Acum, ce să-i faci, fiecare cu gusturile sale, cu opinia și cu viziunea sa despre lume și viață. Că, vorba lui Gogu, prietenul meu de pe Facebook: „maestre, mulți văd, puțin pricep”. Adevăr grăiești, fiule! Decât să te uiți la așa ceva, doar ca să te afli în treabă ori ca să-i auzi pe unii zicând: „uite, bre, cât de deștept a ajuns și Costică ăsta de la trei”, mai bine nu te băga în seamă. E mai sănătos și mai cinstit. Dar de aici și până a spune despre unii că nu ar fi patrioți și, implicit, europeni, pentru simplu motiv că nu sunt de acord cu opera artistică din Piața Tricolorului e ceva cale.
Băi, nene, câți dintre voi, ăștia care arătați cu deștul spre nepricepuți, ați participat pe viu la vernisajul unei expoziții, oricare ar fi fost tematica ei? Câți dintre voi ați auzit vorbind, live, un critic de artă, unul măcar, de vă dați cunoscători profunzi ai fenomenului? Câți? Câți dintre voi ați trecut pe lângă sala de expoziții din Reșița, fără să știți că acolo e așa ceva? Sau câți dintre voi cunoașteți numele unui sculptor reșițean, unul singur, să fiți îndreptățiți să vă dați cu părerea? Uitați-vă în oglindă și spuneți-mi ce vedeți. Știu și aveți dreptate: ipocrizia și snobismul au fost mereu la loc de cinste.
Nu-i mai condamnați pe cei care, în simplitatea lor au rămas la Carul cu boi și iertați-l pe Brâncuși a cărui viziune despre artă și perfecțiune s-a oprit doar la Domnișoara Pogany ori Maiastra. E drept, pe vremea lui nu se inventaseră sacii de rafie, iar nisipul era folosit în cu totul alte scopuri.