Cântarea asta mi se potrivește de minune, iar dacă o să mă ascultați puțin, o să-mi dați dreptate. Deci, să încep cu începutul. Prin 2005 sau 2006, fac o cerere la primăria din Reșița, condusă de liberalii destoinici de la acea vreme, în care solicitam închirierea a 25 de metri pătrați de teren în zona Intim, pe considerentul unei construcții ușoare, parcă așa îi spunea la termenul ăla. Bag cererea și aștept ziua în care aceasta urma să fie discutată de către consilieri. În naivitatea mea, am crezut în votul favorabil al consilierilor, mulți dintre ei fiindu-mi prieteni. Speranțe deșarte, cererea nici măcar nu trecuse de comisie, pe considerentul că acolo era spațiul verde. Adică, două-trei fire de iarbă, călcată în picioare de trecători. După câteva luni, pe același spațiu verde, avea să se construiască o frumusețe de… Nici nu știu cum să-i zic, dar ce mai contează, au trecut atâția ani de atunci.

Peste nu știu cât timp, fac o altă cerere, tot pentru 25 de metri pătrați, undeva în spatele la Victoria, spre gară, unde parchează astăzi taximetrele. Unul dintre cei aflați atunci la putere, liberal, bineînțeles, nu mai țin minte exact cum îl chema, mi-a zis de la înălțimea funcției deținute: „Domnu’ Victor, nu te supăra, directivele europene în materie de spațiu verde sunt draconice. De acum încolo nu ai voie nici măcar să calci iarba, darămite să construiești ceva pe acel teren.” Și am înțeles. Decât să fi tras Reșița în nu știu ce scandal internațional pe probleme de mediu, m-am dat la o parte, precum un contribuabil cinstit și onest ce mă consideram. Peste drum, viceprimarul de la acea vreme își construia ditamai căsoaie, cât o scară de bloc, și nimeni nu i-a mai amintit de directivele europene că, deh…

Credeți că m-am învățat minte? Pe dracu. Taurul din mine și-a încercat iarăși norocul, țintind un teren de, ați ghicit, tot de 25 de metri pătrați, în zona Universității. Și iarăși au extras băieții liberali paragrafe din directivele europene, plus articole și litere din legile românești și m-au trimis la plimbare. La o săptămână după aceea, trecând prin zonă, am văzut o frumusețe de construcție care se pusese de-a curmezișul trotuarului, lipită de sediul PSD. Una cu etaj, care dădea ca nuca-n perete. Tot a unui viceprimar, coleg de partid cu același primar liberal.  Am îndrăznit să întreb ca un tâmpit ce eram: „Aici nu e vorba tot de directiva aia venită cu rata de la Bruxelles?”   Răspunsul a fost demențial: „Păi nu, că directiva aia e valabilă doar la spațiul verde nu și la asfalt!”

Și anii au trecut, m-am vindecat de cereri, convins fiind că, așa ceva n-o să mai văd în Reșița mea, numai că… Trecând zilele astea prin centrul ăla recondiționat cu pavele de cea mai bună calitate chinezească, mă împiedic de o construcție metalică care a apărut peste noapte în dreptul fostei Agenții CFR, gata, gata să-mi rup gâtul. „Bă, ce caută asta aici? Ce-o fi, bă, cu asta, că vara e pe sfârșite și terasele își trag obloanele?”  În prostia mea, am crezut că era vorba de o terasă mobilă, funcțională în sezonul cald. Da de unde! Săpând mai adânc și mai atent, aflu că acolo va funcționa o frumusețe de restaurant cu vreo 60 de locuri. Ba, unii spun că o chestie asemănătoare o să apară, tot acolo, în partea dinspre teatru. Și tot așa, pe domeniul public. Că stăpânul spațiului e tare și are mușchi. „Bă, ești prost? Cum, bă, restaurant pe domeniul public? Pe pavelele alea nevinovate? Că mie nu ați fost în stare să-mi închiriați 25 de metri pătrați…”, m-am auzit vorbind cu voce tare. „Și care-i problema ta? Nu poți să treci prin centru decât pe acolo, fără să te împiedici de construcția aia? Ai ceva cu mediul de afaceri din Reșița” mi-a răspuns, ce chestie, tot un liberal, deranjat de tonul meu. „A, nu, doar că directiva europeană…” „Las-o dracului de directivă. Aia a fost de mult. E expirată”.

Serios? Cum dracu se face, bă, că directivele alea europene, articolele, paragrafele și literele din legile românești erau valabile doar pentru mine? M-au văzut mai prost, mai de la țară? A, acuma înțeleg, cine m-o fi pus să plec de acasă taman în ziua în care s-o împărțit norocul?