15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
ludovic orban

Don Vela, să iei anunțul făcut de Rareș Bogdan nu ca pe o laudă adusă în fața frontului, la apelul de seară al bocancilor, ci ca pe o umilință la care te-a supus premeditat fostul ziarist. Te-a umilit într-un hal fără de hal, don Vela. Așa să știi. O țară întreagă a văzut de ce ai fost în stare să faci. Pentru o funcție de vicepreședinte zonal ai mușcat mâna celui care te-a hrănit. Că mai mult de atât, nu pupi. Ia-ți gândul de la a mai fi vreodată ministru. Ascultă la mine. Fără el, ai fi rămas un biet senator pe care nimeni nu l-ar fi băgat în seamă. Te-a scos în lumea bună și te-a făcut om. Orban e cel care te-a ajutat să devii ministrul care decora câinii și posta fotografii cu milițiencele care făceau sarmale, vopseau ouă și coceau cozonaci de Paște. Orban e cel care te-a scos la lumină dintr-un târg prăfuit de provincie și ți-a creat iluzia că ești salvatorul României. Orban este cel care te-a făcut să alegi calea cea bună, de care vorbea Rareș Bogdan. Și tot Orban a fost cel care a avut încredere în matale, deși la precedentul congres nu l-ai votat. Și pentru asta, ca în scena aia biblică cu Isus, i-ai întors spatele.

Dar asta nu este totul, domnule Vela. În toate aceste luni te-ai purtat precum o damă de companie de la începutul anilor 90, fiind când cu unii, când cu alții, sfârșind acolo unde ți-e bine matale și nu poporului liberal cărășean la care te întorci ori de câte ori simți nevoia lor de susținere. Nu știu cum ai reușit să-i prostești, să-i faci să creadă că ești pro Orban, dar trebuie să recunosc că ai reușit. În naivitatea lui, Romeo Dunca ți-a urmat sfatul și s-a ținut de cuvânt. Toată admirația unui gazetar care l-a atacat de atâtea ori pe președintele Consiliului Județean. A avut curajul să spună că omul pentru care l-ai trădat pe Orban îngroapă partidul și țara. Domnule Dunca, ai văzut cu cine ai stat la masă și cu cine ai plecat la război? În cine ai avut încredere nemărginită în tot acest timp? Dacă m-ai fi întrebat pe mine, ți-aș fi spus mai multe și te-aș fi scutit de surprize de genul ăsta.

Vrei, domnule Vela să ne amintim împreună declarațiile făcute în acest an legate de Ludovic Orban? Uite, îți fac plăcerea:

„Sunteţi cu toţii la curent cu orice eveniment, orice acţiune a Guvernului României care a dovedit, un guvern liberal condus de preşedintele Ludovic Orban, competenţă, curaj şi patriotism. Făcând parte din această echipă condusă de premierul Ludovic Orban mi se pare normal să rămân alături de domnia sa şi să luptăm alături pentru o lume mai bună, o Românie dezvoltată şi o perspectivă mai dezvoltată pentru toţi compatrioţii noştri”.

Alta:

„Şi eu ca preşedinte, sunt alături de domnia sa, în echipa sa şi filiala şi-a manifestat, aşa cum ştiţi că şi în luna martie am votat în biroul judeţean susţinerea candidaturii domnului Ludovic Orban ca şi în viitor la competiţia din luna septembrie să fim alături de domnia sa”.

Mai una:

„A reușit să unească partidul, să câștige alegeri, să-l aducă la guvernare, dar mai ales să fie un premier performant, în cea mai grea perioadă prin care a trecut România”.

Nu-mi aparțin aceste declarații și vă asigur că nici nu sunt fake-news-uri.

În final, una de antologie: „Îl cunosc pe Ludovic Orban de 30 de ani și am lucrat împreună multă vreme, inclusiv în Guvernul precedent.

Așa este, doar că el, Ludovic Orban, abia sâmbătă a reușit să te cunoască cine ești cu adevărat.

UPDATE: Dacă peste câteva ore acest text nu va mai putea să fie citit, cu siguranță că se va găsi cineva să-l raporteze drept SPAM la Facebook.

Cine a fost naiv să-i creadă, așteaptă și azi minunea. Orban, iartă-l Doamne pentru toate cele spuse de-a lungul acestor ani de guvernare liberală, a avut o scuză la momentul respectiv, pentru că venise de la o sindrofie prilejuită de Sf. Constantin și Elena când, ca tot omul, o fi băut și el o bere în plus. Și, la urma, urmei, ce să fi răspuns săracul când a fost întrebat de UCMR? Că nu se va implica? S-ar fi făcut de râs, așa că a dat din el ce i-a venit în minte: „Vă ajut, bă, vă ajut, că nu mă doare gura să spun.”

Și s-a ținut de cuvânt la fel ca Rareș Bogdan cu tăiatul pensiilor speciale. Poți să-l mai întrebi acum ceva pe Orban (Ludovic, pentru liberalii din Reșița) legat de UCMR?  Fii serios! La câte scandaluri sunt în PNL, la câte nopți de nesomn, de coșmaruri și de pachete de țigări fumate, numai la UCMR nu îi e gândul. Stă să vină congresul partidului, să vadă în ce ape se va scălda după aia. Dacă pierde, la baie la Bocșa cu el, dacă va câștiga, o să vorbesc cu Nelu Popa să-l invite din nou la Reșița, tot așa, într-o campanie electorală, și să-l îndemne să repete ce a spus acum doi ani și jumătate: „Vă ajut, bă, vă ajut.” Asta în cazul în care până atunci nu se duce dracu șandramaua liberală!

Întrebat fiind cum de ajuns tabloul Veoricăi să fie achiziționat de marele vistier al țării, Mugur Isărescu, Ludovic Orban, fin iubitor de artă, a răspuns  cu o glumiță legată de „vocea și talentul“ celei pe care a schimbat-o la Palatul Victoria. Bă, Ludovic, poți să faci mișto cât vrei, să râzi cât poftești, dar uită-te bine, bă, că deștu’ ăla mijlociu e pentru voi, liberalii. Nu cred că e nevoie să-ți spun ce înseamnă, știi tu mai bine decât mine. Da, bă, e pentru voi. Și dacă te uiți și mai atent la buzele ei de cetățeancă onestă din Videle, vezi ce-ți spune: „La ce mi-o fi trebuit Orbane să știu care e capitala Muntenegrului, că mie mi-e bine oricum. Ție la ce ți-o folosit să știi atâtea, că tot fără servici ai rămas. Noroc cu partidul că îți dă și ție o pâine de mâncat, că altfel ar fi fost vai de curul tău!“

Așa-i? Ați râs de ea de v-ați căcat pe voi când spunea că „reducem democrația“ în loc de birocrație și v-ați ținut de burtă în parlament când ați auzit-o afirmând ca un prim-ministru ce era: „majorările de prețuri s-au diminuat“ și „această dezinformare este pur și simplu o minciună.“ Ce v-ați mai distrat voi pe seama ei, mamă, mamă. Toți, dar absolut toți o credeați tută, de ați ajuns să-l întrebați pe Dragnea, care încă nu prinsese drag de cătușe, gratii și haine vărgate: „Bă, Livache, de unde dracu ați mai scos-o și pe asta, bă?  Altă tută la tine din Teleorman nu ai găsit, bă?“

Da, mon cher, ce să vă fac, dacă ați fost proști și nu ați ascultat-o  când vă tot îndemna „faceți un exercițiu de imagine și puneți-vă în locul meu“. Că uite unde a ajuns tuta tutelor, cum vă plăcea vouă să-i spuneți. Consultant la Banca Națională a României și nu pe vremea PSD-ului, ci în guvernarea liberală, ca să vă ofticați de ciudă, bă! Că asta e România normală a lui Iohannis. Da, da, puteți să râdeți cu gura până la urechi și să faceți mișto cât vreți voi, că tot la mâna Veoricăi ați ajuns cu politicile voastre bancare.

Bre, nea Ludovice, matale ai dreptate, ne-am dat dracului dacă Veorica a ajuns de la sonda de petrol la BNR să-i facă politica lui Isărescu, dar e prea târziu să mai schimbi ceva. Că vorba unui bătrân înțelept pe care l-am întâlnit cândva în viața asta: „Măi, domnule. Eu văd că lumea asta merge într-o direcție greșită, d-ar n-am ce face, trebuie să mă iau după ea.“ Așa și tu, Ludovice, ține-te după Veorica lu’ Dăncilă c-o să-ți fie bine!

Pe cale să-l urmeze pe Orban este doamna de la ministerul Muncii, Violeta Alexandru. Liberalii nici nu mai vor să audă de dânsa pe considerentul scorului catastrofal obținut de organizația București pe care o conduce și o trimit la făcut ciorba de potroace, sarmale, cozonaci și piftii pentru cheful de sfârșit de an. Asta, până când se va (re)obișnui cu statutul de non-name!

După Violeta Alexandru, din guvern zboară o altă componentă  „competentă“: doamna de la Educație, Monica Anisie, cea care a dat tablete la tot cartierul, mai puțin la elevii. Păcat, era o pată de culoare și o pită bună de mâncat până și pentru ziariștii sobri, neobișnuiți cu glume în program. Dar, să nu disperăm căci, ăștia din PNL nu ne lasă de izbeliște: o aduc pe Raluca Turcan. Da, pe doamna Raluca, că s-au săturat de ea ca vicepremier și o mută la Educație. Să vezi ce șou vom avea de acum înainte, câte tablete, laptopuri, ba chiar, telefoane mobile vor fi împărțite copiilor.

Dar cel mai frumos va fi la Cultură. UDMR va primi portofoliu de ministru și uite așa vom începe ziua cu   „jó reggelt kívánok“, iar seara, în loc de spectacolele bolnave de pandemie, ne vom delecta cu : „Az a szép, az a szép// akinek a szeme kék// akinek a szeme kék Lám az enyém lám az enyém sötétkék// Mégse vagyok a babámnak elég szép“. E atât de cunoscut acest „Ozosep“, înât ar fi păcat să-l traducem în românește.

Avem și o veste pentru noi, cei din Caraș-Severin. Bună pentru unii, proastă pentru alții: Marcel Vela rămâne în tranșee să se lupte cu pandemia până la capăt, să decoreze câini, să ridice în grad și funcții colegele și colaboratorii de la cabinet, să posteze pe Facebook minunatele realizări ale polițiștilor și jandarmilor și să binecuvânteze România, cu gândul și cu vorba. Vestea este proastă pentru ăia care îl vor mazilit cu orice preț. Nu, nu e vorba de Felix Borcean ori de Adrian Cican, cum ar cârcoti unii din PNL Caransebeș. Ăștia doi sunt băieți salon, educați, cu bun simț și care la viața lor au citit mai mult decât un statut de partid ori Capra cu trei iezi, așa încât nu se țin de cioace!

 Este vorba de alții, gugulani neaoși și, invidioși că Vela poartă geacă Top Gun, de firmă. Băieții au dreptate păi, jaca noastră, mioritică, nu-i era bună? Vorbeam eu cu un cojocar bătrân și priceput din Domașnea și-i confecționa ăla una de-ar fi stat mâțu’ în coadă, nu alta. Și unde mai pui, i-ar fi făcut un discount de cel puțin 30%.

Oficialii au vizitat Stația de comprimare gaze naturale de la Jupa.

Domnul Președinte Klaus Iohannis a declarat: „În primul rând, felicitări! Felicit compania Transgaz și conducerea acesteia pentru finalizarea primei faze a celui mai ambițios proiect din domeniul energiei – Gazoductul BRUA, proiect realizat în bună măsură și cu fonduri europene. Este o realizare deosebită, cu o încărcătură simbolică și prin faptul că marchează, în pragul Zilei Naționale, îndeplinirea unui obiectiv extrem de important pentru România. Dezvoltarea Sistemului Național de Transport de gaze pe coridorul BRUA este o etapă esențială a întăririi securității energetice atât a țării noastre, cât și a Uniunii Europene, dar și a securității energetice în regiunea Mării Negre. Astfel, prin interconectarea BRUA pe Coridorul Vertical, prin materializarea exploatărilor off-shore din Marea Neagră – care sperăm să debuteze cât mai curând – România are atuuri veritabile pentru a deveni un important jucător în regiune pe piața gazelor.”

Domnul Ludovic Orban a declarat : „Sigur, asta e prima fază a BRUA. Sigur că noi ne-am îndeplinit obligaţiile asumate faţă de partenerii europeni. Pentru finalizarea BRUA mai sunt necesare, evident, şi câteva lucruri care nu depind de noi, ci depind de partenerii bulgari şi de partenerii ungari. Şi suntem încredinţaţi că până la urmă, o politică ce este stabilită la nivel european va fi pusă în practică de toţi partenerii noştri de la nivel european”.

În plan local, Ludovic Orban s-a referit la studiul de fezabilitate pentru legătura între localităţile Jupa, Caransebeş, Băile Herculane, Orşova, până la Prunişor, care va realiza o conductă ce va permite conectarea la gazul natural a mai multor localităţi din judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi. De asemenea, sunt în derulare proiecte în diverse regiuni ale ţării pentru ca accesul la gaze naturale să fie posibil pentru cât mai multe familii.

La eveniment au participat și Romeo Dunca – președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Cristian Gâfu – prefectul județului și Ioan Popa – primarul municipiului Reșița.

( P. E. )

Așa că, vizita lui Orban s-a limitat doar la câteva întâlniri cu candidații din Caransebeș și Reșița, o plimbare prin șantierul din centrul Reșiței și câteva strângeri de mână cu liderii locali. Totul a fost pe fugă, Ludovic n-a avut timp nici măcar de o țuică de Teregova sau de Feneș ori de un șpriț cu camarazii săi. Frumos ar fi fost să fi mers la UCMR, să fi văzut halele, astăzi triste și pustii, unde s-au fabricat turbine, motoare navale, locomotive. Că așa face un prim-ministru cu bun simț și grijă față de popor. Cine știe de ce nu a mers. Poate i-a fost rușine după ce declarase în urmă cu un an la mitingul de la Reșița pentru alegerile europarlamentare: „Vă garantez că, atunci când PNL va ajunge la guvernare, va pune pe picioare această uzină care a construit în toată România și care a dus faima muncitorilor din Reșița în toată România!” Și, atunci, ce să fi căutat? Ce să le fi spus muncitorilor? Mare lucru, de parcă e singurul politician care promite în campanie? Să fim serioși. Nu mai departe, Rareș Bogdan, ce ar putea să îi ia locul lui Orban într-o bună zi la conducerea partidului, care ne asigura că după o lună de guvernare PNL va tăia pensiile speciale. Iată că se face anul. E adevărat, a spus când va ajunge PNL la guvernare, dar ce, asta a fost guvernare? Să fim serioși.

Până la urmă, pe premier tot nu l-a lăsat inima să plece din județ fără să facă un popas mai de Doamne Ajută. La Măureni, la prietenul său primarul Brian Filimon, unde s-a plimbat pe drum la vale, inaugurând un trotuar. Veți spune că trotuarul ăsta a mai fost o dată inaugurat. La fel ca și drumul spre Șoșdea. Și ce-i cu asta? Nu poate omul să facă asta de mai multe ori? Și, apoi, una e ca primarul să taie panglica cu doi, trei colegi veniți de la județ și alta să le inaugurezi cu ăia de la Compania Națională de Investiții, cu presa după tine și cu premierul României. Chiar dacă nu a promis, e posibil ca Ludovic Orban să revină în Caraș-Severin, poate chiar într-o vizită de lucru, să taie panglica tricolor la terenul cu gazon sintetic, tot de la Măureni.

Orban nu este singurul politician de rang înalt venit în Caraș-Severin care a fost ferit de ochii lumii. Care nu a vrut să se întâlnească cu amărăștenii. Acum doi ani, Liviu Dragnea a fost băgat și scos pe ușa din dos a locației în care participase la o conferința județeană a PSD, tocmai pentru a nu da ochii cu cei de afară veniți să-l vadă. La fel și în cazul Vioricăi Dăncilă când a venit la Reșița. Iluminații partidului din acea vreme au băgat-o într-o mașină și au dus-o la Slatina Nera și au plimbat-o pe ale coclauri din Clisura Dunării, în loc să-i fi făcut un program de întâlniri și de vizite în municipiul reședință de județ. Bieții oameni știau ei ce știau, că nu era o plăcere să fi ieșit în lume taman cu Dăncilă, dar, totuși…

Concluzia? Politicianul care fuge de popor este terminat!      

Premierul este supărat foc pe ăia de la Curtea Constituțională despre care a tot spus că nu este altceva decât o filială a PSD-ului. Îl înțeleg pe Orban, lupta liberalilor împotriva noului coronavirus nu s-a încheiat, și vin acuma judecătorii ăia de la Curte și spun că nu mai este constituțional să ții românii în carantină sau izolare. Păi, ce facem, ăștia își bat joc de eforturile lui și ale colegilor săi? De nopțile nedormite, de sutele de intervenții televizate, de miile de mesaje către țară. Și, cum, dacă măsurile astea sunt considerate neconstituționale, el a stat două săptămâni ca prostul în izolare? Cred că asta îl macină cel mai rău.

Însă, oricât de mare i-ar fi supărarea și, oricât de mare prim-ministru se crede, Ludovic Orban nu are dreptul să ne îndemne la nesupunere. L-aș fi înțeles să ceară asta dacă ar fi trăit în Botswana, în Zairul lui Mobutu Sese Seku Ngbendu Wa Za Banga, în Burundi sau Uganda, dar așa… Trăim, totuși, într-o țară europeană, nu suntem chiar de la coada vacii sau coborâți din copaci. Aberațiile astea le putea spune la o țigară și o berică, stând pe terasă cu colegii din guvern, dar nu în gura mare, la televizor. Ce-o fi zis Europa, aia bună cu care ne tot comparam? „Uite, bă, omul lui Iohannis ce zice. Cu ce se ocupă în loc să pună economia pe picioare“.

Păi e frumos, domnule Orban ce ai făcut? Matale nu esti un nima-n drum, un coate-goale și un linge-blide, ci un exemplu pentru noi toți. Sau, măcar așa ar trebui. Să știi, domnule Orban, că în perioada stării de urgență, când ați băgat frica în români mai rău ca la revoluția din 1989, îmi citeam de nu știu câte ori articolele înainte de a le posta, de teamă ca informațiile mele să nu fi fost interpretate ca fiind fake-news-uri și din această pricină să fi riscat suspendarea site-ului sau chiar desființarea lui. Deși, nu am fost în totalitate de acord cu măsurile luate de liberali, unele chiar aberante, m-am supus Legii 55. Nu am îndemnat cititori să se răzvrătească împotriva celor care răspundeau de pandemie și nici nu am dat cu masca de pământ. Dimpotrivă. Scriam și tăiam din text, ca nu cumva să mă fi suspectat oamenii voștri de încălcarea art. 352 din Codul penal, cel referitor la zădărnicirea combaterii bolilor.

Or, dumneata, domnule Orban, vii acum și ne îndemni la nesupunere civică. Te piși pe ea de Decizie a Curții Constituționale. Să ne arăți, ce? Că în cazul ăsta, nu te poți numi prim-ministru. Nici măcar politician. Păi se poate, domnule Orban?

Cu aceste gânduri pășim în prima zi a stării de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis, duminică seara, în timp ce la televizor conferința de presă din foișorul lui izolat complet de la Vila Lac părea fără sfârșit, m-a sunat un liberal, autentic, din Caransebeș. Furios. „Te uiți și tu unde mă uit și eu?“ Îi răspund: „Eu sunt pe Antena 3, tu, tot aici?“, întreb la mișto. Nervos: „Lasă-mă, frate, cu Gâdea și Antena lui, știi că nu avem voie să ne uităm la ăia!“

Continuăm discuția, făcând pe prostu’: „Scuze, am uitat că aveți interzis la Antena 3, iar pe Facebook aveți sarcină să dați share doar la știrile despre ai voștri ce apar în publicațiile online care vă cântă în strună“. „Vrei să încetezi? Că dacă nu, altădată nu am să-ți mai spun nimic din ce avem voie și ce nu avem voie să facem“, îmi întoarce aspru vorba. „Gata, nu te mai necăjesc“. „Nu mi-e de ajuns că m-o scos ăsta din sărite, mă mai enervezi și tu“, mi-a replicat el supărat rău de tot. Insist: „Cine te-o supărat, dom’le?“ „Ăsta…“. „Care ăsta, că nu înțeleg?“ „Ăsta…“. Pauză. „Ăsta… Ești atât de greu de cap. Nu înțelegi nimic“. Apoi răbufnește și-i spune pe nume. Mă dumiresc, amuzându-mă! De ce era supărat liberalul nostru duminică seara? Pentru că îl auzise pe premierul României, Ludovic Orban, spunând că este posibil ca guvernul să limiteze prețul la medicamente, măști de protecție și dezinfectanți pentru a stopa specula. Întreb: „Și n-a zis bine?“ Răspunde, la fel de furios: „Vezi că iar mă enervezi și închid telefonul“. „Stai, nu închide și nu te enerva. Ce ți se pare deplasat că a spus asta? Nu te înțeleg“. „Ce dracu nu înțelegi?“ Pauză. „Bă, frate, cum să pui o limită la prețurile măștilor și dezinfectanților, cât timp ele nu există la vânzare?“ Îi dau dreptate, însă încerc să-i iau apărarea lui Orban, explicându-i că acesta e premier doar de două zile și nu are de unde să știe că nu sunt măști la tejghea. „Lasă, bă, gargara. Ăsta chiar ne crede proști pe toți?“ Tac, nu vreau să-l enervez. „Păi, domnul ministru Vela, care-i gugulan d’ al nostru, nu-i spune că nu se găsește așa ceva în tot județul?“ „Și dacă i-ar spune, ce ar putea să facă, dacă nu sunt pe stoc?“ încerc eu să-l descos. „Nu știu, frate, e treaba lor să gândească. Eu doar zic, să deschidă croitoriile Cooperației, să aducă frate măști și dezinfectanți în județ. Dacă nu peste tot, măcar la Reșița și Caransebeș, unde sunt ai noștri la Putere. Măcar nouă să ne dea. Nu mă interesează nici Moldova Nouă, că Adiță ne-a lăsat cu buzele umflate când ne-a fost lumea mai dragă, nici Oravița, Bocșa, Oțelu Roșu unde în veci n-o să câștigăm primăriile“.

Nu i-am mai răspuns, și așa era nervos. În plus, nu am vrut să mă bag în ciorba liberală. Să-i lăsăm pe miniștri să conducă cu înțelepciune și lui Ludovic Orban îi dorim grabnică ieșire din autoizolare. Și, vă rog eu, să nu mai facem pe deștepții ca până acum, că ăla nu e bun, celălalt e strâmb, că unu are păr în palmă și alte chestii de genul ăsta. Că vedeți cum ne-au ajuns din urmă blestemele ălora de dinainte.

Sigur, în rolurile lui Jean, Bérenger, Dudard și Daisy pot fi distribuiți oricare dintre „actorii“ vremurilor noastre. În acest context este interesant de văzut cine pierde și cine câștigă de pe urma jocului murdar care s-a făcut cu a doua nominalizare de premier a lui Ludovic Orban. Cine este în stare să ducă povara acestor vremuri extrem de tulburi și cine va pierde încrederea electoratului, când acesta va fi chemat la urne. Până atunci, însă, cu siguranță că „actorii“ acestui teatru absurd vor apela la tot felul de tertipuri pentru a nu pierde teren, unii, sau, după caz, să mai câștige ceva procente, alții.

Până mai acum câteva săptămâni, liberalii erau cei mai fericiți oameni de pe pământ: ajunseseră la guvernare, Ordonanțele de Urgență erau emise pe bandă rulantă, visau la anticipate și la alegeri pentru primari în două tururi și își frecau ferciți mâinile pentru că săriseră în sondaje cam pe unde se situaseră cândva pesediștii. Din punctul lor de vedere, lumea se împărțise în două: pe de-o parte Iohannis și Orban, și restul, pe de altă parte. În realitate, însă, lucrurile stăteau și stau cu totul altfel. Economia bate pasul pe loc, reformele mari despre care s-a tot vorbit înainte de preluarea Puterii nu se văd încă, continuăm să ne întindem mai mult decât ne este plapuma, statul clientelar a rămas același de pe vremea Vioricăi Dăncilă și a lui Liviu Dragnea, lupta cu marii corupți întârzie să apară. În schimb, liberalii au schimbat nepoții, nevestele și amantele ălora dinainte cu ale lor și au făcut legi pentru trotinetele electrice și stârpirea a zeci de mii de căprioare.

Colac peste pupăză, apare și povestea cu noul coronavirus: oameni în carantină, angajați trimiși acasă, granițe închise, un guvern și o conducere întreagă de partid autoplasată la izolator. După atâtea cheltuieli cu teribilul virus și cu o economie care va produce tot mai puțin, cu siguranță că nu se vor mai găsi bani pentru dublarea alocațiilor și creșterea pensiilor cu 40%. Toate aceste nerealizări vor fi contabilizate într-o bună zi de liberali. Oare PSD va câștiga de pe urma acestei „interpretări“ jenante a liberalilor, distribuiți în rolurile principale al piesei absurde de care vorbeam? Dacă aceste lucruri s-ar fi consumat după trei ani de guvernare liberală, poate că așa s-ar întâmpla.

În situația dată, e mult prea proaspătă amintirea guvernării Dăncilă ca electoratul să vină iarăși în număr mare lângă PSD, ca în 2016. PSD are electoratul său tradițional, conservator, chiar, și ar mai putea să adauge ceva procente la cele pe care le are acum, dar mai mult de atât, nu cred că este în stare. Atunci, cine va ieși câștigător? PMP și Pro România, cu siguranță că vor beneficia de slăbiciunile PNL, în primul rând prin discursurile lui Traian Băsescu și Victor Ponta, care au lipici la electorat. Dar procentele cele mai multe se vor aduna, cel mai probabil, în dreptul USR PLUS, formațiuni care, prin vocea lui Dan Barna și Dacian Cioloș, s-au distanțat de politica de vodevil a lui Ludovic Orban. Mai mult de atât, aceștia i-au acuzat pe liberali de neprofesionalism, incompetență și de blat cu pesediștii. În această situație, mai mult ca sigur că electoratul PNL se va gândi mult până se va hotărî pe cine să voteze la locale și parlamentare. Acest electorat, tânăr și încă „nealterat“ de consecințele provocate de „beția“ puterii va înclina balanța, schimbând radical configurația clasamentului politic actual, pe fondul rinoceritei de care se vor molipsi mulți dintre actualii decidenți politici.

Până și el a fost luat prin surprindere și a încercat să se opună, dar până la urmă a dat-o la pace, declarând că e un om de partid care înțelege să fie alături de PNL și de președintele acestuia. Vrăjeli ieftine, postate pe pagina sa de Facebook, iar comentariile internauților nu au întârziat să apară.

Fostul primar al Reșiței, Liviu Spătaru, un fin analist al fenomenului politic românesc, a dat tonul: „Fantastic! Din noaptea minții! PNL pierde guvernarea, cramponându-se de ideea tembelă a alegerilor anticipate! Și se întoarce, ineluctabil, la statutul unui partid de 20%!“ Un alt internaut, Ioan Bulucea, l-a completat cu remarca: „Cred ca 20% e cam mult!“, în timp ce Zaharia Pervescu este convins că: „PNL, conform doctrine, nu poate trece de 25%, iar guvern ar putea să facă numai în alianță. Ce s-a întâmplat azi mie frică că e speță de Curtea Marțială !!!” În timp ce Mircea Groza înclină spre varianta cu: „Președintele dorește să lucreze cu un premier care va gestiona criza. PSD-ul exclus. De ce? A aruncat pe piață mita electorală (pensii,salarii), adică 100 unități, iar în visterie 80 unități“, Pavel Juca a comentat astfel momentul: „Acest partid nu are coloană vertebrală. Nu va fi capabil să guverneze niciodată . Acest partid se potrivea vremurilor parodiate de Caragiale”. Silvia Pușcașu era de părere că: „Sunt niste iresponsabili, în momentele actuale , cu problemele care sunt în țară și in lume, este un razboi al nervilor, al isteriei și, nu în ultimul rând, al fricii. Ei in loc să gestioneze situația își împart funcții. Pai, ăstia sunt oameni normali la cap?“

P.S. Ne-am propus ca, periodic, să înserăm astfel de comentarii, atitudini și opinii postate pe Facebook.

Scena de ieri jucată în văzul unei țări întregi cuprinsă de spectrul teribilului virus o întrece chiar și pe cea cu „Dragă Stolo“, în care Băsescu a fost magistral. Ați intrat, bă în istorie și ați făcut de râs trecutul glorios scris de Brătieni. Cu voi doi, partidul a pierdut cam tot ce câștigase anul trecut. În primul rând, încrederea și speranța multor români. V-ați bătut, bă, joc de tot ce ați clădit în aceste patru-cinci luni de guvernare. Nu că ați fi făcut nu știu ce bravuri, dar am crezut, bă, că voi chiar o să puneți țara la punct. Să urniți, bă lucrurile din loc, să puneți economia pe picioare, să faceți instrucție în Poliție și în Administrație, să scoateți Sănătatea din colaps, să coborâți milităria din pod în școli, să faceți ordine în Justiție și câte și mai câte. Pentru că mi-am zis că va fi mai bine cu voi la guvernare, am acceptat toate inepțiile de care au fost în stare miniștri voștri. Am acceptat și scuzele pe care le-ați tot invocat, aruncând vina pentru nerealizările voastre pe greaua moștenire PSD. Am înțeles orice, chiar și măsurile luate în ședința aia de guvern de pomină în care ați aprobat 25 de OUG-uri, una mai urgentă decât alta, că mi-am zis, bă, să vă lăsăm să vă faceți treaba, singuri, neconturbați. Dar voi bă, Cîțule, bă Orban nu aveți limită.

Nesimțirea e fără frontiere. Dacă pulimea a tăcut, de dragul alinierii în rând cu ăia care blamau peste tot ciuma roșie, asta nu înseamnă bă, că suntem proștii voștri, să ne fraieriți în continuare. Să nu credeți că nu ne-am dat seama de la început că ați fost doi guguștiuci, ne-am dat, bă, dar am lăsat de la noi, sperând că veți fi mai buni decât Dăncilă. Nu ne-a trebuit mult să realizăm că nu sunteți în stare să conduceți o asociație de proprietari, darămite un guvern și o țară, dacă e să-l punem la socoată și pe Iohannis. Ați dovedit-o bă, în lunile astea. Ați vrut de toate și nu ați obținut nimic. Nici alegeri anticipate, nici alegeri pentru primari în două tururi, nici guvern stabil. Și știți de ce? Pentru că nu sunteți capabili. Voi doi și mai câțiva care fac strategii în PNL.

E nesimțire ce s-a întâmplat ieri. Bătaie de joc la adresa românilor din țară, care nu găsesc măști ca să se apere de coronavirus și, mai ales la adresa conaționalilor cărora le-ați închis frontierele în nas, lăsându-i de izbeliște în fața molimii. Și mai e ceva de spus. Bă, Cîțule, dacă este adevărat că Șică Mandolină ți-a cerut să-ți depui mandatul cu un sfert de oră înainte de a fi confirmat în Parlament ca prim-ministru, dă-ți, bă, demisia nu doar din guvern, ci și din PNL. Ce vrei bă, umilință mai mare ca asta? Fă-o și du-te bă, unde vezi cu ochii. Unde ești bine primit și apreciat. Întoarce-te, bă, Cîțule, la Banca Națională a Noii Zeelande, unde ai mai lucrat înainte, mu te speria dacă ți s-o fi ocupat postul, tot găsești tu ceva de lucru prin Papua Noua Guinee, Fiji, Tonga, Insulele Cook și Niue. Nu de alta, dar te asigur că ăia de acolo nu te vor umili așa cum a făcut-o ieri Orban. Altfel, ascultă la mine, iar ajungi la mâna lui Orlando. A lui Don Orlando Teodorovici de la PSD. Așa că, decât să cazi din lac în puț, du-te, bă, Cîțule, și nu mai sta pe gînduri!