Problema nu este că băieții l-au prins iarăși cu țigara în gură, ca pe cățelușul ăla cu părul creț, căci premierul a recunoscut că nu se poate abține de la fumat nici în locul ăla în care până și împărații se duc singuri, ci cu ce scop i-au făcut pozele pe furiș. Logic, ăia care s-au grăbit să trimită pozele presei nu îl percep pe Orban ca pe cel mai iubit dintre liberali. Ca să faci asta, înseamnă că e ceva mai presus decât o glumă proastă. Există un interes cu mult mai amplu și care de data aceasta vine nu din partea PSD, ci chiar dinspre PNL. A unei grupări liberale care nu-l mai vrea pe Orban nici premier, nici președinte de partid. Pozele astea amintesc de de scena biblică cu sărutul lui Iuda, că, de bună seamă, cel ce i-a făcut fotografia, l-a și îmbrățișat, felicitat și pupat pe președinte de ziua lui.
Iată că, unitatea în PNL, de care făcea vorbire Klaus Iohannis în atâtea rânduri, este doar o chestie de aburit lumea. Una care să dea încredere în liderii partidului. În realitate, însă, lucrurile sunt mai complicate. Mulți liberali cred că Orban nu este locomotiva care poate trage partidul în alegerile locale și parlamentare. Nici măcar precum una cu aburi, cu aluzie directă la fumul de la țigară pe care îl scoate în public, pe nas și pe gură. El este un om de partid, dar fără carisma necesară de a stârni emoții în rândul unei mulțimi care asta așteaptă. El poate preda lecții de chitară participanților la cursurile școlii de vară și poate fi un povestitor bun, dar nu haios, la una mică, cu camarazii, dar nu mai mult de atât.
Soluția ca liberalii să fie siguri de câștigarea alegerilor, deși acest lucru nici măcar Dumnezeu nu le poate garanta în acest moment, e să schimbe, dacă nu locomotiva, măcar mecanicul-șef, și atunci este nevoie de un pretext. Unul ca acesta, cu fumatul și alcoolul. Care să se tot repete în spațiul public, până când președintele va fi „convins“ să dea locomotiva pe mână unui mecanic mai destoinic și mai umblat prin lume, înainte ca Orban să ajungă acarul Păun din poveste.