bolojan. Foarte bine că i-a dat afară, dar poate că făcut-o după un audit prealabil, și nu, ca tine, întâi anunți că tai în carne vie, pentru simplu fapt că vii din mediul privat, iar a doua zi te răzgândești, constatând că dracul nu e chiar atât de negru pe cât îl făcuseră alții. Vă asigur că Ilie Bolojan n-ar face una ca asta pentru nimic în lume. Ăla ce spune, așa rămâne, nu mai are nevoie de telefoane, șoapte peste umăr sau sfaturi de taină.
Și mai este ceva pentru care cred că nu ar avea ce căuta modelul Bolojan la Reșița și în Consiliul Județean. Prin tot ce au făcut până acum, în mediul lor privat, Ioan Popa și Romeo Dunca sunt model(e) de reușită de care, de ce nu? ar trebui să țină seama până și Ilie Bolojan. Părerea mea.