Așa cum vă spuneam, primarii trag la domnul Dani, ca ăia din Siliștea-Gumești care, când ajungeau în București, primul drum îl făceau la unul de-a lu’ Moromete, ce apucase să se angajeze la „Ucebe” și pe care ei îl respectau pentru că ajunsese domn mare la oraș. Mai povestesc ce e pe acasă, ce pozne a mai făcut Romeo Dunca, care cu care s-a mai certat, chestii de astea, de bârfă ieftină. Să treacă timpul. Mai beau o apă, o cafea, un suc și la urmă, asta e regula casei, își fac o poză împreună. Strângându-și mâinile, zâmbind larg și relaxant, cu privirea fixă la fotograf, așteptând ca acesta să le strige: „Păsărica, uite păsărica!”. Pe de-o parte, vor să le arate ăstora de acasă că, dacă i-a primit Dani Surdu la minister, lucrurile sunt pe jumătate rezolvate, iar pe de altă parte, e o dovadă că în PNL e doar armonie.
Recunosc, la capitolul ăsta, al pozatului, domnul Dani e tare. Facebook stă mărturie. Are un album cu fotografiile celor care au trecut pe la el și la fiecare poză sunt scrise două-trei cuvinte. Nu despre ce au făcut la București, că, vorba aia, cu ce i-ar putea ajuta efectiv Dani al nostru? ci despre faptul că au fost primiți de domnul secretar de stat. Decât nimic, e bun și atât, pentru că oamenii simpli de la țară chiar vor crede că secretarii ăștia de stat muncesc de se spetesc.
A, să nu credeți că domnul Dani al nostru se pozează cu toți primarii care ajung în București. Nu, doar cu ăia care sunt la putere. E și normal să fie așa. Cum să se tragă în poză cu primarii PSD? În primul rând că ăștia nu dau bine în portrele, iar în al doilea rând, domnului Dani Surdu i-ar scădea valoarea, drept pentru care se pozează doar cu primarii liberali din Caraș-Severin, mândri că unul de-al lor a ajuns mare domn în minister.