Dacă ai fi aflat din timp că îl eliberează așa repede te-ai fi dus la Capitală, să-i fi fost aproape? Îl rugai pe nea Romeo și te repezea cu elicopterul până la Bucale. Vorbea el cu ăia la guvern și ateriza exact la poarta pușcăriei. Nu cred că te refuza șeful matale că, vorba aia, ce e pentru el un drum cu elicopterul până acolo? O nimica toată. Tot nu te-ai fi dus? Păi? Din cauza căldurii? Nu? A, înțeleg, ești pusă într-o situație ingrată. Între ciocanul pesedist și nicovala liberală. Mai bine că ai stat acasă, te-ai odihnit, că am auzit că ți-ai dat demisia de la Consiliul Județean. Știu că e doar așa, de sanchi, nicidecum serios. Că ce s-ar face nu doar nea Romeo fără sfatul și consilierea matale, ci și județul ăsta?
Dar, totuși, ar fi fost bine să te fi dus, că, nu știu dacă ai băgat de seamă cum nea Liviu se uita în stânga și-n dreapta să vadă cine dintre cei pe care i-a făcut oameni erau acolo. S-ar fi bucurat săracul să te fi văzut lângă Codrin și Carmen Dan. Cum să nu se bucure… Parcă îl aud ce-ar fi zis: „Uite, bă, Codrine, fata asta a venit tocmai de la Reșița să fie lângă mine.” Dar așa… Așa, îți spun eu ce s-a întâmplat. S-a supărat rău de tot când Codrin i-a povestit că te-ai dat de partea ăstora de la putere. Aproape că-i venea să plângă: „Cum, bă, Luminița noastră nu mai e a…noastră?” ar fi răbufnit nea Liviu când a auzit vorbele lu’ Codrin. „Cum, bă, tocmai ea să se dea cu dușmanul? Că știi bine Codrine ce am făcut eu pentru fata asta: am primit-o în minister, la Dezvoltare, și am învățat-o ce și cum, am făcut-o șefă la Caraș, m-am dus special pentru ea la Reșița , să-i conving pe ăia să o aleagă. Cu toate riscurile, că îți amintești cum cobeau nebunii ăia din opoziție, strânși în fața școlii de muzică: La pușcărie Dragnea, la pușcărie. Și, cu cine, bă, să se dea, cu Dunca? Altul mai de Doamne Ajută n-o găsit?”
Ș-a mai zis multe săracul, dar n-are rost să le înșir aici pe toate. Supărat foc pe ai lui din partid că nu l-au întâmpinat la ieșirea de la Rahova. Pe undeva îl înțeleg. Au venit amărâții ăia de pensionari să-i arate dragostea și voi, ăștia, pe care v-a făcut oameni, nu. Rușine, zău așa. De aia zic, fă cumva să o dregi, să te scoți cu ceva. Sună-l, că nu e nici acum târziu, și întreabă-l una, alta. Întreabă-l dacă i-a fost greu, dacă e adevărat chestia aia cu amenințatul… Cu, violul, fată… Întreabă-l cum sunt condițiile în pușcărie. Nu de alta, dar e bine de știut.
Și, mai ales, sună-l și cere-i iertare că poate până la urmă puneți de un partid nou. Că n-or sta liberalii la putere cât e lumea și pământul! Ce zici? Hai, sună-l!