S-o luăm ușurel cu începutul: 22 decembrie 2009, proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor privind alimentarea cu apă, canalizare menajeră și stație de epurare Jupa, încheiat și semnat între Primăria Municipiului Caransebeș, beneficiara lucrării, și SC Camand Impex SRL, în calitate de constructor. Repet, proces verbal de recepție a unei lucrări care a fost executată din bani de la guvern, dar și din bugetul local. Cei care au trăit momentul respectiv, cu tăierea panglicii, mâini strânse, îmbrățișări și pupături, își amintesc că, pentru efectuarea probelor tehnice a fost adusă la fața locului o vidanjă plină cu căcat și nimeni, dar absolut nimeni nu a avut vreo obiecție de făcut în privința recepției. Instalația funcționa perfect, potrivit procesului verbal pe care îl pun la dispoziția celor interesați. În concluzie, o mare realizare pentru comunitatea locală, așa cum scria presa locală citându-l pe primarul de atunci, Marcel Vela.
Logic, începând cu a doua zi stația de epurare ar fi trebuit să funcționeze la capacitatea proiectată. Fericiți, locuitorii cartierului din Jupa s-au așezat fain frumos pe WC-urile din case, și-au făcut nevoile și au tras apa. Dar ce să vezi, drăcia dracului, rahatul ăla cu ochi nu a mai ajuns în stația cea nouă și frumoasă, ci în râul Timiș. De ce? Unii zic că utilajelor și aparaturii le-ar fi lipsit nu știu ce șaibe și piulițe care nu se mai fabricau de mult la noi la sculărie și până au căutat altele în lumea asta, s-a scurs timpul. Alții susțin că țevile alea de canalizare erau prea strâmte și prost poziționate față de stația minune. Prostii de astea pe care nimeni nu doar că nu le-a înțeles, dar nici nu le-a explicat vreodată. Vreodată înseamnă 12 ani și aproape două luni, timp în care stația, predată la cheie de către constructor, nu a funcționat nicio zi. Bă, înțelegi? Cu excepția exercițiului cu căcatul adus cu vidanja, stația de epurare de la Jupa nu a funcționat, ce o zi, nici o oră.
Vă dați seama în ce rahat ne aflăm, din moment ce nici Protecția Mediului, și nici aia de la Garda de Mediu nu s-au prins că, în loc să fi fost procesat în stație, grație tehnologiei de la acea vreme, căcatul autohton ajungea în Timiș. Hai, o zi, două aș fi înțeles. Și o lună, chiar un an doi, dar 12 ani să nu fii în stare să vezi cum plutește rahatul pe Timiș la vale, să nu dai urechea la ce vorbește unul, altul înseamnă ori prostie ori nesimțire. Dacă așa ceva s-ar fi întâmplat în China…
Să revenim la oile noastre. După 12 ani, președintele CJ, Romeo Dunca, pune pace între Primăria Caransebeș și Aquacaraș, caută și găsește o soluție, se pare că a făcut rost de șaibele și piulițele de care vorbeam, iar părțile au semnat un nou proces verbal de recepție a lucrării. Da, ați citit bine, un nou proces verbal. Am mai auzit că prin Botswana a mai fost un caz asemănător, dar nu sunt sigur. De aceea cred că joi, 10 februarie 2021 am asistat la o premieră absolută, galactică aș putea spune! O lucrare demnă de statisticile ălora de la Guinness Book. Domnule Dunca, ce ziceți, îmi dați dreptate sau nu? Unde dracu s-a mai pomenit așa ceva? Sperăm ca peste alți 12 ani să nu întâlnim la Jupa pentru o nouă recepție că atunci chiar ne-am face de tot rahatul!
Și atunci, dragii mei cititori, dacă pentru un rahat de stație de epurare a fost nevoie să treacă atâta amar de vreme, atunci ce așteptări să avem când vine vorba de reparația unui drum județean?