15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
liviu almășan

Candidatul Pro România la Primăria Oravița, Liviu Almășan, mărturisește că le-a spus alegătorilor cu care s-a întâlnit că nu vrea să facă promisiuni, deși ele dau bine în această perioadă, pentru că oamenii sunt sătui de promisiuni.

„Din ce am constatat în teren, să știți că oamenii sunt sătui de promisiuni! În foarte multe locuri m-am lovit de persoane care nici nu voiau să asculte ce aveam de spus deoarece considerau că toți primarii sunt la fel sau, mai bine zis, că toți candidații înscriși în lupta pentru Primăria Oravița sunt la fel. De 30 de ani au făcut promisiuni, iar, când au ajuns la putere, au uitat de cetățeni. Am încercat să le explic faptul că există orașe în România care arată altfel și asta tot datorită edililor. Ei sunt cei care s-au implicat și cred că la Oravița nu a fost omul potrivit care să lupte pentru a schimba lucrurile”, este de părere candidatul Pro România.

Liviu Almășan spune că este posibil ca promisiunile pe care candidații le fac în campania electorală să nu fie onorate atunci când aceștia ajung la primărie, iar de aici pleacă neîncrederea oamenilor în clasa politică.

„Eu le-am spus oamenilor că nu vreau să le fac promisiuni! Cele propuse în campanie sunt obiective pe care vreau să le-ndeplinesc, dar, ajungând la primărie, s-ar putea să mă lovesc de cu totul altceva și să fie nevoie să schimbăm puțin lista de priorități. Chiar și așa, nu voi renunța în a livra soluții vizavi de problemele în privința apei și canalizării. Cred că aceste lucruri sunt prioritare pentru a trăi într-un oraș al secolului XXI. Sunt străzi unde nu există deloc apă și canalizare. Oamenii în vârstă nu mai pot să-și care apă în casă. Trebuie extinsă rețeaua actuală de canalizare”, ne-a declarat Liviu Almășan.

P. E.

Almășan subliniază faptul că proiectele de care se tot vorbește întârzie să fie implementate, din motive necunoscute.

„Cea mai importantă problemă cu care ne confruntăm la Oravița este cea a apei și a canalizării, atât în oraș, cât și în localitățile care compun UAT-ul. În localități nu sunt demarate proiecte pentru apă-canal. Sunt resurse de apă, doar că nu s-a făcut nimic pentru a se implementa asemenea proiecte. Avem o problemă, tot la capitolul apă și canal, pe străzile din partea veche a orașului. De ani de zile, conductele de apă și canalizare stau în fața caselor oamenilor, însă fără a fi conectate. Cred că asta denotă o lipsă de implicare a administrației publice locale. Ar fi trebuit, de atâția ani, să se poată face ceva în așa fel încât oamenii să beneficieze de apă și canalizare care deja există acolo. Lipsește racordarea la conducta principală, iar motivele sunt diverse: ba nu există un regulator de presiune, ba nu avem o pompă care costă câteva mii de lei. Deci, nu sunt impedimente majore care să împiedice racordarea”, mărturisește Almășan.

Candidatul Pro România este convins că alta va fi situația după aceste alegeri, în cazul în care va fi ales primar, iar Pro România va coagula o majoritate în Consiliul Local.

„Dacă locuitorii mă vor vota și în data de 27 septembrie se va schimba situația, eu voi avea o discuție directă cu cei de la Aquacaraș! Vreau să facem în așa fel încât cei care au conductele în fața casei să se poată conecta, asta ca să numai stea până la finalizarea proiectului, proiect care poate dura ani. Mai este foarte mult de spart în Oravița. În mod normal, ar trebui ca toți, unde s-a ajuns cu apa și canalul, să fie deja conectați“, este de părere Liviu Almășan.

P. E.

„Nu ajută foarte mult, fiindcă și șomajul tehnic, pe lângă că este acordat pe o perioadă limitată, nu aduce foarte mulți bani în buzunarele celor care beneficiază de el. Nu toată angajații au salarii de 7-8.000 de lei din care să-i ia 75%. Foarte mulți sunt încadrați aproape de salariile minime pe economie și, atunci, cu banii primiți cred că fac față foarte greu situației în această perioadă. Părerea mea este că guvernanții au fost prinși pe picior greșit și cred că nici ei nu știu cum să procedeze în continuare“, este de părere omul de afaceri.

Proprietar al unui hotel, în Oravița, Almășan vede partea goală a paharului în privința măsurii luate în privința deschiderii acestor unități de cazare, considerând că, într-un orășel precum Oravița lucrurile nu se pot schimba prea mult comparativ cu situația din timpul stării de urgență, pentru că oamenii nu vin să facă turism, ci doar să se cazeze în situații de strictă necesitate.

„Au fost cei de la poliție să întrebe pe cine avem cazați în hotel, le-am explicat cine stă la noi, au zis că nu e nici o problemă, dar ne-au întrebat și de turiști. Le-am spus că turiști nu am mai văzut de anul trecut, din motive ce țin de o realitate pe care cei de la București nu o cunosc. Zona Oraviței în perioada de iarnă este moartă, iar turiștii vin doar când se încălzește afară. Acum este cald, dar avem ghinionul cu pandemia. În rest, cei care mai vin să se cazeze sunt oameni care lucrează în zonă sau ajung în delegație,  în interes de serviciu. În rest, nimeni nu se cazează la hotel, iar faptul că restaurantul este închis dă naștere la tot felul de confuzii. Cine își poate desfășura activitatea așa cum se anunță actualele măsuri, cu room-service, cu oameni izolați  în cameră? Nu cred că un turist vine ca să mănânce în cameră, el vrea să stea la o terasă mai ales pe temperaturile care vor crește, vrea să stea să socializeze, vrea să asculte o muzică, să vadă peisajul și nici într-un caz nu va veni să stea în cameră și să mănânce în cameră“, consideră Liviu Almășan.

FOTO: HORECA

– Sunteți unul dintre oamenii de afaceri cărășeni care au acceptat propunerea autorităților ca în locațiile pe care le au în proprietate să fie cazat personalul de asistență socială, dar și lucrătorii ISU și SMURD din Oravița. Cum am putea explica gestul dumneavoastră?

Am considerat că este de datoria mediului de afaceri pentru a ajuta comunitatea din care face parte într-o perioadă atât de complicată. Din păcate, distanțarea socială ne face să ne sălbăticim și, atunci, eu am fost unul care a ales să lucreze. Unii poate comentează faptul că eu merg pe drum, merg pe jos. Trebuie să merg între locații, trebuie să merg să verific, iar eu am ales să lucrez și să încerc să țin cât mai mulți oameni din câți am avut și, atunci, am ales să îi ajut. Primul instinct ăsta e, să ajuți un om. Dacă ești de bună credință, nu pui problema de bani sau de alte interese personale.

– Mă gândesc, totuși, că ați făcut acest lucru și din interese pecuniare, ca orice om de afaceri

S-ar putea să vă dezamăgesc, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor persoane care au văzut doar partea frumoasă a „afacerii“, care nu e deloc profitabilă. Totul s-a făcut la înțelegere cu cei de la județ, cu responsabilii care ne-au spus că au un buget limitat: 16 lei pe zi, pentru trei mese – mic dejun, prânz și cină –  și 50 de lei cazare pentru fiecare om. În total, 66 de lei cu care trebuie să asigurăm cazare și masă la o persoană. Am fost de acord să facem aceasta, fiindcă așa am crezut că trebuie să ne scoatem măcar cheltuielile, dar și să încercăm să ajutăm să aibă unde să stea pentru că altfel nu aveau alternativă, în altă parte nu vroiau să meargă, condițiile sunt foarte proaste oriunde ar fi oferit primăria sau altcineva față de aici unde sunt, totuși, condiții de hotel de trei stele.

– Vreți să spuneți că, deși au apelat la înțelegerea dumneavoastră, autoritățile s-au dovedit zgârcite?

Vreau să spun că una se vorbește în spațiul public și alta este în realitate. Nici vorbă de sumele alocate pentru cazarea și masa unui carantinat, parcă 300 de lei, vehiculate peste tot. V-am spus, a trebuit să le asigurăm hrana din 16 lei pe zi.

– Din câte știm, în afara personalului Centrului de Îngrijire și Asistență Oravița aveți cazați și lucrători ISAU și SMURD. Aceleași probleme le-ați întâlnit și în cazul lor?

Pe lângă cei 22 de angajați ai Centrului, avem cazați și personal ISU și SMURD din Oravița. Recunosc, la început nu m-am gândit la plată, însă, ulterior, i-am întrebat dacă au alocat ceva bani în acest sens, măcar să plătească curentul pentru ceea ce foloseau acolo, fiindcă încălzirea a fost în primele săptămâni pe bază de curent electric. Mi-au spus că nu au nici un ban, nu aveau nimic alocat și atunci am înțeles că trebuie, că e datoria mea să fac ceva pentru ei.

– În concluzie…

V-am spus, nu este o afacere profitabilă, după cum mulți cred.