15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
romeo dunca
13.02.2021
1 Comentarii

Rahatul de la Jupa a intrat în Guinness Book!

S-o luăm ușurel cu începutul: 22 decembrie 2009, proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor privind alimentarea cu apă, canalizare menajeră și stație de epurare Jupa, încheiat și semnat între Primăria Municipiului Caransebeș, beneficiara lucrării, și SC Camand Impex SRL, în calitate de constructor. Repet, proces verbal de recepție a unei lucrări care a fost executată din bani de la guvern, dar și din bugetul local. Cei care au trăit momentul respectiv, cu tăierea panglicii, mâini strânse, îmbrățișări și pupături, își amintesc că, pentru efectuarea probelor tehnice a fost adusă la fața locului o vidanjă plină cu căcat și nimeni, dar absolut nimeni nu a avut vreo obiecție de făcut în privința recepției. Instalația funcționa perfect, potrivit procesului verbal pe care îl pun la dispoziția celor interesați. În concluzie, o mare realizare pentru comunitatea locală, așa cum scria presa locală citându-l pe primarul de atunci, Marcel Vela.

Logic, începând cu a doua zi stația de epurare ar fi trebuit să funcționeze la capacitatea proiectată. Fericiți, locuitorii cartierului din Jupa s-au așezat fain frumos pe WC-urile din case, și-au făcut nevoile și au tras apa. Dar ce să vezi, drăcia dracului, rahatul ăla cu ochi nu a mai ajuns în stația cea nouă și frumoasă, ci în râul Timiș. De ce? Unii zic că utilajelor și aparaturii le-ar fi lipsit nu știu ce șaibe și piulițe care nu se mai fabricau de mult la noi la sculărie și până au căutat altele în lumea asta, s-a scurs timpul. Alții susțin că țevile alea de canalizare erau prea strâmte și prost poziționate față de stația minune. Prostii de astea pe care nimeni nu doar că nu le-a înțeles, dar nici nu le-a explicat vreodată. Vreodată înseamnă 12 ani și aproape două luni, timp în care stația, predată la cheie de către constructor, nu a funcționat nicio zi. Bă, înțelegi? Cu excepția exercițiului cu căcatul adus cu vidanja, stația de epurare de la Jupa nu a funcționat, ce o zi, nici o oră.

Vă dați seama în ce rahat ne aflăm, din moment ce nici Protecția Mediului, și nici aia de la Garda de Mediu nu s-au prins că, în loc să fi fost procesat în stație, grație tehnologiei de la acea vreme, căcatul autohton ajungea în Timiș. Hai, o zi, două aș fi înțeles. Și o lună, chiar un an doi, dar 12 ani să nu fii în stare să vezi cum plutește rahatul pe Timiș la vale, să nu dai urechea la ce vorbește unul, altul înseamnă ori prostie ori nesimțire. Dacă așa ceva s-ar fi întâmplat în China…

Să revenim la oile noastre. După 12 ani, președintele CJ, Romeo Dunca, pune pace între Primăria Caransebeș și Aquacaraș, caută și găsește o soluție, se pare că a făcut rost de șaibele și piulițele de care vorbeam, iar părțile au semnat un nou proces verbal de recepție a lucrării. Da, ați citit bine, un nou proces verbal. Am mai auzit că prin Botswana a mai fost un caz asemănător, dar nu sunt sigur. De aceea cred că joi, 10 februarie 2021 am asistat la o premieră absolută, galactică aș putea spune! O lucrare demnă de statisticile ălora de la Guinness Book. Domnule Dunca, ce ziceți, îmi dați dreptate sau nu? Unde dracu s-a mai pomenit așa ceva? Sperăm ca peste alți 12 ani să nu întâlnim la Jupa pentru o nouă recepție că atunci chiar ne-am face de tot rahatul!

Și atunci, dragii mei cititori, dacă pentru un rahat de stație de epurare a fost nevoie să treacă atâta amar de vreme, atunci ce așteptări să avem când vine vorba de reparația unui drum județean?

02.02.2021
0 Comentarii

Ziua cea mare. La Luncavița se hotărăște soarta unui drum județean. Ce-am fost și ce-am ajuns!

În urmă cu patru luni, am semnalat în publicația Subiectiv starea execrabilă a acestei căi rutiere. L-am sunat pe președintele nou ales al județului, Romeo Dunca, (pe atunci nu îmi închidea telefonul) și i-am propus să mergem împreună la fața locului să vadă cu ochii lui starea de fapt. Sigur, nu aveam pretenții să ne ducem cu elicopterul său proprietate personală, mai ales că eu am rău de înălțime, și nici să ne fi folosit de mașina de serviciu a CJ. Sunt un tip înțelegător când vine vorba de cheltuirea banului public, precum și de agenda președintelui supraîncărcată cu tot felul de probleme apărute intempestiv pe Muntele Mic. A ruginit frunza în vii, în copaci, pe dealuri, pe sub poale de pădure, unde vreți voi, au venit ploile, după care ninsoarea, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza. Și nimic. Ba, mint, ceva s-a întâmplat, totuși. Hăul ăla s-a căscat mai mult, tot mai mult, până când drumul, vechi de sute de ani, a ajuns la un pas să fie înghițit cu asfalt cu tot, iar localnicii din Verendin și Luncavița să facă un ocol de peste 50 de kilometri, în loc de 7, pentru a ajunge la Teregova. Bă, ești prost? Bă, ești nebun?  

Domnu’ președinte, păi se poate una ca asta? Abia după patru luni te-ai gândit să faci ceva și pentru oamenii ăștia care și-au pus atâta speranță în matale? În oamenii ăștia care văd în dumneavoastră salvatorul județului și nu doar deschizătorul de pârtii pe Nordica?  În octombrie anul trecut, ar fi fost suficiente câteva basculante cu pietriș, acum e nevoie de o balastieră. Știu că ești supărat pe  luncăvițeni că nu te-au votat. Că nu te-au votat toți, în sensul ăsta. Că eu știu pe câțiva care au pus ștampila pe pătrățelul cu PNL și pe alții care vor să facă, în zonă, un Fan Club Dunca. Culmea, în loc să ții pentru matale chestia asta, te pui să recunoști într-o postare pe pagina de Facebook că: „… Să facă treabă și să ușureze viața cetățenilor prin lucrări de calitate și în termenele prevăzute. Chiar și a celor din zonele care au avut alte opțiuni de vot“. Cum vine asta, domnule Dunca? Că sună ca dracu, zău așa! Nici ăia din fostul Congo-Brazaville nu s-ar fi gândit să spună așa ceva. Că te lăudai înainte de alegeri că o să faci și o să dregi, o să muți munții din loc, toți în afară de Muntele Mic, că o fii președinte pentru toți, nu doar pentru ăia care te-au votat. Și acu?

Azi e ziua în care se întâlnesc beneficiarul, constructorul și proiectantul, dar oare este suficient acest lucru? Ce ziceți domnule președinte Romeo Dunca?

01.02.2021
0 Comentarii

Respectul față de Romeo Dunca rămâne nealterat!

Bineînțeles, e doar o dorință pentru că nu se va întâmpla niciodată așa ceva. Și nu din cauza mea, ci din pricina lui Romeo Dunca care, franc, mi-a spus-o de față cu colegii mei din presă: „Ce să caut eu într-o emisiune cu dumneavoastră? Că eu numai când că văd mă simt prost. Că dumneavoastră doar mă criticați, chiar și atunci când fac lucruri bune. Mă duc la… (și a dat două exemple de colegi și redacții de presă) că acolo mă simt bine și, pe deasupra, mă și laudă.“  Punct.

Așa că domnule doctor, nu am nicio șansă să-l aduc pe domnul președinte Dunca într-o emisiune online în redacția Subiectiv. Cât privește partea cealaltă, a divergențelor permanente, mă abțin. Sau, mai bine zis, nu vreau să le comentez pentru simplu fapt că la dânsul s-au adunat atâtea conflicte în trei luni de șefie la CJ, cât la alții într-un mandat de patru ani. Și că dacă o va ține tot așa, nu va trece mult până va ajunge să aibă divergențe cu sine însuși.

Dincolo de toate cele spuse până acum și în ciuda părerii sale față de o parte a presei din Caraș-Severin, respectul meu pentru dânsul rămâne nealterat. Nu doar pentru funcția pe care o ocupă (cât o va ocupa), ci și pentru omul Romeo Dunca. Cu o singură condiție: să nu se mai vadă înconjurat doar de oameni de afaceri  hoți, de funcționari publici puturoși ori de pesediști nemernici.

22.12.2020
0 Comentarii

Ura, ura Prefectura. Deschide ușa creștine!

Anii au trecut, prefecții s-au succedat de le-am pierdut numărul, ușa deschisă de Vela a fost închisă la loc, iar de atunci, populimea și angajații se tot înghesuie pe ușa din dos, de parcă ar fi fost ciumați. A trebuit să treacă 19 ani, se întâmpla anul trecut în toamnă, pentru ca același Vela, ministru de acum, să readucă în discuție ușa cu pricina. Și din nou unii (e drept, mai puțini decât în urmă cu două decenii) au apreciat, lăudat și felicitat inițiativa ministrului.

Iată ce spunea don Marcel la numirea în funcție de prefect a Florenței Albu: „În 2000 am fost prefect și am deschis ușa Prefecturii. De 19 ani încoace, PSD-ul a închis ușa principală a Prefecturii pentru cetățeni, nu știu ce mentalități, ce viziuni geopolitice, tactice, manageriale, au avut cei care au decis să închidă ușa. Ca ministru al Afacerilor Interne vreau să o rog pe doamna prefect ca, începând de astăzi, ușa Prefecturii Caraș-Severin să rămână deschisă pentru cetățeni, ușa principală nu este pentru miniștri, ambasadori sau privilegiați, este pentru cetățeni“.

Don ministru,  don ministru! Matale ai vorbit, matale ai auzit. Nu știu ce mentalități, ce viziuni geopolitice, tactice, manageriale, ca să te citez, au ținut în continuare ușa prefecturii închisă. Închisă pentru cetățenii la care ții atât de mult. Or fi fost capsomani pesediști, dar nici cu liberalii nu-mi e rușine. Nu intru în amănunte. Tot ce pot să constat e că i-a durut în cot de promisiunea făcută. Știi cum e cu zicala ai, când pisica nu-i acasă… Ce-au zis, lasă că Marcel e la București prins cu pandemia, cu stările de urgență și alertă, cu câinii, pisicile și caii maltratați de stăpâni și nu-i mai stă gândul la ce o rugase pe doamna prefect. Dovadă, a trecut anul și nimic. Bă, da nimic de la Dumnezeu. Măcar așa s-o fi întredeschis pentru aerisire. Dacă prefectul și președintele Consiliului Județean ar fi fost de la un alt partid, PSD de exemplu, aș mai fi înțeles. Dar așa? Aici miroase dacă nu sabotaj, atunci clară nesupunere pe linie de partid.

Lăsând gluma la o parte, domnule Vela, într-un singur an, Caraș-Severin a avut doi prefecți puși de Guvernul Orban și, veți spune, ce-i cu asta? Așa e, mare brânză, alt rău să nu fi fost. Ba, mai mult, liberalii au câștigat și Consiliul Județean și, degeaba. Ușa a rămas înțepenită de când nu a mai fost deschisă. Nici măcar unsă cu vaselină, din când în când, așa cum face omul gospodar. Păi, se poate? Bag sama, de când ești la București ți-ai cam pierdut autoritatea în teritoriu. Ce greutate mai au vorbele matale dacă prefectul și președintele Consiliului Județean nu te ascultă? Oare, prefectul Gâfu și președintele Dunca chiar au nevoie de o Hotărâre de Consiliu Superior de Apărare a Țării sau de-o Hotărâre de Guvern ca să deschidă o amărâtă de ușă?

Dacă da, vorbește domnule Vela cu președintele și colegii de la Palatul Victoria să dea nu o hotărâre, ci două, numai să se deschidă ușa Prefecturii, dacă cuvântul matale nu are niciun efect. Căci, vorba aia, e momentul colindătorilor cu a lor urare: „sculați gazde nu dormiți, vorba lu’ Vela s-o-mpliniți“

11.12.2020
3 Comentariu

Revenire la editorialul de ieri: Adelin. Tuță Adelin (II)

Mare lucru nu am scris acolo. Mare lucru în afară de adevărul că Adelin. Tuță Adelin, se ține scai de președintele județului, Romeo Dunca. Nu am spus că îl cheamă Dunca ba în curtea spitalului, județean, ba la deponeul de gunoi de la Lupac, ba nu știu pe unde se duce ca un președinte de județ. Doar mă întrebam ce caută Adelin. Tuță Adelin, peste tot, dând din coate (pentru cine nu știe, a da din coate înseamnă a-ți face loc printre ăia înalți, când cineva e de un metru și un pic. Adică e de bine. ) unde e și Romeo Dunca. Atât. Nici măcar nu m-am întrebat cum de a devenit atât de important acest slujbaș al statului în ultimele trei luni. E grav ce am făcut? Nici măcar nu am zis ce caută directorul de Investiții al Primăriei Reșița să meargă cu președinte Dunca în timpul programului de lucru de la primărie că, vorba aia, nu o face după ora 16, ci în timp ce ar trebui să-și îndeplinească sarcinile din fișa postului.

De la întrebarea mea pusă aiurea, domnul președinte constată, pe pagina sa de Facebook că: „Din păcate anumiți fondatori de opinie neavând nimic util de făcut produc ipoteze neavând nimic util de făcut produc ipoteze“. La început am crezut că face trimitere la mine, mai cu seamă că postase și textul cu editorialul de ieri. Am răsuflat ușurat, căci dânsul se referea la „anumiți fondatori de opinie“ or eu, din câte știu, sunt doar „formator de opinie“, ceea ce e cu totul diferit.

Și mai spune domnul președinte că: „Adelin Tuță nu se bagă deloc in seama, asa cum gazetarii cu puține like-uri constată. Cel puțin nu în privința mea“. Puține like-uri, da? De asta mă citiți cu nesaț și mă postați cu Subiectiv.net pe pagina dumneavoastră de Facebook? De asta m-ați rugat să vă ofer un autograf pe cartea mea „Jurnal de pandemie“? De asta, da? Că nu-mi dă lumea like-uri? Va tare mulțumesc pentru reclama gratuită. Dar asta nu e totul, pentru că domnul Dunca spune exact ce am scris eu în editorial: „Adevarul e că de multe ori, fiind tot timpul informat și prezent la program, (Adelin. Tuță Adelin, n.r.) îl prefer pt a mă lămuri în diverse probleme apărute. În plus rezolvă rapid și bine tot ce îi cer. De care alții habar nu au…“.

Hopa! Domnule președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, ce faci domnule? Recunoști că Adelin. Tuță Adelin, lasă dracului munca din primărie pentru care primește o căciulă de bani să vă însoțească peste tot? Da? Mișto, ce să zic. Mai mult, ne spuneți că: „În plus rezolvă rapid și bine tot ce îi cer“. Păi, asta e grav. Chiar nasol. În ce calitate îi cereți, că doar nu sunteți șeful lui? Sau, sunteți și noi nu știm? Pentru ceea ce spuneți, lui Adelin. Tuță Adelin, ar trebui cel puțin să i se taie orele în care lipsește de la program. Nu că spun eu, ci așa scrie în lege. Iar la greșeli repetate, e musai un picior dat undeva să plece din primărie, înțelegeți? Că nu poți să fii și cu mândra, și cu draga în același timp, chiar dacă ești din categoria celor mai competenți dintre competenții județului.

În concluzie, suntem chit, domnule Dunca: Eu am scris despre ce văd și ce spun oamenii, ăia puțini care îmi dau like-uri, iar matale recunoști că e așa. Bravo!

10.12.2020
1 Comentarii

Adelin. Tuță Adelin!

Cum, nu știți cine e Tuță Adelin? Nu ați auzit de el? Vai, nu se poate! E director de Investiții în Primăria Reșița, dar de când a fost descuiată ușa dintre primărie și Consiliul Județean, Adelin al nostru este nelipsit din preajma președintelui. Parcă e copilul lui de suflet. Vă întrebați ce caută lângă Dunca cât timp e angajatul primăriei? Asta mă întreb și eu, colegii mei și mulți alții. Un răspuns concret nu avem, există doar supoziții ce țin de apetitul lui Tuță Adelin pentru funcții în administrația de stat. Ce dacă este deja director! Nu are voie omul să mai primească altă funcție? De pildă, șefia unui consiliu de administrație, chiar dacă ar intra în felul acesta în zona incompatibilității. Cum de ce își dorește? Nu pentru că se crede cel mai bun, cel mai specialist dintre specialiștii județului, ci pentru că ai lui (liberalii) sunt la putere. Că vorba aceea, dacă nu acum, atunci când?

Domnule Tuță Adelin, știu că ai origini oltenești sănătoase, așa cum se cerea pe vremuri, dar îți dau un sfat: langsam, domnule Tuță Adelin, langsam. Nu te mai agita ca sifonul. Las-o mai moale cu ieșirile astea în public. În mediul online. Nu te ajută nici înălțimea, și nici altele ce țin fișa postului de la primărie. Stai în banca matale, fă-ți munca de birou ori cea de teren cum trebuie, iar dacă nu ai de lucru în cele opt ore, completează integrame sau sună-ți  familia să întrebi câte contoare de gaz a montat ori câte verificări de centrale a făcut în ziua aia. Nu te băga prea mult în seamă, să nu spun ca cine, că bate la ochi, când ești văzut peste tot. Ce dracu, la anii pe care îi ai, ar trebui să știi că ce-i prea mult strică. Dacă și Speedy Gonzalaes, un amărât de personaj din desene animate care gândește cu capul altuia știe asta, matale de ce ai fii altfel?

Pe bune, Tuță Adelin, las-o mai moale și o să vezi că Romeo Dunca se descurcă și fără sfaturile tale pertinente, fără îndoială, și nici privitorii de „live-uri“ online nu se vor mai întreba: „Bă, cine e ăla care se face că le știe pe toate?“ Cum, chiar le știi pe toate? Da? Ești tare, atunci, dar și așa, vezi-ți de treaba matale pentru care ești plătit.

28.11.2020
1 Comentarii

Avelo bahtalo, Gicuțule!

Ca o primă constatare, ca să nu spun concluzie, lui Romeo Dunca începe să-i placă astfel de texte, iar dacă titlu te trimite la caseta cu epitete și metafore, pare că îl dai gata. Și asta doar după o lună, o lună și ceva de șefie la Consiliul Județean. Prin primăvară, când a fost prezentat presei ca viitor candidat din partea PNL, i-am explicat că, dacă tot e să se aboneze la cazanul cu ciorbă politică și prinde oarece notorietate și cheag în vreo funcție, să se ferească de ziariștii care una, două îl fac frumos, deștept, haios și toate cele. Jovial, candidatul de atunci, președintele de astăzi, mi-a răspuns ceva de genul: „Domnule, dumneata nu mă cunoști. Eu nu sunt omul care…“. Așa e, dar uite, că… Repet, și n-a trecut decât o lună și un pic de la preluarea mandatului. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi până peste patru ani…

Această întâmplare îmi amintește de alta, petrecută cu mulți ani în urmă în Almăj. La Bozovici, într-o campanie electorală, cu Sorin Frunzăverde în postură de personaj principal. Citez din memorie ce scria o colegă (ce coincidență să fi fost tot femeie!) la vremea respectivă: „Când a apărut, oamenii s-au călcat în picioare, să-l vadă și să-l atingă…“ Nu știu câți l-or fi atins, câți au ajuns acasă cu laba piciorului fracturată, câți i-or fi pupat mâna, că se obișnuia pe vremea pedeliștilor  ce se adunau săptămânal la chiolhanuri sus în deal, la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură. Cert este că Frunzăverde nu știu să fi reacționat într-un vreun fel la citirea acelui articol, să fi spus „Mai, ho! Ajunge cu astfel de tâmpenii“. Nici atunci nu a făcut-o, nici în anii în care au urmat, când s-au mai găsit și alții să scrie la fel. Semn că îi plăceau chestiile astea!

E ciudat cum se schimbă indivizii când ajung în funcții. Cum se rup de realitatea și cum sunt convinși că haina face pe om. Spun asta, deoarece am întâlnit și politicieni (căci, numai ei sunt în stare de așa ceva) care sunau la redacție să ne roage să nu mai punem poza în care apăreau încruntați și cu cearcăne ori pe cea în care purtau ochelari de vedere. Să pară mai tineri, de bunăseamă. Vă asigur că au fost și dintre ăștia, care țineau la imaginea lor. Pe unii i-am bănuit chiar de narcisism, care e o boală. Pe când erau normali, ca noi toți ceilalți, râdeau și făceau mișto despre cei ce se scria bazaconii exaltate  de genul ăsta. Ba, chiar erau indignați, gata să dea cu căciula de pământ.

Anii au trecut, în locul ălor despre care am amintit au venit alții, ba, chiar ei, însă năravul a rămas. Am un cunoscut care candidează în decembrie la Parlament și căruia i-am spus că dacă va ajunge acolo, în patru ani va fi alt om. Cu creiereul „spălat“. Indignat, în sensul de „așa mă știi tu pe mine?“, mi-a răspuns: „Niciodată. Gicuțu rămâne Gicuțu, orice ar fi. O să vezi“.

Avelo bahtalo, Gicuțule! Să dea Domnul ca schimbarea clasei politice să înceapă cu tine!

27.11.2020
1 Comentarii

Marcel Vela, despre ce s-a întâmplat vineri la Reșița: Un lucru istoric în România și în administrația publică!

„La ora 10 a început ședința Consiliului Județean Caraș-Severin și la punctul 18 pe ordinea de zi a fost votată exprimarea acordului de principiu în vederea acceptării donației „AMENAJARE ZONĂ TURISTICĂ ȘI DOMENIUL SCHIABIL NEDEIA MUNȚII ȚARCU – COMUNA ZĂVOI” făcută de către donatorul SC Dunca Imobiliare SRL.

Poate va trece nebăgată în seamă această inițiativă, fiind toți ocupați cu pandemia, cu alegerile, cu treburile zilnice ori cu programarea sfârșitului de săptămână.

Am decis să scriu, să împărtășesc cu voi ceva extraordinar, un lucru care va rămâne scris peste ani de cei care vor consemna istoria Banatului sau a turismului românesc.

Da, omul de afaceri Romeo Dunca, timișoreanul înscris în PNL Caraș-Severin în această vară și propus de mine candidat la funcția de Președinte al Consiliului Județean, funcție pe care a și câștigat-o, s-a ținut de cuvânt și este oficial: DONEAZĂ PROIECTUL „NEDEIA” JUDEȚULUI CARAȘ-SEVERIN.

El nu donează cetățenilor un proiect, o documentație, niște planșe, ci munca și efortul său de 14 ani. Vorbim despre milioane de lei care s-au dus în cheltuieli și investiții pentru proiecte din Poiana Mărului și masivul Nedeia, după ce a arătat că pe Muntele Mic se poate face turism ca în Elveția sau Austria. Acest om donează viziunea lui celorlalți, dar în mod esențial, el predă un vis viitorului, lăsând în urmă chinurile trecutului.

Asistăm la o filozofie atipică pentru toți cei care au condus Consiliul Județean, iar Romeo Dunca este primul Președinte al Consiliului Județean care DĂ ceva de la el, personal!

Datorită acestui proiect l-am cunoscut acum mulți ani pe Romeo, am devenit prieteni și camarazi pentru realizarea celei mai mari stațiuni turistice din România.

Când a vrut să renunțe la proiect, l-am convins că trebuie să continue pentru că Dumnezeu ne va ajuta ca acest vis al lui să devină realitate.

A fost «șpăguit» (scuzați verbul) de politicieni care au ajuns la pușcărie, mințit de alții care au râs de un vizionar, împiedicat de unii din prostie și șantajat de alții din răutate, ori boicotat de funcționari mici care doreau să facă pe plac unor șefi mari.

Sunt sigur că viața lui Romeo poate face subiectul unui film. Visul american (să mă scuze partenerii) este floare la ureche față de visul românesc al lui Romeo Dunca.​

Umilit și batjocorit, un om care a ajuns milionar, fără să facă afaceri cu statul, și care putea să stea liniștit la plajă, s-a luptat cu toți cei care, din lăcomie și prostie, se opuneau unui proiect care este construit pentru a face o Lume mai bună și mai frumoasă!

Milionarul care își conduce unul dintre sutele de camioane sau își pilotează singur elicopterul este acel iubitor de natură care alerga prin Munții Banatului după braconieri, se certa cu hoții de lemne și voia să-i lumineze și pe cei care credeau că întunericul este cel mai bun pentru a ascunde neputința și hoția.

Într-o dimineață, m-a sunat Romeo că firma Doppelmayr, proiectantul, este pe munte și că va bate primul țăruș, la prima instalație de schi.
Pentru că spunea mereu ca eu sunt «singurul politician care nu i-a cerut șpagă» (scuzați expresia) și am încercat să-l ajut, își dorea să facă o fotografie cu mine la stabilirea primului traseu de la prima pârtie de schi.

Era 2 decembrie 2007.

Romeo și proiectanții au plecat cu snowmobilele, iar eu am decolat cu elicopterul de pe aeroportul din Caransebeș spre Șaua Nedeii împreună cu pilotul, un asociat și un angajat.

Când am survolat masivul Mătania, la peste 2.000 m altitudine, din cauza condițiilor meteorologice, ne-am prăbușit în locul ce era sacru pentru daci, muntele Gugu, nume după care mulți bănățeni se mai numesc astăzi și gugulani.

Dumnezeu ne-a ajutat și am scăpat toți cu viață, deși elicopterul s-a făcut bucăți. (clip Youtube – prăbușire elicopter Marcel Vela).

Miercuri, 2 decembrie, se vor împlini 14 ani de când am murit și am înviat. Atunci am învățat că nu contează cum cazi, important este cum te ridici.
Cum ar spune un prieten hâtru: sunt pe bonus de 14 ani de zile, pentru că puteam să murim toți patru.

Sunt sigur că doar Dumnezeu ne-a salvat atunci, pe 2 Decembrie 2007, și ceea ce se întâmplă în aceste zile este rânduiala care scrisă de Sus.

Tânărul primar al Caransebeșului de atunci a ajuns, între timp, ministru al afacerilor interne, iar omul Romeo Dunca, hărțuit de toată lumea, a fost votat exact acum două luni Președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin.

Îmi aduc aminte cu plăcere că am organizat, în primul mandat ca primar, prima expediție românească pe schiuri, la Polul Nord și apoi la Polul Sud, la aniversarea a 100 de ani de când a fost cucerit acest punct geografic. Consiliul Local a aprobat propunerile și am trimis un explorator de la Clubul Montan să arboreze steagurile României și Caransebeșului la cei doi poli.

Spirit de aventurier, Romeo, cel care a fost și primul român participant la raliul Paris- Dakar, s-a oferit și el, și-a plătit costurile și a intrat în echipa cu Coco Galescu, ajungând acolo unde puțini români au fost vreodată.

Astăzi, altruist și sincer, visător și credincios, un nebun frumos care pictează timpul și sculptează viitorul, donează toata munca sa Consiliului Județean.
Nu mai evoc aici toate bucuriile, încercările și chinurile acestui proiect, pentru că ar trebui să scriu ore în șir.

Au fost momente extraordinare, precum acela când am fost să-l susțin la ședința Consiliului Local Turnu Ruieni și era să luăm bătaie, sau la ședința Consiliului Științific de la Universitatea de Vest când ne mințeau, ca pe niște copii șmecherii care gestionau parcul.
Sau, când am fost la Izmir, ca să vorbim cu constructorii care au lucrat în stațiunile din Antalya și ne-a prins acolo criza cu lovitura de stat din Turcia.

Ori, când de ziua mea, în 2013, l-am invitat pe Romeo și am smuls promisiunea lui Frunzăverde și Ghiorghioni, decidenții de la Consiliul Județean, că îl vor ajuta și nu îl vor mai încurca. Atunci a plecat la drum din nou optimist, reluând proiectul Nedeia.
Îmi aduc aminte cu nostalgie de drumeția făcută de pe Godeanu spre Retezat, împreună și cu Brigitte, fiica sa, când la poalele Vârfului Gugu, îmi povestea cu pasiune și emoție despre peștera lui Zamolxe și energia Muntelui Sacru care este o piramidă naturală.

Un alt moment deosebit a fost atunci când am venit cu Romeo la ministrul de la acea vreme, Varujan Vosganian, ca să-i prezentăm proiectul Nedeia.
I-a plăcut foarte mult, dar a spus că nu ne poate ajuta… dar ne cântă la pian. Avea în birou o pianină și ne-a cântat. Eu am plecat dezamăgit, însă Romeo a apreciat momentul și mi-a spus optimist “Măcar atât! Este primul care face ceva pentru noi!”

Sunt multe lucruri extraordinare care merită să fie povestite. Pentru că, așa cum îmi spunea o prietenă, jurnalist, LUCRURILE CARE NU SE SPUN, SE UITĂ!

La bătrânețe, probabil, voi sta cu fratele de suferință Romeo Dunca, undeva în munți, o să povestim și o să scriem cât de palpitantă și scurtă este viața, dar cât a fost de frumoasă.
ÎMPREUNĂ, încercăm să facem o Lume mai bună, indiferent dacă am fost de multe ori singuri împotriva tuturor.

Să Dezvoltăm Caraș-Severinul și România va fi o realitate de acum și în următorii patru ani!
Romeo Dunca, îți spun doar atât:

Mulțumesc, respect și felicitări!
Senator Marcel Vela

( P. E. )

1 … 4 5 6