15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
romeo

Ce, nu-i așa? Așa e, cum îți spun eu și cea mai bună dovadă e faptul că ți-ai făcut un fix în privința destituirii Alinei Stancovici, managera spitalului județean. Nu o ierți pentru că te-a pus la punct la o ședință a Consiliului Județean. Te-a umilit față de Nedelcea, Crina și toți ceilalți consilieri pesediști. Dacă ar fi fost doar asta, treacă, meargă, dar lângă tine, la doi pași, era Ionuț Popovici, care râdea cu gura până la urechi. Ionuț, pe care ai ajuns să-l visezi noaptea și cu care, una, două, te întâlnești la tribunal. Pentru asta nu aveai cum să o ierți pe Alina Stancovici. Pentru asta și pentru ce avea să-ți scrie în spațiul public: „Fă-o până la capăt, Romeo, nu te face de râs în fața colegilor și a mentorilor tăi, nu te împiedica în fusta unei femei ca să dovedești că ești președintele Consiliului Județean Caraș-Severin”.

Că vrei să scapi de ea, am înțeles, dar ce ai avut cu singurul medic (Caius Diaconescu) din Consiliul de Administrație al spitalului de l-ai revocat din consiliu? Suspiciuni de incompatibilități? Suspiciuni de conflicte de interese? De unde ai scornit tâmpeniile astea? Bă, Romi, te credeam bărbat. Și încă unul deștept. Te-aș fi iertat de multe păcate dacă ai fi spus-o pe șleau: „Da, domnilor, vreau să o destitui pe Stancovici și nu pot din cauza acestui doctor care se opune în Consiliu de Administrație. Pentru asta trebuie dat afară.”

Ai văzut replica doctorului Diaconescu? Comentariile sunt de prisos: jegul, mizeria sunt mult prea mari! Nu ai ce comenta la mizerie! Într-adevăr, nu este nimeni de neînlocuit, dar să scoți singurul medic din comisie, cel care trăiește acolo, simte spitalul la firul ierbii, și să pui pe cineva care vine din afară…” Ar trebui să-ți dea de gândit. Sigur, asta în cazul în care ești capabil să gândești ori să citești printre rânduri…

Astăzi se întrunește Consiliul de Administrație. Pohta ce ai pohtit. Îndeamnă-i să se grăbească cu referatul demiterii managerei. Jos cu ea, ce dacă ocupă un post câștigat în urma unui concurs. Arată-ne ce poți și cât poți. Vorba Alinei Stancovici: „E trenul tău, nu îl rata! Oricum, altceva nu se vede după tine, așadar măcar aburește-i (pe ăia care îți dau like-uri și n-au nimic în pantaloni) chiar dacă nu ești tu locomotiva județului, că ai câștigat pentru moment bătălia cu o femeie că, oricum, războiul nu s-a terminat! Și iată, așa ai făcut și tu ceva și nu ești tolerat în această funcție degeaba!”

Apropos de cârcotași, să nu le spun altfel, e adevărat ce se vorbește în oraș că nu mai găsești Touaregul instituției? Cică, ai plecat cu el spre Timișoara și te-ai întors cu un Logan, după ce ți-ai întrebat angajații unde ți-e Jeep-ul, că nu l-ai mai găsit unde l-ai lăsat. Așa e? Eu întreb, că așa vorbesc ăia de la Consiliu Județean și așa am văzut scris în Express de Banat, la prietenul matale Dani. Cum, care Dani? Domnul Dani Stanciu pe care l-ai făcut nesimțit pe pagina personală de Facebook.  E adevărat ce zic unii, alții că nu mai știi unde l-ai parcat? Ăștia fac mișto, nu-i așa? Eu nu cred în minciunile lor, nea Romeo. Să-mi bag picioarele dacă cred o iotă din ce spun ăștia. Cum dracului să nu mai știi unde ți-ai parcat mașina, domnule? Cum, domnule, să pierzi un Touareg? Că dacă ar fi fost unul de jucărie, treacă, meargă. Dar așa…  Înțeleg, nu-ți amintești a doua zi unde ți-ai parcat mașina seara, hai, și în ziua următoare, dar las-o dracu, Doamne iartă-mă, a trecut o săptămână. Asta numai în filmele cu proști se poate întâmpla. Se vede de la o poștă, nea Romeo, că e cusută cu ață alba. De aia zic, eu nu cred în minciunile lor.

Acu’, dacă stau bine și mă gândesc, și ‘mneata ai lăsat loc la interpretări când le-ai răspuns ăstora de la Express de Banat:  „Haideți, ce dracu’, de unde tot scoateți toate bârfele astea?! Ce naiba! E incredibil! Nu aveți altă treabă, decât să umblați cu lucruri din astea slabe?! Bateți câmpii! Cum să fie pierdut, vedeți-vă de treabă! Nu e în parcare, e la mine Touaregul!.” La matale, unde? Că dacă ai fi fost tranșant, puneai punct bârfelor, dar așa… Că ce și-or fi imaginat bieții oameni: „Bă, bietul Touareg o fi stând în ploaie, cine știe pe unde, sedus și abandonat”. Doamne ferește de mai rău. Că știi cum e aia, i se face vreunuia milă de el, îl bagă la garaj, îi șterge seria motorului și-l spală bine cu detergent, apoi îl vinde ca pe unul nou. Sau îl tranșează pentru piese de schimb.

Nu te mai necăji, nea Romică. Mi se rupe inima când te văd așa, din cauza cârcotașilor.  Nu te mai gândi la bârfele ăstora, că-ți faci singur rău. Uite ce zic eu, dă-l dracu de Touareg, că și-așa era vechi, de pe vremea lui Frunzăverde, dacă nu mă înșel. La valoarea matale, meriți ceva mai bun decât o mașină ca aia. Bine că nu s-a întâmplat asta cu elicopterul. Odihnește-te, că pe vremea asta ploioasă, tot nu ai altceva mai bun de făcut. Iar luni dimineața, vino la muncă cu Touaregul, să le dai peste nas cârcotașilor. Că dacă ar fi fost cum zic ăștia, ai fi sunat de la început la Poliție, dar așa… N-am dreptate? Hai, pa și la bună odihnă!