15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
panicare

Să le luăm pe rând și să începem cu cele oficiale. Președintele Iohannis, cel considerat „mutălăul“ de la Cotroceni, devine mare orator peste noapte și una, două e în direct la televizor. Semnează condica de prezență din trei în trei ore. E adevărat, nu tot timpul spune ceva super deștept sau interesant, dar important că este acolo, vorbind grav, apăsat și extrem de responsabil, repetând tot la a doua propoziție apelativul de „dragi români“.  Asta dă bine la populime.

 Între două intervenții ale lui Iohannis, în studiourile televiziunilor, sau la telefon, își fac apariția membrii Guvernului. De serviciu în permanență, Cîțu de la Finanțe, Tătaru de la Sănătate, Violeta Alexandru de la ministerul Muncii. Cei mai importanți miniștri, pe care până și copiii au ajuns să-i cunoască. De ceilalți, aproape nimeni nu a auzit. A, era să-l uit pe Ludovic Orban. Ăsta e cu conferințele de presă, lungi cât o zi de post, în care spune de toate și nimic esențial dar, ca și președintele, este important că lumea îl vede și îl ascultă.

Seara este rezervată ministrului de Interne. Așa cum îi stă bine unui descendent al gugulanilor, Marcel Vela ia caimacul la orele cele mai ciudate cu putință, exact ca în filmele alea lui Sergiu Nicolaescu. Știți, filmele alea cu comisarul Moldovan, mâini curate (era să zic dezinfectate), Pistruiatul, dom’ Semaca și mașini de epocă, din megafoanele cărora răsunau mesaje sinistre, de băgau sperieți în amărășteni: „Dragi români, stați în casă, urmează un comunicat important pentru țară.“ Așa e și la Vela, cum nu se poate de misterios, doar că în locul megafoanelor se folosește de televiziuni. Un exemplu: Ministrul își anunță prezența pe post la 7 și 30 seara, dar amână întâlnirea cu noi, pentru 8,30. Să ne fiarbă, să ne creasacă nu doar tensiunea, ci și gradul emoțional. La 20,30, toți buluc în fața televizoarelor, să ascultăm comunicatul. Piele de găină, crispați, nerăbdători, ochii cât cepele. Dar, din nou ghinion. Tensiunea crește și tot crește, la fel și glicemia, femeile, alea duse la biserică, își fac cruce și scuipă în sân: „Nu e a bună, dacă întârzie să apară. Ceva rău s-a întâmplat. Vai de măiculița noastră“. Un scenariu bine gândit care ia sfârșit seara târziu, către miezul nopții, odată cu citirea Ordonanței Militare.

Dinspre zona neoficială, zvonurile zburdă mai ceva ca mieii primăvara. Cine să stea să le verifice? Facebook  e o țară liberă în care fiecare spune ce vrea, îl înjură sau îl pupă în cur pe celălalt, elucubrațiile țin loc de adevăr, primarii sunt hoți, consilierii locali și județeni sunt lingăi, presa este vândută, doctorii au rămas aceiași șpăgari ordinari, DNA și DIICOT trebuie desființate, ANI este o instituție depășită, deputații și senatorii sunt și ei corupți, tinerii nu mai au loc de cei în vârstă, în țară sunt prea puține închisori pentru politicienii români, PSD trebuie scos în afara legii, cașcavalul s-a scumpit nejustificat, curvele au dispărut nu doar de pe centură, ci și din hoteluri.

Cât privește coronavirusul, toți știu câte ceva despre el: ba că din cauza lui au murit nu știu câți oameni, dar nu se spune nimic ca să nu se creeze panică, și tot din cauza lui se schimbă și vremea, ba că e scăpat, intenționat, din laboratoare, ba că la mijloc e mâna ălora care controlează lumea, ba că se tratează dacă ne uscăm părul cu foenul (chelii nu au nicio șansă să se vindece, ), ba că noi o să fim primii din lume care  vom produce vaccinul miraculos, ba că Dumnezeu va avea grijă de noi mai mult decât de americani, nemți și ruși. Ce mai, o adevărată Tele Nu Vela, varianta românească, ca să nu ne plictisim cât timp stăm în casă unde facem burtă și cocoașă.