Și mai important e că era puhoi de lume. „Nuntă, bă!”, strigau unii de cum ajungeau acolo. „Nuntă mare, bă, nuntă ca-n Banat!” Nuntă, nuntă, dar nu vedeam nici mireasa, și nici mirele. E drept, mulți meseni cu ștaif, mai ales politicieni aleși pe sprâncene, mese pline cu de toate, chipuri îmbujorate, câte-o lacrimă în colțul ochiului, strângeri în brațe, ici-colo câte o pupătură, dar nu nuntă, așa cum auzisem eu vorbindu-se în oraș. Nu tu muzică ca în Banat, cu „De doi” „Ardeleană” și ce se mai cântă în astfel de ocazii, ci ceva, gen, „iolari, iolara”, după dorința nașului cel mare, de la Cotroceni, pardon, Sibiu. Măi, să fie!
Până la urmă m-a luminat unul care în loc de floare la reverul hainei, purta insigna de partid: „Ni se mărită fata liberală, cu flăcăul pesedeu”, mi-a spus el mândru de alegerea făcută. Săracul, aproape că plângea de fericire. Cum altfel? Ar fi putut domnița liberală să se fi măritat cu oricare alt fecior cu școli terminate la Londra, cu tată de aceeași culoare, cu dare de mână și cuminte precum o fată mare dar, nu, ea fecioara liberală, sătulă de combinații, gen logodna cu zăpăcitul de userist, l-a vrut pe el, dănacul pesedist, specialist în consolat tinere nefericite.
În capul mesei, socrul mic, Marcel Vela, și socrul mare, Ion Mocioalcă. Lângă ei, moșii, Romi Dunca și Silviu Hurduzeu, nerăbdători să treacă timpul mai repede, să taie buricul puradelului născut din dragostea curată a celor doi amorezi.
La miezul nopții, juna liberală și dănacul pesedist s-au retras în iatacul de la palat, cu promisiunea ca în dimineața asta să revină să ne arate cearceaful. Să vadă poporul cât de ingenuă și neprihănită a fost fata liberală!
UPDATE
Mă întreabă un cititor stabil financiar și emoțional, dacă nu s-a furat mireasă în timpul nunții? Îi răspund, bre, cine s-o fure frate după ce i-a dat papucii lu’ useristul ăla? Să zică mersi că nașul mare l-a convins pe feciorul pesedist să o ia de nevastă (unii zic că ar fi vorba doar de probă), că ar fi rămas nemăritată.