15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
marila

Trecu anul, fraților, și dacă o să-l întrebați pe nea Romică despre spitalul modular, cu 70 de paturi, o să vă spună că lucrurile sunt pe calea cea bună, în sensul că se poartă corespondență cu cei de la București, iar despre cel județean, că încă se caută locație potrivită, ferită de praf, zgomot și croncănit de ciori. Eu nu zic că nu e nevoie de spitale, că la câte boli sunt în țara asta ar trebui de spitale în fiecare cartier al Reșiței. Spitalele de acuma, de care vorbește Dunca, vechi de vreo 65 de ani unul și de 50 și ceva, cel Județean, și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul. Frumoase pe dinafară, dar coapte pe dinăuntru, cu pereții saloanelor și holurilor îmbâcsite de infecții nosocomiale. Nu ai ce să mai faci cu astea, vorba lu’ același Dunca, decât să le peticești toată ziua, mai bine la pământ cu ele, băgat buldozerele la înaintare și plantat panseluțe, begonii, ochiul boului, crăițe, cârciumărese și ce s-or mai găsi pe la sera orașului.

Bun, până aici sunt de acord cum gândește Dunca. Vizionar. Dar știți ce nu înțeleg eu pe aceeași logică a lui nea Romeo? De ce mama dracului se pune să repare sanatoriu de la Marila, care între noi fie vorba, e construit acu aproape o sută de ani? De ce trebuie să bage atâția bani într-o clădire putredă și plină de boli? Că la Marila nu te tratezi de roșu în gât, de tuse măgărească ori de polipi, ci de bolile de plămâni, de tuberculoză. Păi, dacă la Staționarul III, care îi stă în gât lui Dunca, e cum e, ce-o fi nene băgat în zidurile sanatoriului? Îți imaginezi, bă, frate cum colcăie nosocomialele alea? Ca furnicile, nu alta. Cum își fac de cap bacilii lui Koch? Și tu te pui să repari în loc să construiești ceva nou. Câtă minte trebuie să ai, să faci una ca asta? Întreb, doar, nu dau cu boata. Că oricât ai râșchia pereții ăia cu spaclu, infecțiile tot acolo rămân. La fel ca în cazul Staționarului III, dacă nu chiar mai rău!

Și, atunci, de ce nea Romică nu construiești unul nou? Unul care să se învârtă după soare. A, nu ți-a trecut prin cap? Păi, matale, nea Romeo, care le gândești pe toate, le știi mai bine decât oricare altul, cum de nu te-ai gândit la așa ceva? Erai într-o perioadă de criză de personalitate? Înțeleg, dar ai avut o armată de consilieri personali care te-ar fi putut trage de mânecă și să-ți spună că… Bine, bine nu mai zic nimic să nu spui că sunt al dracului și mă leg de matale toată ziua tam-nisam, dar, totuși, poate într-o zi ne oferi și o explicație. Bineînțeles, pe logica matale, nea Romeo!

Dar, cum aș putea să mă abțin când văd cum o ia din senin pe arătură. Când vorbește vrute și nevrute de-i lasă pe toți cu gura căscată. Ia citiți aici ce a putut spune într-o conferință de presă în care se discuta reabilitarea sanatoriului Marila, de lângă Oravița: „Închipuiţi-vă ce înseamnă să concentrăm aici bolnavii din ţară într-un loc atât de frumos şi atât de bun pentru sănătatea bolnavilor de plămâni. E un punct important de bunăstare economică, vizita familiilor la acest sanatoriu. Vor veni, vor fi cazaţi în zonă, vor mânca în restaurantele de aici, vor merge şi cu Semeringul Bănăţean şi e un mod în plus de a atrage atenţia asupra acestei zone frumoase“.

Da domnule președinte, aveți mare dreptate. Moldova Nouă din vremea embargoului a fost pistol cu apă pe lângă ce va fi în pădure, la Marila. Parcă văd cum vor apărea langoșeriile, la 2 lei, 2 doi lei și jumate bucata, langoși simpli, cu brânză și mărar ori cu magiun, chioșcuri cu sucuri și pancove glazurate, rulotele cu slană, cârnați și alte bucate tradiționale. Vizitatorii care prind primăvara se vor delecta cu o tocăniță de melci, cu o fripturică de pui de baltă sau, pur si simplu, cu o salată de ștevie. Sănătate curată și prosperitate economică pe măsură. Comercianți de suveniruri, vânzători de bomboane cu susan și semințe de floarea soarelui, la cornet, vată pe băț și câte și mai câte bunătăți culinare din Banatul de Munte. Proprietarii de pensiuni și hoteluri nu vor mai prididi cu cazarea celor ce vor veni să-și viziteze rudele internate la Marila, vor apărea investitorii strategici, veți asfalta drumurile forestiere, veți construi alte edificii de utilitate publică, de ce nu și un cimitir că, vorba românului, de câte nu sunt nevoie la casa omului.

Vai, domnule Dunca, câte avioane vă trec prin cap! Se vede că sunteți om de afaceri, numai la bani vă este gândul. Chiar credeți că ăla care vine (dacă vine!) de la sute de kilometri să-și vadă ruda internată îi mai arde de cazare, de hoteluri și restaurante (vorbiți despre ele, de parcă ar fi la fel de multe ca pe Muntele Mic), de plimbări cu Semeringul, de tiroliene, de parapante ori de alte sporturi extreme? Asta credeți. Vă spun eu, care nu sunt președinte de CJ, că vă înșelați. Amărâtul ăla vine, stă o oră, două, vorbește cu doctorul, apoi face cale întoarsă. Care distracție? Care cazare ori plimbări cu Semeringul? Dacă cu vise de astea vreți să dezvoltați zona și județul, apăi, sincer, ne-am dat dracului de tot, domnule Dunca.