15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Marcel Ciolacu

Bă, băieți, de ce nu vreți voi să înțelegeți că nu pesedeii ar trebui înjurați ca la ușa cortului, ci ai voștri care ca niște proști ce sunt au scăpat mălaiul în țărână și de fuduli ce se cred nu s-au mai aplecat să-l ridice. Și mai e ceva care ar trebui să vă dea de gândit: când fraierii voștri se certau și se sfâșiau între ei pentru putere, adică PNL cu USR și Cîțu cu Orban, pesedeii  stăteau cu burta la soare și râdeau de voi la mare. Se distrau, bă, că nu se gândeau că Iohannis și Cîțu o să ajungă așa de repede să vă bage în rahat până în gât.

Bine, era de așteptat să vi se urce la cap, dar nu așa de repede, bă, după nicio jumătate de an de guvernare. Și apoi ce să fi făcut pesedeii? Ce să fi zis, bă, Ciolacu  când Cîțu s-a dus la el și l-a rugat aproape plângând: „Nea Marcel, scoate-ne, bre, din beleaua asta că îți dăm tot ce vrei matale, dar nu ne lăsa să ne ducem ăleia de suflet.” Să fi zis, ba? Ai voștri așa ar fi făcut? Ce tot o dați cu pesedeii în sus, pesedeii în jos, că doar nu Ciolacu i-o pus să se certe unii cu alții, ci ei, de proști ce au fost.

Să nu-i mai fac proști? Dar cum să le zic, bă, la niște zănatici care aveau de toate în urmă cu trei luni? E adevărat, minte n-au avut, cum de altfel nu au nici acum. Cum să le zic? „Țucă-i tata de deștepți ce sunt ei!” Așa vrei? Dacă vrei eu îi fac, și frumoși, și deștepți, și dansatori de polci și menuet, dar ce folos? Cu Cîțu la butoane, tot la vorba mea ajungeți!

Cum, faci blat cu PSD? Pe bune? Cu „iresponsabilii” ăia? Cu „ciuma roșie?” Hai, mă, Vasilică, tu vorbești serios sau încă nu ți-ai revenit din matoleala de duminică seara?  A, paranghelia ați ținut-o sâmbătă, nu duminică. Scuze. Și nu a fost chiar bairam, ci ceva discret: un șpriț, o pastramă, o măslină și la culcare. Te cred, nu puteai să te întâlnești mahmur cu tanti Ursula von der Leyen. În primul rând, că nu se face una ca asta și apoi, ce-ar fi zis tanti Ursula care a auzit și ea ceva, ceva despre povestea ta din America, cu suflatul în bășica polițiștilor: „Uite-l, bă, și pe ăsta, vin și eu o dată în România și nici atunci nu poate să se abțină.” De aia zic, nu se cade că până când te-or da ăștia jos și te-or trimite la plimbare  ești, totuși, prim-ministrul acestei țări care, dracu știe ce face, că mereu se pricopsește cu oameni ca tine. Și e suficient să mă gândesc la Viorica Dăncilă, ca să înțelegi ce vreau să spun.

La urma, urmei e treaba ta. Ești major, ești vaccinat, ai conexiunile reglate pe lungimea de undă a Cotroceniului. Descurcă-te, dar, sincer, nu te văd bine într-o relație de prost gust cu PSD. Că, ascultă la mine, ori de câte ori vei dori să treci o lege prin parlament, te vei duce la Ciolacu să te milogești la el: „Hai, bă, Marcele, trece-mi și mie proiectul ăsta, că fac și eu cinste la bufet. Hai, nu fi nașpa, ajută-mă să nu mă fac de cacao la lume”. Și nen-tu Ciolacu o să te facă păpușa. Păpușa lui de paie, dacă vrei să știi, de-o să râdă până și ai tăi de tine.

Și chestii de astea o să fie atât de multe, de mi-e teamă că n-o să le poți duce. Faci ce vrei. Dar să nu-mi spui că nu ți-am zis.  

Lipsa unei strategii coerente, a unei Opoziții reale în Parlament, a unor lideri de anvergură, dar și a animozităților existente pe toate palierele, fac din PSD un partid de pluton. Unul care, în loc să profite de guvernarea incoerentă și, uneori, diletantă a liberalilor, râmâne cantonat  în neputință și condamnat la o Opoziție de durată.

Singurul lucru care funcționează în acest partid, și încă bine, este disputa pentru ciolan. Fiecare așteaptă ca celălalt să gafeze, să spună o prostie sau se uite urât la colegul de lângă el pentru a-i da la meclă. După zicala cu capra vecinului, toți stau la pândă, așteptând momentul favorabil pentru a-l prinde pe celălalt descoperit. Se fac găști sau se refac cele vechi, în funcție de interese, discursurile patetice însoțesc fiecare declarație publică, se caută țapi ispășitori, se dau în gât unii pe alții.

Zilele acestea se cere demiterea lui Marcel Ciolacu de la șefia partidului. A lui Ciolacu și a lui Paul Stănescu. Culmea, nu o fac pesediștii de rând, generația nouă (oare o fi existând așa ceva în PSD?), ci unii care s-au făcut ori au făcut de râs partidul. Care au contribuit la folosirea sintagmei de „PSD, partid de hoți“. Unul dintre contestatarii vehemenți este deputatul de Arad Dorel Căprar, cel implicat în dosarul cu șpăgile din Vama Nădlac II.  Căprar îl face pe Marcel Ciolacu vânzător de țară. Da, ați înțeles bine, nu vânzător în piață de mărar, pătrunjel, ridichi ori salată verde și în curând de cireșe, fragi și mure, ci vânzător de țară, de neam, de istorie, de ce vreți dumneavoastră: „De ce ne vinzi, Marcele? De ce vinzi țara? Care sunt interesele tale?“, sunt vorbele grele pe care i le aruncă șefului său de partid. Uns cu toate alifiile, Căprar nu-l iartă nici pe Paul Stănescu: „Domnule Stănescu, după o singură vizită la DNA te-ai pus în genunchi, ne-ai trădat pe toţi şi ai fost lăsat în pace. La fel a facut şi Marcel Ciolacu. Se pare că dosarele despre care se vorbeşte că le ai la DNA, sunt mai grele şi apăsătoare decât ataşamentul faţă de PSD“. Știe băiatul ce știe, că și el a trecut pe acolo.

Viorica Dăncilă îi sare în ajutor lui Căprar, cerându-i demisia lui Ciolacu „pentru modul ruşinos în care a umilit românii!”, după adoptarea în Camera Deputaţilor a proiectului privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Da, Viorica Dăncilă despre care nădăjduiam să nu mai aud de ea decât în bancurile scoase pe seama ei cât timp a condus PSD și Guvernul României. După numai câteva luni de tăcere, de stat la cratiță, de dat cu mătura și șters praful de pe mobilă, Vioricăi Dăncilă i-a revenit graiul și este gata să îmbrace din nou armura de războinică, dar nu să se lupte cu cei de la Putere, ci să se ia de gât cu unii de-ai ei, semn că s-au umflat rău de tot tărâțele în vechii tovarăși într-ale ideologiei. Interesant moment.